Băncile vor avea mai multe bătăi de cap ca urmare a aplicării noilor standarde contabile. Managerii de risc vor fi obligați să se uite inclusiv la evenimentele viitoare estimate atunci când calculează riscul de neplată în cazul unui împrumut, iar necesitatea de a face provizioane va crește, spune Gelu Gherghescu, partener în cadrul firmei de consultanță și audit Ernst & Young.
Pe lângă cerințele mai mari de capital generate de acordul Basel III, băncile vor trebui să se ralieze și la noile standarde de contabilitate IFRS 9, care intră în vigoare din 2018. Instituțiile de credit vor fi nevoite să calculeze altfel riscul de credit, inclusiv pentru activele considerate cele mai sigure în momentul de față: datoria de stat.
“Nu vor scăpa!”, spune Gherghescu. “Băncile vor trebui să aibă un provizion inclusiv pentru titlurile de stat”, le-a transmis consultantul bancherilor prezenți la Summer Banking Academy, eveniment organizat de Institutul Bancar Român.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
CITEȘTE ȘI România a înregistrat în trimestrul I cea mai mare creștere economică din UE - Eurostat Dacă standardul actual de contabilitate IAS 39 se bazează în principal pe evenimentele care deja s-au produs pentru a marca riscul de credit, noul standard are în vedere mai ales probabilitatea unor evenimente viitoare care pot afecta disciplina la plată, cum ar fi modificarea ratingurile suverane sau perspectivele de creștere economică, explică consultantul. Băncile vor putea astfel să recunoască în bilanț mult mai devreme un risc și să îl provizioneze în consecință, ceea ce presupune însă costuri.
Pentru creditele care au înregistrat probleme la rambursare, băncile vor trebui să calculeze riscul de pierdere așteptat pentru întreaga maturitate a împrumutului, ceea ce este un concept nou în contabilitate.
Pentru cele care sunt noi sau n-au avut probleme, creditorii sunt obligați să calculeze această așteptare de pierdere (expected credit loss) doar pentru următoarele 12 luni.
„E un concept care va crește provizioanele”, adaugă Gherghescu.
El explică cum înrăutățirea unei producții de credite dintr-un an ar putea sta la baza creșterii dobânzilor cerute de o bancă. Astfel, o bancă poate să acorde într-un an un lot de credite cu o marjă de 2% peste EURIBOR, iar anul următor acordă credite de același tip, pentru același fel de clientelă, cu dobândă de 5%, din cauză că primele au avut probleme la rambursare.
La sfârșitul lunii martie, băncile locale avea provizioane IFRS de 21,8 miliarde de lei și un grad de acoperire a creditelor neperformante de 58,2%.
Provizioanele băncilor au scăzut cu aproape 8 miliarde de lei după finele anului 2012, pe măsură ce băncile au scos din bilanțuri o parte a creditelor neperformante.
