Firmele din România au cu aproape 60% mai multe credite din afara țării decât de la băncile din țară. Banca centrală crede că situația este una dintre cauzele intermedierii financiare reduse și amenință stabilitatea financiară în vremuri de tensiuni pe piețele externe. Pe de altă parte, firmele ar putea apela la mai multe împrumuturi din piața locală, în condițiile scăderii costurilor de finanțare în valută la niveluri similare au mai mici celor de afară.
Grupurile multinaționale prezente pe piața din România preferă să apeleze la datoria externă pentru finanțarea afacerilor, fie că vorbim de credite de la bănci de afară sau de împrumuturi intra-grup.
Valoarea creditelor de la instituții financiare din afara României era de 43,2 miliarde de euro la finele primului trimestru din acest an. Firmele mai împrumutau la acea dată încă 175,9 miliarde de lei de la acționarii străini, bani considerați a fi investiție directă. În același timp volumul total al finanțărilor de la băncile din România, atât pentru firme, cât și pentru populație, era de 298,1 miliarde de lei. Firmele aveau credite bancare interne de 138,3 miliarde de lei de la bănci, ceea ce înseamnă că valoarea finanțărilor externe era cu 58% mai mare decât cea a creditului bancar.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Finanțarea de la creditori financiari străini a scăzut cu circa 2,3 miliarde de lei față de finele lui 2019, în timp ce creditul intra-grup a crescut cu 5,7 miliarde de lei.
Un stoc ridicat de datorie către creditori externe poate deveni o problemă dacă țările creditoare întâmpină probleme, așa cum s-a întâmplat în criza corona, avertizează BNR. În martie 2020 creditele intragrup scădeau cu circa 800 de milioane de euro, pe fondul tensiunilor din piețele internaționale, după ce acționarii străini au retras din lichiditățile firmelor românești, situație care a fost corectată ulterior.
“Menținerea unui volum important de finanțare de la nerezidenți constituie o preocupare din perspectiva riscurilor la adresa stabilității financiare pe care aceasta le implică, unele materializându-se și pe parcursul crizei medicale. Cel mai important astfel de risc vizează transmiterea șocurilor dinspre economiile țărilor de origine ale companiilor creditoare la nivelul economiei locale”, arată BNR în cea mai recentă ediție a raportului privind stabilitatea financiară.
Orientarea firmelor către creditul extern face ca gradul intermedierii financiare să fie redus, cel mai mic din Europa. Creditul reprezintă circa 27% din PIB, față de 35% în Ungaria, 48% în Polonia, 52% în Bulgaria sau 54% în Cehia. În același timp, îndatorarea totală a populației și firmelor din România reprezintă 54% din PIB.
În ultimii cinci ani a scăzut cu 9,1 miliarde de lei finanțarea de la bănci străine, dar a crescut cu 22,8 miliarde de lei creditul acționar din afară. În același timp creditul de la băncile autohtone a crescut cu 31,2 miliarde de lei.
CITEȘTE ȘI Datoria statului - Iulie, cu unele dintre cele mai mari împrumuturi de până acum, a urcat totalul datoriei contractate în acest an de Guvern la aproape 80 de miliarde de leiDatele BNR arată o scădere importantă a costurilor de finanțare oferite de piața financiară românească. Dobânda la euro a căzut la 2,2%, de la 5% în 2013 și 3% în 2016. A ajuns astfel sub dobânda datoriei externe intra-grup (2,5%) și aproape la egalitate cu datoria externă financiară (2,1%).
“Această reducere semnificativă a costului de finanțare pe care îl poate oferi o bancă din România comparativ cu un creditor nerezident creează noi posibilități ca o parte din finanțarea firmelor provenind din exteriorul țării să fie acordată pe plan intern, cu efecte benefice asupra reducerii datoriei externe și creșterii intermedierii financiare interne”, arată BNR.
Datele la 6 luni în acest an arată o accelerare a creditării firmelor nefinanciare de la bănci la aproape 15% față de iunie 2020, pe fondul creșterii împrumuturilor în lei, cel mai ridicat ritm de după aprilie 2009.
Raportul credite/depozite este însă la circa 66%, la aproape jumătate față de cât era în urmă cu un deceniu, în condițiile creșterii mai accelerate a depozitelor interne în comparație cu creditele, ceea ce arată că sunt resurse interne suficiente pentru creșterea creditării.