Instabilitatea cadrului legislativ din energie, domeniu în care în mai puțin de un an au fost adoptate 11 OUG-uri și legi, a condus la bulversarea totală a pieței și la apariția unor situații cel puțin bizare, imposibil de conceput în urmă cu nu mult timp. Ultimul exemplu: alimentarea cu gaz a sediilor Engie, cel mai mare furnizor de gaz de pe piața retail autohtonă, este în prezent făcută în regim de ultimă instanță de actualul Furnizor de Ultimă Instanță (FUI), OMV Petrom, potrivit unor surse Profit.ro de pe piață.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Lawrence Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA, președinte al Universității Harvard și economist șef al Băncii Mondiale, cel care a anticipat actuala criză inflaționistă, deschide Gala Profit.ro. Premii speciale, într-un an special
Decizia furnizorului a fost una comercială, de optimizare a activității, susțin sursele citate.
Contactată în urmă cu 10 zile de Profit.ro, compania a amânat un răspuns până pe 10 octombrie, când a comunicat că “nu poate comenta informațiile”. Profit.ro a cerut pe 30 septembrie un punct de vedere și Autorității de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), fără ca până acum să fie transmis un răspuns oficial.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Potrivit informațiilor Profit.ro, în urma analizei disponibilității gazelor, a costurilor de achiziție și a problemelor create de plata cu întârziere de către Guvern a sumelor compensatorii care depășesc plafoanele impuse prin diferitele acte normative adoptate în ultimul an, conducerea Engie a decis că este preferabil să nu mai furnizeze direct gaze sediilor propriei companii, ci să solicite ca această activitate să fie preluată de FUI-ul desemnat prin rotație de ANRE pentru luna octombrie, și anume OMV Petrom.
Tot într-o situație bizară se află, după cum a anunțat Profit.ro, și compania de stat Complexul Energetic Oltenia (CEO), cel mai mare producător de energie electrică pe bază de cărbune din România, care are nevoie de cantități semnificative de gaze naturale pentru pornirea, stabilizarea și susținerea arderii în focarele cazanelor sale de generare, în principal la cele ale termocentralelor de la Turceni, Ișalnița și Craiova II, și care este alimentată de luni de zile în regim de furnizare de ultimă instanță (FUI), nereușind să încheie nici un contract concurențial. Spre deosebire de Engie, însă, CEO nu este furnizor de gaze pe piața retail, ci de electricitate pe piața angro.
Engie cumpără gaz la preț reglementat, de 150 de lei/MWh, de la producătorii autohtoni, inclusiv de la OMV Petrom, însă numai pentru alimentarea clienților casnici și, eventual, pentru CET-uri, dacă are astfel de consumatori.
Gazul necesar alimentării celorlalți clienți non-casnici, inclusiv pentru propriile sedii, este achiziționat de Engie de pe piețele centralizate sau prin contracte bilaterale, la prețul pieței. Așa cum a semnalat Profit.ro, în urma adoptării OUG 119, pe piețele centralizate nu se tranzacționează gaze pe termen mediu și lung, toate tranzacțiile fiind pe piața spot, cu termen de livrare de cel mult o zi.
Compania este, însă, obligată să factureze, până la 31 august 2023, acest gaz propriilor clienți non-casnici care au avut un consum mai mic de 50.000 MWh în 2021 (deci inclusiv locurilor de consum reprezentând propriile sedii) la un preț final de 370 lei/MWh (cu tot cu tarife și taxe), indiferent de prețul de achiziție, care marți, pe cea mai lichidă piață autohtonă - cea pentru ziua următoare - a fost de 613 lei/MWh (fără tarife și taxe). În urmă cu o lună, se situa la peste 1.000 lei/MWh.
Diferența dintre prețul de achiziție și cel facturat ar urma să fie recuperată de la stat, însă plățile se fac în prezent cu mare întârziere, fapt care a creat o problemă de cash flow în piață. În plus, potrivit legislației, în prețul de achiziție stabilit furnizorilor concurențiali, dar nu și FUI-ilor, li se recunoaște o contravaloare a dezechilibrului realizat de cel mult 5% din contravaloarea gazelor naturale.
Și componenta de furnizare a gazelor naturale (costurile de furnizare plus eventualul profit permis pentru această activitate) este diferită la furnizorii comerciali și FUI, de 12 lei/MWh în cazul primilor, și de 13,5 lei/MWh, în cazul FUI-lor obligați să preia clienții rămași fără furnizor sau care și-au încheiat contractul cu acesta.
Astfel, Engie plătește către noul său furnizor de ultimă instanță, OMV Petrom, același preț pe gazul necesar alimentării propriilor sedii, de 0,37 lei/MWh, pe care l-ar fi plătit și către propria companie de furnizare. În schimb, compania disponibilizează o (mică) parte din gazul deja contractat (eventual pentru a evita crearea de dezechilibre, în eventualitatea unei penurii mai accentuate pe piață) și nu mai trebuie să aștepte recuperarea compensațiilor de la statul român, acest lucru urmând a fi nevoit să-l facă FUI-ul.
Iar preluarea de către FUI este echivalentă cu semnarea unui contract pe un an, pentru că, recent, ANRE a majorat la 12 luni perioada până la care furnizorii de ultimă instanță sunt obligați să alimenteze consumatorii casnici cu un consum de sub 28.000 MWh, care este probabil și cazul sediilor Engie. Pentru cei cu un consum mai mare de 28.000 MWh, termenul este de doar o lună, timp în care consumatorul trebuie să semneze un contract cu un furnizor concurențial.
În prezent, cei 7 FUI desemnați de ANRE pe piața de gaze sunt Electrica Furnizare, E.ON Energie România, Engie România, OMV Petrom, Tinmar Energy (până pe 20 octombrie, când va fi înlocuită, potrivit informațiilor Profit.ro, de Enel), Romgaz și Premier Energy.
ANRE stabilește, în fiecare lună, prin rotație, un singur FUI dintre cei șapte, obligat să preia alimentarea tuturor clienților rămași fără furnizor concurențial.
