Peisajul minier Roșia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, a anunțat președintele Comitetului, Tian Xuejun.
În același timp, situl a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, recunoscându-se, astfel, atât vulnerabilitatea sitului cât și necesitatea luării de măsuri urgente de protecție. În acest sens, este încurajată cooperarea internațională și este recomandată invitarea la Roșia Montană a unei misiuni tehnice de monitorizare reactivă pentru a se stabili starea de conservare optimă și un program de măsuri pentru asigurarea ieșirii sitului de pe Lista patrimoniului mondial în pericol.
Adrian Cioroianu, delegatul Permanent al României pe lângă UNESCO, a precizat: „în Patrimoniul UNESCO nu intră întreaga localitate Roșia Montană, ci o arie delimitată, cea care apare în dosarul depus de guvernul României (prin delegația pe care am condus-o) în ianuarie 2017 și, apoi, în ianuarie 2020. În dosar este vorba, în principal, despre fosta exploatare/mină romană (adică de pe vremea Imperiului roman, ca să fie clar) și nu de întreaga zonă Roșia Montană”.
De asemenea, istoricul a subliniat că ”înscrierea pe lista Patrimoniul Mondial NU EXCLUDE continuarea exploatării în zonă, cândva, în viitor, de către firme românești sau în parteneriate. În istoria recentă a UNESCO au fost cazuri de state care au decis modificarea/exploatarea unor situri, drept care ele au fost retrase de pe lista Patrimoniului Mondial.
Includerea minelor de aur în Patrimoniul Mondial de UNESCO este o decizie care ar putea însă ”îngropa” proiectul controversat de exploatare în zonă.
În acest sens, locuitorii sunt divizați: o parte apără această comoară, în timp ce alții cred doar că extracția ar salva zona.
Sămânța discordiei a fost plantată în anii 1990, atunci când compania canadiană Gabriel Resources s-a instalat în comună cu scopul de a extrage 300 de tone de aur și 1.600 de argint distrugând patru munți masivi, inclusiv cu majoritatea rămășițelor romane.
Prin intemediul filialei sale Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), din care statul român deține 20%, această societate prevedea folosirea a 12.000 de tone de cianuri pe an, un risc suplimentar pentru mediul înconjurător, potrivit experților.
Denunțând o ”expropriere”, Gabriel Resources a sesizat în 2015 instanța internațională a Băncii Mondiale (Cirdi) de la Washington și a reclamat 4,4 miliarde de dolari compensație României, pe baza unei estimări datând din 2011, în contextul în care cota sa a era de 7,4 dolari canadieni, față de 0,3 astăzi.
Cumpărate cu sume importante care i-au făcut pe proprietari să părăsească comuna, casele cu porți din lemn sculptate riscă să se prăbușească în așteptarea renovării.
Înainte de preluarea puterii în România de comuniști în 1946, străzile din Roșia Montană găzduiau un cazinou și birouri de bancă unde căutătorii de aur încă își vindeau pepitele.
Ziua Roșiei Montane este „o aniversare neoficială a primei atestări documentare - la data de 6 februarie 131 - a așezării romane care se afla în spațiul ocupat acum de satul Roșia Montană”.
Una dintre tăblițele romane cerate descoperite în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în galeriile miniere de la Roșia Montană demonstrează atestarea. Tăblițele cerate consemnează contracte, inventare, acte juridice care constituie unul dintre izvoarele importante ale cunoașterii dreptului roman. Tăblița nr. XVIII păstrează, alături de dată, denumirea așezării: Alburnus Maior.
Roșia Montană - Cel mai longeviv sit minier tradițional cunoscut în prezent
Roșia Montană a fost cel mai activ centru minier al Munților Apuseni, începând de la primele exploatări, din Epoca Bronzului, continuând în Antichitate și perioada medievală, în Epoca Modernă și până în trecutul recent. Mineritul tradițional, bazat pe inițiativa familiilor și a micilor asociații de mineri, s-a încheiat odată cu naționalizarea, în 1948, fiind urmat de o altă formă de minerit, industrial, la scară mare, încheiat în 2006.
Roșia Montană este unul dintre cele mai longevive situri miniere tradiționale cunoscute în ziua de azi. Anduranța sa particulară se reflectă într-o interconectare sistematică și profundă între fundalul natural și fenomenele culturale - din adâncul munților și până la suprafață, de la morfologia peisajului și până la flora și fauna locului și la comunitățile umane locale, totul poartă amprenta interacțiunii semnificative dintre om și mediul natural, care a generat unul dintre cele mai bogate și spectaculoase peisaje culturale ale României, semnificativ în context global.
80 de km de galerii săpate în munte ce datează din Antichitate
Atributele definitorii ale sitului sunt galeriile miniere - de exploatare, de asistență, de aerisire și de evacuare a apei - excavate începând din perioada romană și continuate în perioada medievală și modernă, peisajul roman de suprafață, peisajul industrial istoric, și târgul minier Roșia Montană. Galeriile săpate în masivele muntoase din jurul localității însumează mai mult de 80 km din care 7 km datează din Antichitate, alcătuind cel mai vast și mai important sistem de exploatare minieră cunoscut din lumea romană.
Din România au fost înscrise până acum pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO: Delta Dunării, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramureș, cetatea Sighișoara, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania și fortărețele dacice din Munții Orăștiei.
Situri înscrise în Lista Patrimoniului Mondial
Dholavira, sit arheologic de la Khadirbet din Bhachau Taluka din districtul Kutch, India.
Avroman sau Hawraman, regiune muntoasă situată în provinciile Kurdistanului și Kermanshah, în vestul Iranului și în nord-estul Kurdistanului, în Irak.
Siturile preistorice Jomon din nordul Japoniei
