Obligate de capacitatea vizibil tot mai redusă a centralelor de producție de energie electrică de a asigura integral consumul intern, reflectată de majorarea semnificativă a importurilor, dar și de previziunile îngrijorătoare ale Transelectrica, potrivit cărora România riscă să ajungă în curând să nu mai aibă nici de unde să importe curent electric pentru a "ține becul aprins", autoritățile au început în 2019 să șteargă din acte, prin retragerea licențelor, acele centrale care încă apar în statisticile oficiale de profil, deși nu mai sunt în funcțiune, "umflând" astfel artificial, pe hârtie, capacitatea de producție a României.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Pe lângă că e sănătos în sine să nu ne mințim pe noi înșine, cum se întâmpla în comunism, acest moment al adevărului este menit să semnaleze potențialilor investitori nevoile reale de producție locală, demontând mitul că România ar fi realmente "exportator de securitate energetică" în regiune.
Procesul de identificare a capacităților de producție indisponibile de facto e departe de a fi finalizat, iar evidențele conțin încă destule centrale electrice "fictive". Însă după primul val de retrageri de licențe de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), statistica oficială, analiată de Profit.ro, relevă că, acum, România are mai puțini megawați instalați decât la 31 decembrie 1989, imediat după căderea regimului Ceaușescu. Astfel, la finalul lui 1989, puterea instalată totală era de 21.561 MW. Cele mai recente date ale ANRE arată în prezent un total de puțin peste 20.667 MW, după Autoritatea a retras în ultima parte a anului trecut și anul acesta licențe pentru unități de producție însumând peste 3.000 MW.
Sursă: revista Energia a Societății Inginerilor Energeticieni din România
Situația din teren se prezintă însă mult mai rău. "Pe hârtie avem o capacitate de producție foarte mare, de peste 24.000 MW, din care disponibili efectiv undeva la 16.000 MW. Cei 8.000 MW (diferența – n.r.) sunt în mare măsură megawați care nu există fizic sau nu mai sunt disponibili de foarte multă vreme", declara, în august anul trecut, șeful ANRE, Dumitru Chiriță, la debutul evaluării capacității reale de producție de energie a țării.
În 1989, sistemul energetic național a produs 75,563 TWh de curent, insuficient pentru a acoperi consumul intern, de 83,365 TWh, astfel că soldul diferenței import-export a fost pozitiv, de 7,803 TWh. Situația s-a agravat în 1990, imediat după Revoluție. Deși consumul a scăzut semnificativ din cauza reducerii rapide a activității în industrie, respectiv cu aproape 12%, la 73,546 TWh, producția de energie a scăzut și mai mult, cu peste 15%, la 64,071 TWh, astfel că soldul de import a avansat cu mai mult de 21%, la 9,475 TWh.
România și-a dublat aproape anul trecut importurile de energie electrică, de la 2,8 la 5,45 TWh, iar acestea au ajuns să acopere aproape 10% din consumul net de electricitate al țării, față de sub 5% în 2018, în condițiile în care producția internă a scăzut cu aproape 8%, la 56 TWh, iar consumul s-a diminuat cu numai 1,2%, la 57,5 TWh.
"Astfel, anul trecut s-a consemnat creșterea semnificativă a fluxurilor fizice de import pe liniile de interconexiune cu Serbia (142,8%, +316 GWh), Ungaria (235%, +1.382 GWh) și Ucraina (150,2%, +1.213 GWh) (...)", se arată în raportul preliminar pe 2019 al operatorului de transport și sistem Transelectrica. În 2018, România a consumat 58,2 TWh de electricitate și a produs 60,7 TWh.
Sursă: revista Energia a Societății Inginerilor Energeticieni din România
Față de 1989, puterea instalată în hidrocentrale a crescut cu 21,7%, de la 5.507 la peste 6.702 MW. În plus, s-au mai adăugat 1.413 MW de energie nucleară, în cele 2 reactoare de la Cernavodă, 3.032 MW de parcuri eoliene și aproape 1.392 MW de centrale fotovoltaice. Pe de altă parte, puterea instalată în termocentrale pe cărbune a scăzut cu peste 44%, de la 8.630 la 4.787,2 MW, iar cea din unitățile pe hidrocarburi, cu mai mult de 56% – de la 7.424 la 3.240,1 MW.
