Comisia Europeană propune două variante de plafonare a prețului gazelor, prima instituind un veritabil cartel al cumpărătorilor de gaz rusesc, cea de-a doua fiind una mai nuanțată și împărțind statele membre în două zone, în funcție de gradul de risc de întrerupere a aprovizionării. Prima variantă majorează riscul întreruperii totale de către Gazprom a furnizării de gaze către Europa, cea de-a doua impune României să furnizeze gaze, din producție internă sau importuri (dacă vor mai exista), statelor cele mai dependente de importul rusesc.
De ce este important: România își asigură peste trei pătrimi din consum din producție internă și, ca și restul statelor europene care se alimentează din TurkStream, importă în continuare gaze rusești într-un ritm normal, spre deosebire de gazoductele nordice, fluxurile Gazprom către Balcani și Ungaria prin recent construita conductă nefiind încă limitate.
Mai este important: În sezonul de iarnă, gazul care intră în sistem, pentru acoperirea consumului intern, provine din producția curentă, importuri și extrageri din depozite, care în prezent sunt în proporție de peste 75% pline (aproape 25 TWh). Însă chiar dacă ar avea depozitele pline 100%, România tot ar avea nevoie de importuri, cel puțin în perioade cu vârf de consum, pentru a păstra în parametri funcționali Sistemul Național de Transport (SNT).
Potrivit unui document consultat de publicația economică Financial Times, CE propune două posibile măsuri de „plafonarea de urgență a prețurilor angro” ale gazelor.
Prima variantă presupune introducerea unui plafon/preț unic numai pentru gazul rusesc la nivel european. A doua variantă vizează împărțirea statelor UE în două zone administrative, una roșie și alta verde.
Potrivit primei variante, statele UE ar trebui să introducă plafon maxim de preț pentru toate gazele importate din Rusia la nivel european (documentul oferă și o cifră exemplificativă, de 50 euro/MWh, mai mare decât costul de producție maxim al Rusiei de 35 euro/MWh, în condițiile în care prețul actual pe bursele europene este 240 euro/MWH!) sau să desemneze un singur cumpărător de gaz rusesc care va negocia prețul de achiziție. Oficialii europeni se tem însă că această soluție, dacă ar fi adoptată, ar majora riscul invocării de către Gazprom a unui “caz de forță majoră” pentru a diminua suplimentar cantitățile oferite Europei și ar crește tensiunile geopolitice.
Cea de-a doua variantă vizează împărțirea statelor UE în 2 zone cu prețuri administrate, una roșie și una verde, în funcție de gradul de risc de întrerupere a aprovizionării cu gaze. Pentru țările din zona roșie, mai expuse unui eventual șantaj al Rusiei, prețurile ar putea fi plafonate printr-o formulă legată de prețul de pe bursa olandeză de gaze TTF, care este văzută în mod tradițional ca un punct de referință pentru stabilirea prețurilor europene. În cazul statelor din zona verde (ale căror prețuri sunt situate sub cel de pe TTF, cum e cazul României, unde gazul este mai ieftin cu 50 euro/MWh), prețurile ar trebui să rămână la un nivel suficient de scăzut pentru a facilita aprovizionarea cu gaze a statelor din zona roșie. Potrivit documentului consultat de FT, implementarea acestei variante va fi problematică, deoarece împărțirea țărilor în zone va depinde în mare măsură de coordonarea dintre țările UE.
Dat fiind faptul că este unul dintre cei mai mari producători de gaz din UE și cu o dependență mai redusă de gazul rusesc, România ar urma, probabil, să intre în zona verde, ceea ce o va obliga să furnizeze gaze, din producția internă sau din import, statelor din zona roșie.
Potrivit Euractiv, înființarea de zone de prețuri administrate este mai dificil de implementat și „ar necesita pregătiri complexe de reglementare, dar și tehnice”.
Thierry Bros, profesor la Sciences Po Paris și colaborator la Natural Gas World, ironizează ideea plafonării prețului de import, susținând că această măsură va fi inutilă odată ce exporturile rusești de gaze către Europa vor scădea la zero.
În ceea ce privește crearea de zone administrative cu prețuri diferite, acesta consideră că ideea are șanse mici de a găsi sprijin în rândul țărilor UE, altele decât Germania.
“Conceptul unor prețuri administrate între zone verzi și roșii reprezintă pentru mine o reîntoarcere la perioada sovietică. Ar fi o perturbare majoră a pieței cu rezultate pozitive extrem de reduse”, a declarat Bros, citat de Euractiv.
Propunerile CE, în special cea referitoare la introducerea celor 2 zone administrative, se bat cap în cap cu prevederile recent adoptatei ordonanțe de urgență, prin care guvernul de la București a introdus o contribuție de solidaritate, aplicabilă inclusiv traderilor care au activitate în România, și care face practic imposibil atât importul, cât și exportul de gaze. Nu numai că Guvernul ar putea să aplice contribuția unei baze de impozitare egală cu zero (cel puțin în ceea ce privește gazele și energia de import), dar ar putea fi afectată și siguranța alimentării cu surse de energie de import. Traderii vor prefera să vândă gazul contractat de la Gazprom pe alte piețe din zona “verde” pe care nu sunt supraimpozitați.
Potrivit documentul CE, plafonarea prețului de achiziție de gaz rusesc ar trebui doar dacă UE este pregătită să facă față unei sistări totale a livrărilor Gazprom.
Potrivit lui Serghei Kapitonov, expert la Centrul pentru Managementul Energiei și ESG Skoltech, citat de publicația economică rusă Kommersant, în cazul în care reducerea de 15% a consumului de gaz impusă de CE va fi implementată cu succes, cererea constantă de vârf în UE în iarna anului 2022/2023 s-ar putea situa în intervalul de 1,6-2,2 miliarde de metri cubi pe zi, în condițiile în care cererea de vârf în cele mai geroase zile din ultimele ierni a fost de 1,9-2,7 miliarde de metri cubi. Luând în calcul creșterea capacităților de import de gaz natural lichefiat (GNL), care a ajuns la un maxim de 400 de milioane de metri cubi pe zi în acest an, dar și o posibilă majorare a cantităților de gaze din surse alternative (Norvegia, Africa de Nord, producție internă, Azerbaidjan), Europa ar putea trece cu bine această iarnă, crede analistul rus.
„Cu toate acestea, multe vor depinde de condițiile meteorologice reale, de situația de pe piața gazului lichefiat (terminalul Freeport nu funcționează încă). În plus, Asia va începe să concureze mai activ cu Europa pentru aprovizionarea cu GNL odată cu debutul iernii”, explică Kapitonov.
