Economia mondială a fost plină de surprize în 2023. În ciuda creșterii puternice a ratelor dobânzilor, Statele Unite au reușit să evite cu succes o recesiune, iar marile piețe emergente nu au intrat în spirală într-o criză a datoriilor. Chiar și economia geriatrică a Japoniei a dat dovadă de o vitalitate uimitoare. Prin contrast, Uniunea Europeană a rămas în urmă, deoarece motorul său de creștere german s-a oprit, după ce era de patru decenii de hipercreștere a Chinei s-a încheiat brusc.
Privind în perspectivă, în 2024, mai multe întrebări se profilează. Ce se va întâmpla cu ratele dobânzilor pe termen lung, ajustate la inflație? Poate evita China o încetinire mai dramatică, având în vedere turbulențele din sectorul imobiliar și nivelurile ridicate ale datoriei publice locale? După ce a menținut dobânzile aproape de zero timp de două decenii, poate Banca Japoniei (BOJ) să normalizeze ratele fără a declanșa crize financiare și de îndatorare sistemice? Efectele întârziate ale majorării ratelor dobânzii de către Rezerva Federală vor împinge în cele din urmă SUA într-o recesiune? Pot piețele emergente să mențină stabilitatea încă un an? În cele din urmă, care va fi următoarea sursă majoră de instabilitate geopolitică? Va fi o blocadă chineză a Taiwanului, victoria fostului președinte Donald Trump la alegerile prezidențiale din noiembrie din Statele Unite sau un eveniment neprevăzut?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt interconectate. O recesiune în SUA ar putea duce la o scădere semnificativă a ratelor dobânzilor la nivel mondial, dar aceasta ar putea oferi doar o ușurare temporară. La urma urmei, mai mulți factori, printre care nivelurile extraordinar de ridicate ale datoriei, deglobalizarea târzie, creșterea populismului, necesitatea de a crește cheltuielile de apărare și tranziția ecologică, vor menține probabil în continuare ratele pe termen lung cu mult peste nivelurile foarte scăzute din perioada 2012-21 pentru următorul deceniu.
Între timp, eforturile semnificative ale liderilor chinezi de a restabili o creștere economică anuală de 5% se confruntă cu mai multe provocări descurajante. Pentru început, este greu de stabilit cum firmele chineze de tehnologie pot rămâne competitive atunci când guvernul continuă să sufoce antreprenoriatul. Iar datoria Chinei în raport cu PIB-ul care a crescut brusc la 83% în 2023, față de 40% în 2014, constrânge guvernul capacitatea guvernului de a oferi planuri de salvare pe termen nelimitat.
Având în vedere că sprijinul guvernamental este esențial pentru a rezolva problema datoriei ridicate a administrațiilor locale și a sectorul imobiliar supraîndatorat, planul Chinei pare a fi acela de a da durerea mai departe. Acest lucru presupune alocarea de fonduri naționale către provincii, apoi obligarea băncilor să acorde împrumuturi către firmele insolvabile la rate ale dobânzii sub nivelul pieței și, în cele din urmă, să limiteze noile împrumuturi ale administrațiilor locale.
Dar va fi greu să mențină economia chineză în priză în timp ce în același timp impune restricții asupra noilor împrumuturi. Deși China se îndepărtează deja de sectorul imobiliar către energia verde și vehiculele electrice (spre disperarea producătorilor auto germani și japonezi), piața imobiliarăși infrastructura reprezintă că încă peste 30% din PIB-ul chinezesc, după cum eu și Yuanchen Yangi am arătat recent, subliniind impactul direct și indirect al acestor sectoare.
În timp ce Japonia a menținut o creștere economică robustă în ultimul an, Fondul Monetar Internațional se așteaptă ca economia sa să încetinească în 2024. Însă capacitatea Japoniei de a realiza o ușoară aterizare depinde în mare măsură de modul în care BOJ gestionează tranziția inevitabilă, dar riscantă, de la dobânzile foarte scăzute.
CITEȘTE ȘI 300 de ani de la nașterea lui Adam SmithAvând în vedere că yenul a rămas cu aproape 40% mai mic decât dolarul de la începutul anului 2021, chiar și în condițiile în care inflația din SUA a crescut vertiginos, BOJ nu își poate permite să mai amâne această schimbare. În timp ce factorii de decizie japonezi ar putea prefera să stea cu mâinile în sân și să spere că o scădere a ratelor dobânzilor la nivel mondial va impulsiona yenul și să le va rezolva problemele, aceasta nu este o strategie sustenabilă pe termen lung. Este mai mult probabil că va trebui să majoreze ratele dobânzilor, sau inflația, aflată de mult timp în stagnare, va începe să crească, punând o presiune severă pe sistemul financiar și pe guvernul japonez, care în prezent menține un raport datorie/PIB de peste 250%.
Deși, contrar așteptărilor majorității analiștilor, economia SUA nu a intrat în recesiune în 2023, probabilitatea apariției uneia este încă de aproximativ 30%, față de 15% în anii normali.
În ciuda efectelor imprevizibile pe termen lung ale fluctuațiilor ratelor de dobândă, administrația președintelui Joe Biden continuă să ducă o politică fiscală expansivă. Ca pondere în PIB, deficitul se situează în prezent la 6% - sau 7%, dacă includem programul lui Biden de iertare a împrumuturilor studențești - în ciuda economiei care funcționează la nivelul de ocupare deplină a forței de muncă. Chiar și un Congres divizat este puțin probabil să reducă cheltuielileîn mod semnificativ într-un an electoral. Inflația ridicată cumulată din ultimii trei ani a reprezentat un default de facto de 10% din datoria guvernamentală - un eveniment unic care nu se poate repeta curând fără consecințe grave.
Pe fondul unei confluențe extraordinare de șocuri economice și politice, piețele emergente au reușit să evite o criză în 2023. Deși acest lucru se datorează în mare parte unor strategii macroeconomice ortodoxe, unele țări au profitat și de escaladarea tensiunilor geopolitice. India, de exemplu, a profitat de războiul din Ucraina pentru a obține cantități masive de petrol rusesc la preț redus, în timp ce Turcia a fost un canal cheie pentru transportul de bunuri supuse sancțiunilor europene către Rusia.
Pe măsură ce tensiunile geopolitice cresc, iar sondajele sugerează că Trump este în prezent favorit la câștigarea alegerilor prezidențiale din SUA, anul 2024 se anunță a fi un alt an tumultuos pentru economia globală.
Acest lucru este valabil mai ales pentru piețele emergente, dar nu fiți surprinși dacă 2024 se va dovedi a fi să fie un an zbuciumat pentru toată lumea.
Kenneth Rogoff, fost economist-șef al Fondului Monetar Internațional, este profesor de economie și politici publice la Universitatea Harvard și laureat al premiului Deutsche Bank Prize in Financial Economics. El este coautor (împreună cu Carmen M. Reinhart) al cărții This Time is Different: Eight Centuries of Financial Folly (Princeton University Press, 2011) și autorul cărții The Curse of Cash (Princeton University Press, 2016).
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2023.
