Opinii: Politicile protecționiste ale Americii se întorc împotriva ei

Statele Unite au adoptat politici din ce în ce mai protecționiste în ultimii ani, majorând tarifele vamale, revizuind sau retrăgându-se din acordurile de liber schimb și restricționând comerțul cu țările considerate amenințări strategice. În timp ce aceste măsuri urmăresc să exercite presiuni asupra adversarilor percepuți, precum China, există tot mai multe dovezi că sancțiunile economice sunt în cel mai bun caz ineficiente și, în cel mai rău caz, contraproductive.

Cu siguranță, unele sancțiuni pot avea succes, în special atunci când sunt susținute de un consens internațional larg. Sancțiunile multilaterale impuse Africii de Sud în anii 1980 sunt un prim exemplu. Deși unii exportatori au reușit să le evite, acestea au jucat totuși un rol esențial în a face presiuni asupra minorității albe a țării să pună capăt apartheidului. Dar atunci când sunt impuse unilateral sau de către un grup mic de țări, sancțiunile tind să fie mult mai puțin eficiente în a-și convinge țintele să-și schimbe comportamentul.

Spre marele său merit, SUA a apărut ca un lider mondial vizionar după cel de-al Doilea Război Mondial, când au modelat ordinea postbelică, conducând crearea Acordului General pentru Tarife și Comerț și a succesorului său, Organizația Mondială a Comerțului. Împreună, acestea au stabilit cadrul legal pentru comertului international.

Normele OMC, bazate pe principii precum nediscriminarea între partenerii comerciali și tratamentul egal al entităților străine și interne, au promovat transparența în practicile comerciale și au permis multilateralismului să prospere. Sub conducerea SUA, economia globală a înflorit, înregistrând peste 50 de ani de creștere economică rapidă, o creștere bruscă a comerțului internațional și o scădere a ratei sărăciei.

Dar angajamentul Americii față de comerțul liber s-a slăbit treptat, transformându-se într-o retragere la scară largă după ce Donald Trump a fost ales în 2016. Una dintre primele mișcări ale lui Trump în calitate de președinte a fost retragerea SUA din Parteneriatul Trans-Pacific, care ar fi creat cel mai mare partener din lume, piata unica. Apoi a impus unilateral tarife pentru o serie de bunuri, inclusiv mașini de spălat, panouri solare, oțel și aluminiu, și a crescut semnificativ tarifele la importurile din China. În timp ce SUA au impus anterior sancțiuni unilaterale, frecvența și intensitatea acestora au crescut în timpul președinției lui Trump. Între 2017 și 2020, SUA au impus peste 3.900 de sancțiuni.

Administrația președintelui Joe Biden a păstrat în mare măsură tarifele și sancțiunile din era Trump, introducând în același timp noi măsuri proprii. Poate cel mai remarcabil, a impus sancțiuni asupra unora dintre exporturile de petrol ale Rusiei în urma invaziei sale pe scară largă a Ucrainei în 2022. Dar Rusia a reușit să evite aceste sancțiuni menținând o „flotă fantomă” de nave, care fie sunt neînregistrate la nivel internațional, fie operează în mod secret pentru evita detectarea. Numai Gabon a înregistrat peste 100 de nave care nu își înregistrează itinerariile și se estimează că navele nou înregistrate cu pavilion fals reprezintă mai mult de 15% din toate tancurile aflate în prezent pe mare.

Chiar și impactul general al sancțiunilor economice prelungite a fost dezamăgitor. În ciuda anilor de sancțiuni occidentale, China își continuă persecuția orchestrată de stat asupra populației uigure din Xinjiang, Iranul nu și-a abandonat programul nuclear, iar Cuba rămâne sub conducere comunistă. Rusia poate continua să-și continue războiul de agresiune în Ucraina, deoarece India și China îi sunt cumpărători de petrol și gaze naturale.

Nici sancțiunile la export nu au mers mai bine. După cum a subliniat recent Meghan Harris, un fost oficial al securității naționale din SUA, eforturile SUA de a stimula producția internă de semiconductori prin impunerea de restricții la export pentru tehnologiile avansate „dezavantajează în mod unic companiile americane fără a îndeplini un obiectiv strategic”.

Administrația Biden a încercat, de asemenea, să consolideze aplicarea tarifelor după ce companiile chineze și-au construit facilități în Asia de Sud-Est, Mexic și alte regiuni pentru a continua să exporte mărfuri în SUA. În depozitele din nordul Mexicului, mărfurile importate din China sunt reambalate în pachete mai mici, fiecare evaluată la mai puțin de 800 de dolari, permițându-le să intre în SUA fără tarife sub regula de minimis - o practică cunoscută sub numele de „Tijuana în doi pași”. Alte mărfuri sunt expediate legal din China în Mexic, reetichetate și transportate cu camion în SUA. În efortul de a reduce evaziunea tarifară, SUA au impus recent tarife la importurile de oțel din China, în ciuda protestelor Mexicului.

Redirecționarea exporturilor sau importurilor prin țări terțe nu numai că reduce eficacitatea sancțiunilor, ci creează și alte complicații. De exemplu, China a răspuns la tarifele lui Trump impunând tarife de represalii asupra mărfurilor fabricate în SUA. Aceste restricții au consolidat, de asemenea, sprijinul intern pentru politicile naționaliste ale președintelui chinez Xi Jinping și au accelerat eforturile Chinei de a-și îmbunătăți capacitățile de producție avansată.

Mai mult, tarifele și restricțiile comerciale ale SUA nu au redus semnificativ dependența de mărfurile chinezești. În timp ce importurile din China au scăzut, multe bunuri provenite din alte țări, cum ar fi Vietnam, conțin piese și componente chinezești. Aproximativ 80% din piesele iPhone-urilor importate din Vietnam în SUA în 2022 au fost produse în China.

Determinarea producătorilor din țările vizate care eludează restricțiile – și ingeniozitatea lor în a găsi modalități de a face acest lucru – subminează adesea eficacitatea tarifelor și a sancțiunilor. Când vine vorba de iPhone-uri și alte bunuri, s-ar putea argumenta că sancțiunile împotriva Chinei au dus la costuri mai mari pentru consumatorii americani, fără a reduce semnificativ dependența SUA de lanțurile de aprovizionare din China.

Deși sancțiunile unilaterale ale SUA asupra instituțiilor financiare au fost oarecum mai eficiente decât cele privind bunurile, banii pot fi direcționați prin țări terțe. Dacă sancțiunile nu obligă țintele lor să-și schimbe comportamentul suficient de repede, cei afectați vor găsi în cele din urmă modalități de a le sustrage.

Bilanțul slab al sancțiunilor unilaterale subliniază beneficiile sistemului comercial global postbelic. SUA și aliații săi ar fi bine sfătuiți să își reducă dependența de astfel de măsuri, deoarece acțiunea multilaterală – coordonată prin organisme precum OMC și Națiunile Unite – are șanse mult mai mari de succes.

Anne O. Krueger, fost economist șef al Băncii Mondiale și fost prim director general adjunct al Fondului Monetar Internațional, este profesor principal de cercetare în economie internațională la Școala de Studii Internaționale Avansate de la Universitatea Johns Hopkins și membru principal la Centrul pentru Dezvoltare Internațională din Universitatea Stanford.

Copyright: Project Syndicate, 2024.
www.project-syndicate.org