' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
Potrivit sursei citate, UE intră în iarnă cu depozitele de gaze umplute în proporție de circa 72,4% (la data de 3 octombrie), cel mai scăzut nivel înregistrat în această perioadă a anului de la începutul monitorizării datelor, în 2011.
″Un episod de frig intens, similar celui din ianuarie 2026, ar epuiza mai rapid rezervele de gaze stocate. IEEFA estimează că, în această iarnă (noiembrie-martie), stocurile ar putea furniza pieței cu 7,3 miliarde de metri cubi (mc) de gaze mai puțin decât în iarna precedentă. Cumulat cu interdicția totală a UE privind importurile de LNG rusesc începând din ianuarie 2027, acest deficit ar putea obliga blocul comunitar să reducă cererea de gaze pe timp de iarnă cu 7% (adică 14 miliarde mc) față de iarna trecută″, scrie în analiză.
Acest lucru nu înseamnă că stocurile de gaze ale UE se vor epuiza complet în această iarnă. Totuși, pe măsură ce nivelul stocurilor scade, viteza de extracție a gazelor se reduce, din cauza scăderii presiunii, ceea ce îngreunează satisfacerea cererii în eventualitatea unui val de frig spre sfârșitul iernii. Ieșirea din iarnă cu stocuri scăzute ar implica, de asemenea, necesitatea unei reaprovizionări mai masive în vara următoare, ceea ce ar duce din nou la creșterea prețurilor.
IEEFA estimează că acoperirea deficitului de stocare prin importuri suplimentare de gaze ar costa UE cam 3 miliarde de euro. Având în vedere că războiul dintre SUA și Iran a dus la creșterea prețurilor la gaze, acest cost este cu 12% mai mare decât cel pe care l-ar fi presupus același volum în 2025. Prin urmare, o dependență sporită de stocurile de gaze a devenit o povară financiară majoră pentru Europa.
″Umplerea depozitelor de gaze depinde de faptul că gazele achiziționate vara sunt mai ieftine decât cele pentru iarnă. Traderii cumpără gaze vara, le stochează și le vând iarna. Diferența de preț (marja vară-iarnă) reprezintă profitul lor. Deoarece această diferență s-a redus, profitul potențial a devenit prea mic pentru a acoperi costurile fizice de închiriere și întreținere a facilităților de stocare. În esență, o marjă în scădere înseamnă că beneficiul financiar al stocării gazelor dispare, determinându-i pe traderi să ezite în privința umplerii depozitelor″, notează IEEFA.
Această diferență de preț a devenit negativă în anumite perioade ale sezonului de reînnoire a stocurilor din acest an, întrucât contractele pentru gaze de vară s-au tranzacționat la prețuri mai mari decât cele pentru iarnă. Prin urmare, achiziționarea de gaze în scopul stocării a devenit mai degrabă un risc financiar decât o strategie profitabilă. Rezultatul constă în procese de injectare mai lente și realizate cu întârziere.
Înainte de 2022, stocarea gazelor în UE funcționa ca un mecanism de echilibrare sezonieră: depozitele erau umplute vara și se extrăgeau gaze iarna, importurile flexibile prin conducte, provenind în principal din Rusia, preluând fluctuațiile cererii. În prezent însă, Europa depinde de stocuri pentru a trece peste iarnă.
Dependența UE de înmagazinarea de gaze pentru acoperirea cererii din timpul iernii a crescut semnificativ în ultimele două ierni. Ponderea stocurilor în consumul de gaze al UE pe timp de iarnă a urcat de la 25% în perioada 2021–2022 la 30% în perioada 2025–2026, atingând un maxim al ultimilor cinci ani, de 33%, în perioada 2024–2025, conform datelor Eurostat. În cifre absolute, volumele extrase din depozite în perioada 2024–2025 au fost cu aproximativ 50% mai mari decât în cele două ierni anterioare.
″Două tendințe explică această situație. În primul rând, cererea este în revenire. Consumul de gaze pe timp de iarnă a scăzut drastic, de la aproximativ 222 de miliarde mc în perioada 2021–2022 la circa 185 miliarde mc în perioada 2022–2023, pe fondul prețurilor ridicate și al măsurilor de urgență pentru economisirea gazelor, care au redus cererea.
Consumul a rămas relativ constant în perioada 2023–2024, pentru ca ulterior să crească la aproximativ 200 miliarde mc în ultimele două ierni, ceea ce sugerează că epoca reducerilor facile ale cererii ar putea fi apus.
