România s-a aflat în 2015 în topul statelor europene cele mai puțin dependente de importul de combustibili fosili, top deschis de Danemarca (4%), continuat de Estonia (17%) și încheiat de România (cu 25%).
La celălalt capăt al clasamentului s-au situat Belgia, Cipru, Letonia, Lituania, Portugalia sau Islanda, cu un procentaj al dependenței de importul de combustibili fosili de aproximativ 100%.
Procentul din consumul de energie care provine din importul de combustibili fosili la nivelul UE este aproape de 3 ori mai ridicat decât cel din România (73%), la nivelul zonei euro situația fiind și mai îngrijorătoare (86%).
Relativa independență a României față de importurile de combustibili fosili are două explicații: producția în creștere de energie regenerabilă (care a rezultat într-o scădere a ponderii combustibililor fosili de la 96 la 74% în 2015) și producția autohtonă ridicată de combustibili fosili comparativ cu alte state membre UE. ceea ce face ca resursele tradiționale utilizate pentru producția de energie să provină de pe piața internă, și nu din import.
Potrivit strategiei energetice redactate de Guvernul român și pusă în dezbatere publică la mijlocul lunii noiembrie a anului trecut, producția de țiței a României va scădea spre zero după 2035, iar producția de gaze va avea aceeași evoluție după 2045.
"Se estimează că producția de țiței își va continua tendința de scădere lentă între 2030 și 2050, de la 22 la 13 TWh (1,93 la 1,15 mil tep). În scenariul ambițios de decarbonare combinat cu prețuri mici ale petrolului, producția de țiței cunoaște un punct de cotitură în 2035, începând de la care are loc o scădere abruptă către zero. Producția de gaz natural va scădea, după ce atinge un nou vârf de 132 TWh în 2025 ca urmare a producției din Marea Neagră, la 96 TWh în 2030 și la 65 TWh în 2050. Ca și în cazul țițeiului, scenariile de preț mic prevăd o scădere către zero a producției de gaze începând cu 2045.Până în anul 2030, este de așteptat retragerea din funcțiune a circa 1.800 MW pe bază de gaz natural și 2.400 MW pe bază de cărbune. Pe măsură ce capacitățile vechi sunt retrase în rezervă sau dezafectate, sunt necesare noi capacități în locul lor", arată documentul, indicând că toate capacitățile noi trebuie să aibă o eficiență globală ridicată și să fie flexibile.
Potrivit autorilor Strategiei, gazul natural a fost principala resursă de energie în România în 2015, cu o pondere de 29% (111 TWh) în mixul energiei primare, fiind urmat de țiței, cu o pondere de 27% (101 TWh).
România a consumat 65 TWh proveniți din cărbune, dintre care 55 TWh din lignit, și 46 TWh sub formă de biomasă.
Energiei nucleare îi corespund 35 TWh în mixul de energie primară, iar 26 TWh provin din sursele regenerabile de energie pentru producția de energie electrică - hidroenergie, eolian și fotovoltaic.
Pentru anul 2030, rezultatele modelării în scenariul optim arată o scădere a gazului natural la 106 TWh (27%), menținerea consumului de țiței (26%) și reducerea contribuției cărbunelui.
În schimb, se dublează contribuția energiei nucleare și crește cea a energiei provenite din biomasă (inclusiv biogaz) la 51 TWh.
Sursele regenerabile de energie în producția de energie electrică cresc la 37 TWh.
"Pe termen lung, epuizarea zăcămintelor de hidrocarburi face probabilă o creștere ușoară a importurilor, dar ponderea lor nu va depăși, probabil, 25% din consumul intern în 2030 - aproape în întregime țiței", arată autorii proiectului.
Evoluția dependenței de importuri de energie prezintă diferențe de la scenariu la scenariu.
"Potrivit scenariului optim, de la nivelul de 23% în 2030, dependența de importuri va crește la 29% în 2035, pentru a scădea apoi până la 21% în 2050. Țițeiul rămâne principala formă de energie importată în România în toată perioada analizată și în toate scenariile analizate", subliniază documentul.
