„În România crește influența unor mișcări naționalist-religioase, care trimit la fascismul din perioada interbelică” - apreciază Oliver Jens Schmitt în cotidianul elvețian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung.
Ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung scrie luni pe larg, sub semnătura lui Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie est-europeană la Universitatea din Viena, despre modul în care „Biserica și Academia amenință prin idelogia naționalist-ortodoxă legăturile României cu Occidentul". În România, mișcările naționalist-religioase ar fi dobândit importanță publică în ultimii ani, cu sprijin din partea Rusiei, după ce au funcționat multă vreme în substratul politico-social, avertizează semnatarul analizei din NZZ.
Ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung scrie pe larg, sub semnătura lui Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie est-europeană la Universitatea din Viena, despre modul în care „Biserica și Academia amenință prin idelogia naționalist-ortodoxă legăturile României cu Occidentul". În România, mișcările naționalist-religioase ar fi dobândit importanță publică în ultimii ani, cu sprijin din partea Rusiei, după ce au funcționat multă vreme în substratul politico-social, avertizează semnatarul analizei din NZZ.
Biserica și Academia: instituții foarte influente în societatea românească
Schmitt amintește de participarea Patriarhului Daniel și a președintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, la o ceremonie la mănăstirea Putna, unde l-ar fi aplaudat pe liderul studențesc Silvian-Emanuel Man, cunoscut pentru discursurile sale naționaliste și simpatiile legionare. Autorul articolului din NZZ menționează și ambivalența Bisericii Ortodoxe Române în ceea ce privește Mișcarea Legionară (pe care nu ar fi condamnat-o oficial niciodată) și legat de fostul lider al acesteia Corneliu Zelea Codreanu (a cărui venerare ar fi tolerată mai cu seamă în mănăstiri), scrie Adevarul.
Biserica Ortdoxă se bucură de prestigiu în rândul populației și doar puțini intelectuali se încumetă să vorbească despre abuzurile din rândurile clerului și să-i critice pe ierarhi. Biserica este influentă atât din punct de vedere economic, cât și mediatic iar autoritățile politice se străduiesc să le fie pe plac mai marilor bisericești. Ca exemplu, Schmitt amintește că președintele Klaus Iohannis l-a decorat recent pe Patriarhul Daniel cu un înalt ordin al statului român (cea mai înaltă decorație a statului român, Ordinul Național „Steaua României” în grad de Colan).
Articolul din NZZ arată că, dacă în vestul Europei reprezentanții Bisericii și ai mediului academic se amestecă rareori în politică, în est lucrurile stau cu totul altfel: Biserica și Academia sunt foarte bine văzute în România, în calitate de apărători ai tradițiilor naționale - mai ales Biserica ar fi aici un factor decisiv, notează autorul.
Acesta mai scrie că președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ar alimenta de mai mulți ani discursul naționalist și ar căuta apropierea de Biserică. Pop (bănuit că ar fi fost colaborator al Securității, la fel ca Patriarhul Daniel) ar fi sprijinit de mai multă vreme de portalul rusesc de propagandă Sputnik, de care nu s-ar fi distanțat niciodată. Pop ar fi vehiculat de PSD ca posibil candidat al formațiunii la viitoarele alegeri prezidențiale. Criticii mai acuză Academia condusă de Pop de semnale antisemite: în istoria României, semnată de acesta, numărul evreilor uciși în Pogromul de la Iași din 1941 ar fi cu mult mai mic decât în realitate; în plus, Pop s-ar fi distanțat cu mare întârziere de o conferință în onoarea lui Nicolae Paulescu, considerat descoperitorul insulinei și cunoscut și vocal antisemit.
Ascensiunea AUR și rolul Rusiei
Articolul din NZZ precizează că mult mai îngrijorătoare decât înscenările naționalist-religioase radicale ale liderului studențesc Man ar fi aprobarea acestui tip de discurs de către anumite figuri politice importante ale țării. Fenomenul nu ar fi nou, întrucât tabăra postcomunistă ar fi perpetuat după 1989 elemente naționaliste, izolaționiste, antioccidentale și latent antisemite ale ideologiei regimului comunist.
Mai mult, acest curent are acum din nou reprezentare și în Parlamentul României, prin formațiunea AUR, un fel de continuator, în opinia autorului, al ideologiei fostei formațiuni apropiate de serviciile secrete Partidul România Mare, al lui Corneliu Vadim Tudor.
AUR ar fi prezentat în ultima campanie electorală imaginea unui Vest decadent, reușind să speculeze cu succes frustrările alegătorilor atât în țară, cât și în diaspora. Materialul din NZZ notează că România este cea mai mare țară membră a Uniunii Europene din sud-estul Europei și un important partener în NATO - fiind prin urmare și o țintă a încercărilor de destabilizare ale Moscovei. Țară cu limbă romanică și confesiune majoritar ortodoxă, România are, începând din secolul 19, probleme în poziționarea sa între Vest și Est, remarcă Oliver Jens Schmitt.
Acesta deplânge actualele probleme politice din țară, cu destrămarea coaliției de guvernare. Forțele pro-occidentale ar face în prezent aceleași greșeli comise în perioada 1996-2000 de Convenția Democrată. De pierdut ar avea în primul rând societatea românească - aceasta confruntându-se cu problema majoră a emigrației în masă, pe fondul perspectivelor modeste pentru cei care rămân în țară.
Eșecul partidelor pro-europene dă apă la moară extremiștilor, sprijiniți de BOR și de intelectuali naționaliști, atrage atenția Schmitt. Partidele pro-occidentale evită conflictul deschis cu aceste forțe naționaliste, din rațiuni de ordin electoral.
În timp ce naționalist-ortodocșii laudă importanța trecutului, forțele democratice par să îl fi uitat: povestea tristă a Convenției Democrate ar trebui să servească drept lecție pentru a evita deraierea României de pe traseul pro-european. Partidele pro-Vest ar trebui să le explice oamenilor ce înseamnă de fapt opțiunea naționalist-ortodoxă: o autarhie în sărăcie, într-un geostrategic ținut al nimănui, între UE și Rusia - sau un rol de vasal pe orbita lui Vladimir Putin.