În al doilea rând, importurile au stagnat. Importurile de gaze ale UE în 2025 au fost aproximativ la același nivel cu cele din 2023.
Pe fondul creșterii cererii și al stagnării importurilor, Europa se bazează tot mai mult pe stocuri pentru a acoperi deficitul. Această situație face piața vulnerabilă la creșteri bruște ale prețurilor în timpul iernilor caracterizate de un volum de extracție din depozite peste așteptări″, spun cei de la IEEFA.
În același timp, ritmul de înmagazinare a gazelor pe timpul verii a încetinit în ultimii ani, scăzând cu 30% în perioada 2022–2025. Volumele înmagazinate în intervalul aprilie–iunie 2026 au scăzut cu 16% față de anul precedent, ceea ce explică parțial de ce, la intrarea în sezonul de iarnă, gradul de umplere a depozitelor este de doar 72,4%.
Capacitatea tehnică de stocare a gazelor în UE este de aproximativ 108 miliarde de metri cubi. Germania deține cea mai mare cotă, reprezentând circa 22% din capacitatea totală a UE, fiind urmată de Italia (18%), Țările de Jos (13%), Franța (11%), Austria (9%) și Ungaria (6%). Împreună, aceste șase țări dețin aproximativ 80% din capacitatea totală de stocare a gazelor din UE.
Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Malta și Slovenia nu dispun de facilități de stocare a gazelor. Cu toate acestea, în conformitate cu reglementările UE privind stocarea gazelor, acestea sunt obligate să încheie acorduri de solidaritate cu alte state membre pentru a-și asigura rezervele de gaze.
Întrucât prețurile ridicate descurajează companiile să stocheze gaze, unele guverne au intervenit. În iunie 2026, Țările de Jos au aprobat o subvenție de până la 993 de milioane de euro pentru compania energetică de stat EBN Capital, în scopul sporirii rezervelor de gaze.
La sfârșitul lunii septembrie, guvernul german a dispus companiei de stat SEFE (importator de gaze) să achiziționeze și să stocheze 8 TWh de gaze – reprezentând aproximativ 3% din capacitatea de stocare a țării – până la data de 15 decembrie. În cele din urmă, guvernul spaniol a majorat cu peste un sfert rezervele de LNG din terminalele sale de import pentru această iarnă, pentru a contribui la securizarea aprovizionării.
În urma invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022, UE a impus statelor membre obligația de a-și reface rezervele de gaze până la un nivel de 90% până la data de 1 noiembrie a fiecărui an. Pe măsură ce conflictul dintre SUA și Iran a dus la o creștere explozivă a prețurilor la gaze, Comisia Europeană a îndemnat țările să își reducă obiectivele la 80%, pentru a evita achizițiile motivate de panică.
Soluția propusă de IEEFA constă în diminuarea programatică a utilizării gazelor naturale în Europa.
″Factorii de decizie și investitorii ar trebui să privească dependența sporită a Europei de stocarea gazelor nu ca pe un argument în favoarea extinderii infrastructurii de gaze, ci ca pe un semnal financiar care indică faptul că această dependență reprezintă un risc în creștere.
Reducerea cererii de gaze, și nu subvenționarea stocării, este soluția de care Europa are nevoie. În luna septembrie, comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a îndemnat guvernele naționale să continue reducerea consumului de gaze, având în vedere nivelurile „excepțional de scăzute” ale rezervelor.
Instalarea pompelor de căldură în întreaga Europă a contribuit la accelerarea tranziției de la petrol și gaze și a generat economii de miliarde de euro din importurile de LNG. Numai în Germania, un studiu IEEFA a concluzionat că instalarea a aproape 1,1 milioane de pompe de căldură rezidențiale în perioada 2022–2025 a permis țării să economisească 1,3 miliarde de euro din importurile de GNL între 2023 și 2025.
Vânzările de pompe de căldură rezidențiale au crescut cu 11% de la an la an în 12 țări europene în primele șase luni ale anului 2026, parțial datorită reducerii taxelor pe electricitate în unele state, potrivit Asociației Europene a Pompelor de Căldură (EHPA).
Investițiile în extinderea capacităților de stocare a gazelor riscă să blocheze utilizarea infrastructurii pentru combustibili fosili pentru decenii la rând. În schimb, finanțarea pompelor de căldură, a eficienței clădirilor, a electrificării industriale și a surselor regenerabile ar reduce vârfurile cererii de gaze din timpul iernii – care pun presiune pe rezervele de stocare –, oferind astfel o soluție pe termen lung care asigură protecția împotriva crizelor viitoare″, concluzionează analiza IEEFA.