În toamna anului trecut, Transelectrica a avertizat că România riscă să ajungă în 2 ani în situația de a nu mai avea nici de unde să importe energie electrică pentru a-și asigura consumul intern dacă investițiile promise în capacități noi de producție nu vor fi realizate. Operatorul a avut în vedere un scenariu critic, care presupune nerealizarea grupurilor 3 și 4 la centrala nucleară Cernavodă până în 2027 conform previziunilor transmise inițial de Nuclearelectrica și nerealizarea grupurilor noi funcționând pe gaz natural estimate a fi puse în funcțiune până în 2022 la Arad (putere netă disponibilă de 38 MW), Govora (3 TG cu putere totală netă disponibilă de circa 125 MW) și București (3 CC cu puterea totală netă disponibilă de 400 MW la Grozăvești, București Sud și Progresu).
"Având în vedere consecințele potențiale ale evoluției prețului certificatelor de CO2 asupra situației financiare a Complexului Energetic Oltenia SA (CE Oltenia), scenariul modelat a considerat și diminuarea, până la dispariția completă, a capacităților energetice din portofoliul CE Oltenia, considerate neutilizabile începând cu anul 2022. Tot neutilizabilă s-a considerat și capacitatea totală a CET Govora (circa 180 MW) începând cu anul 2022, din considerente financiare, dar și datorită faptului că centrala este dependentă de resursa primară provenită de la CE Oltenia", arăta Transelectica.
În plus, capacitatea disponibilă la CET Drobeta s-a considerat a fi 0 MW (în loc de 120 MW în 2022 și respectiv 70 MW în 2027), din cauza declarării falimentului RAAN, iar din cauza situației de insolvență de la CET Galați, cu riscul real de a intra în faliment, s-a considerat neutilizabilă (indisponibilă) capacitatea totală a centralei (circa 350 MW) începând cu anul 2022. Analiza adecvanței s-a realizat pentru consumul la vârful de sarcină de iarnă pornind de la capacitatea netă instalată în sistemul energetic național, din care s-au scăzut valori ale reparațiilor planificate și accidentale, ale capacităților neutilizabile incluzând centralele electrice care au restricții tehnice, de mediu și legale, respectiv indisponibilitatea sursei primare de energie, și ale serviciilor tehnologice de sistem.
"Rezultatul analizei: pentru anul 2022 se înregistrează o lipsă de capacitate de producere în sistemul energetic național, în raport cu cererea de consum, de 1.799 MW, iar pentru anul 2027, o lipsă de capacitate de producere de 2.512 MW. Aceste valori sunt la limita capacității de import a liniilor electrice de transport transfrontaliere. Conform concluziei din propunerea de completare a PDRET 2018-2027, acoperirea unei părți importante a consumului intern net prin import implică anumite riscuri legate de potențiala lipsă de resurse regionale în ceea ce privește capacitățile de producere a energiei electrice, ținând cont de soldul anual al țărilor din regiune, care, cu excepția Bulgariei și Cehiei, sunt net importatoare (Ungaria, Polonia, Croația, Serbia)", conchidea Transelectrica.
Pe lângă că investiția în construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă pare deocamdată blocată, unitatea 1 a centralei nucleare urmează să fie oprită în perioada decembrie 2026 – decembrie 2028, pentru retehnologizare.
Producția de energie pe cărbune va avea nevoie, pentru a putea să mai reziste în următorii ani, de măsuri extraordinare de ajutor de stat, pentru care va fi nevoie de aprobarea Comisiei Europene. Au fost anunțate mai multe proiecte de investiții în centrale noi pe gaze naturale, însă cele mai multe dintre acestea sunt dependente de finanțare externă, publică sau privată, în condițiile în care autoritățile de la Bruxelles sunt tot mai puțin dispuse să sprijine acest sector, ca urmare a "înăspririi" luptei împotriva schimbărilor climatice. În acest context, sprijinul pentru energia regenerabilă este de așteptat să sporească, însă investitorii cer schimbări legislative care să le permită să vândă în avans energia viitoarelor centrale eoliene și solare, pentru a-și asigura finanțarea.
