Extrem de vocali atunci când instituțiile europene critică proiectele de modificare a legilor justiției, reprezentanții guvernării se dovedesc a fi mult mai "timizi" atunci când vine vorba despre contestarea oficială, transparentă și procedurală a deciziilor Comisiei Europene care afectează economia românească. În ultimul an și jumătate, s-a pus de două ori problema ca Guvernul să atace în justiția europeană acte normative de mediu ale Bruxelles-ului cu impact negativ asupra industriei energetice. De fiecare dată, Executivul de la București a decis să rămână pasiv.
Cel mai recent s-a întâmplat acest lucru la finalul anului trecut, pe finalul mandatului fostului premier Mihai Tudose, în plin conflict politic între acesta și liderul PSD Liviu Dragnea.
În urmă cu circa un an, în aprilie 2017, Comisia Europeană și un comitet special format din statele membre UE au adoptat prin vot, cu majoritate calificată, concluzii cu privire la cele mai bune tehnici disponibile pentru instalațiile de ardere de dimensiuni mari, în temeriul Directivei europene privind emisiile industriale. În urma votului, Comisia a dat în iulie 2017 o Decizie în acest sens. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al UE pe 17 august 2017 și va intra în vigoare peste 4 ani de la publicare, pe 17 august 2021.
Măsura înăsprește drastic valorile limită de emisie în aer pentru oxizi de azot, dioxid de sulf și pulberi în suspensie. Ca element de noutate, au fost introduse valori limită de emisie și pentru emisiile de mercur, precum și cerințe de monitorizare pentru monoxid de carbon, acid clorhidric și acid fluorhidric.
Noua reglementare riscă să oblige Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, să oprească timp de 1 an, pentru retehnologizare, grupuri energetice cu o putere instalată însumată de până la 1.500 MW, reprezentând aproape jumătate din puterea instalată totală a Complexului, cifrată la 3.240 MW, ceea ce ar avea un impact substanțial asupra sistemului energetic național. Iarna, în unele momente cu temperaturi foarte scăzute, consum foarte mare și aport redus al parcurilor eoliene și al hidrocentralelor, CE Oltenia ajunge să asigure și o treime din totalul producției de energie a României.
"Ținem să precizăm că România, prin reprezentantul său, a votat împotriva adoptării noilor limite de emisii, alături de alte 7 state: Germania, Polonia, Cehia, Bulgaria, Finlanda, Ungaria și Slovacia. Votul celor 8 țări nu a fost suficient pentru a împiedica adoptarea noilor concluzii cu privire la cele mai bune tehnici disponibile pentru instalațiile de ardere de dimensiuni mari, iar cele 8 țări care au votat împotriva noilor limite de emisie au fost aspru criticate de organizațiile de mediu pentru încercările lor de blocare a noilor reguli", se arată într-un document oficial consultat de Profit.ro.
Înăsprirea legislației europene de mediu este, de altfel, una dintre principalele cauze ale problemelor financiare ale Complexului Energetic Oltenia din ultimii ani. Complexul dă ca exemplu în acest sens țintele impuse de UE privind creșterea eficienței energetice cu 27%, creșterea ponderii energiei regenerabile în consumul final european la 30% sau diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 40% față de nivelul anului 1990, care au dus la creșterea semnificativă a prețului certificatelor de emisii de CO2 pe care Complexul este obligat să le achiziționeze. Astfel, acesta s-a majorat de la 4,65 euro/certificat în 2014 la peste 8 euro/certificat la finalul anului trecut.
După publicarea Deciziei Comisiei Europene, Polonia a solicitat pe 11 octombrie 2017 anularea acesteia, dând în judecată Executivul de la Bruxelles la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Polonia a acuzat că, la adoptarea Deciziei, s-au încălcat numeroase acte normative europene, inclusiv Tratatul de bază al UE. Astfel, Polonia a reclamat calculul greșit al majorității calificate necesare pentru vot, stabilirea nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile pe baza unor date greșite și nereprezentative, absența unei evaluări a impactului deciziei Comisiei, depășirea competențelor acesteia, abuz de putere și încălcarea principiului bunei administrări.
Polonia a invitat celelalte 7 state care s-au opus măsurii să i se alăture ca interveniente în proces, iar pe 7 decembrie 2017, CE Oltenia a solicitat Ministerului Energiei ca România să întreprindă acest demers. Acesta a contactat Ministerul Mediului în acest sens, dat fiind că invitația poloneză venise de la instituția omoloagă de la Varșovia.
"Ministerul Mediului a trimis o scrisoare Ministerului Afacerilor Externe, care exercită în numele României prerogativele de agent guvernamental în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene și a solicitat să se înceapă procedurile de intervenție a României în procesul deschis de Polonia. În urma unei discuții ce a avut loc la București între reprezentanții Ministerului Mediului, Ministerului de Externe, Ministerului Energiei și Complexului Energetic Oltenia și, ținând cont de faptul că o asemenea intervenție necesită aprobarea Guvernului României, din considerente de neîncadrare în perioada de timp până la care s-ar fi putut face intervenția, s-a decis neintervenția României în acest proces", se menționează în documentul citat.
O acțiune similară împotriva deciziei Comisiei Europene a fost intentată la CJUE de către Asociația Europeană a Cărbunelui – Eurocoal, din care face parte și CE Oltenia, organizația europeană cerând membrilor săi să se alăture cauzei în calitate de intervenienți sau prin contribuții financiare. Eurocoal acuză Comisia Europeană că nu a oferit reprezentanților statelor membre posibilitatea exprimării unei poziții adecvate cu privire la proiectul modificat de decizia atacată, că a încălcat normele fundamentale de procedură, normele de drept de rang superior și limitele competențelor sale, prin elaborarea unui act afectat de vicii de procedură, că a impus o sarcină disproporționată companiilor afectate de decizie și că și-a întemeiat această decizie pe considerații politice și nu tehnico-economice.
Complexul, însă, și acționarul său majoritar Ministerul Energiei, care deține peste 77% din acțiunile acestuia, au ajuns la concluzia că participarea CE Oltenia ca intervenient în proces ar fi prea complicată și costisitoare, astfel că s-a propus ca acțiunea Eurocoal să fie sprijinită prin intermediul patronatului românesc de profil Patromin, mai precis ca din cotizația CE Oltenia la Patromin să se susțină financiar litigiul intentat de Eurocoal la CJUE.
CE Oltenia a mai solicitat Ministerului Energiei să ceară Comisiei Europene o derogare de la termenul de respectare a noilor norme de poluare, adică acordarea unei perioade suplimentare de 3 ani pentru conformarea la legislația respectivă, până în 2024. "(...) acest lucru ar asigura timpul necesar implementării măsurilor necesare, fără a fi afectată substanțial capacitatea de producție de energie electrică a Complexului Energetic Oltenia. În același timp, ar fi evitată apariția riscurilor asupra securității energetice a României și a competitivității energetice", se spune în document.
În plus, CE Oltenia a lansat o licitație pentru a contracta un studiu de fezabilitate privind soluțiile de încadrare în noile norme europene de poluare și a trimis la Ministerul Energiei o propunere de scrisoare către operatorul de transport și sistem Transelectrica prin care să se solicite acestuia să întocmească o analiză a impactului diminuării puterii disponibile a CE Oltenia în următorii ani asupra siguranței și stabilității sistemului energetic național.
Nu este primul caz recent în care Guvernul ezită să conteste o măsură europeană care contravine intereselor economice ale României. În martie anul acesta, Ministerul Mediului a elaborat un proiect de lege care transpune în legislația națională o Directivă europeană adoptată în decembrie 2016, care înăsprește semnificativ țintele naționale de reducere a emisiilor de anumiți poluanți atmosferici. În urmă cu un an, Guvernul își punea de asemenea problema de a cere Curții de Justiție a Uniunii Europene anularea Directivei, cu argumentul că ar fi fost adoptată abuziv, fără a se ține cont de interesele altor state, precum România, a căror industrie ar urma să fie afectată grav de măsurile foarte costisitoare impuse de actul normativ comunitar.
Demersul, la care s-a renunțat în cele din urmă și despre care Profit.ro a scris în exclusivitate la vremea respectivă, ar fi fost o premieră pentru România, după 10 ani de la aderarea la UE, perioadă în care statul român și-a consolidat o imagine de actor politic mai degrabă pasiv la nivelul instituțiilor europene.
Era vorba despre Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, care impune ținte extrem de dure în privința reducerii emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie, ceea ce înseamnă creșteri importante de costuri pentru industriile cu emisii semnificative de astfel de substanțe, reprezentând investiții necesare pentru conformarea la noile reguli mai exigente. Statele membre trebuie să transpună Directiva în legislațiile lor naționale până la 30 iunie 2018.
Actul normativ prevede ca ținte pentru România reducerea, față de anul de referință 2005, cu 77% în perioada 2020-2029 și cu 88% după 2030 a emisiilor de dioxid de sulf (generate de încălzire, electricitate și industria alimentară), cu 45% și 60% a celor de oxizi de azot (generate în principal de transportul rutier și de centralele electrice), cu 25% și 45% a celor de compuși organici volatili nemetanici (emise de solvenții din produse și industrie, de vehiculele rutiere, de încălzirea gospodăriilor și de producerea de energie electrică), cu 13% și 25% a celor de amoniac (emise de îngrășăminte și de fermele de animale), respectiv cu 28% și 58% a emisiilor de particule fine în suspensie (generate de arderea cărbunelui și a lemnului, transportul rutier, uzinele și centralele electrice).
