Reziliența actuală a producției de petrol a Rusiei la sancțiunile internaționale va fi testată pe termen lung de lipsa tehnologiei superioare de forare a firmelor occidentale specializate, care s-au retras sau intenționează să părăsească piața rusă.
Producția Rusiei, care se menține la un nivel relativ constant în prezent în pofida embargoului impus de UE și plafonului stabilit de G-7, va scădea cu 5% până la 20%, deoarece părăsirea Rusiei de către companiilor internaționale de servicii petroliere degradează capacitatea companiilor rusești de a exploata resursele dificil recuperabile din punct de vedere tehnic, susține firma de consultanță Yakov and Partners într-un raport intitulat „Perspectivele dezvoltării industriei serviciilor petroliere în Rusia până în 2030”.
În 2022, aproape toate companiile din țările denumite de Moscova „neprietenoase”, inclusiv cele „patru mari companii de servicii petroliere” (Halliburton, Schlumberger, Baker Hughes și Weatherford), au anunțat suspendarea activităților în Federația Rusă, amintește publicația economică rusă Kommersant. Potrivit acesteia, în 2021, cota companiilor străine pe piața serviciilor petroliere era de 20%.
Dacă marii jucători din sectorul de petrol și gaze din Rusia nu vor identifica sau dezvolta surse alternative de înaltă tenologie necesară explorării și exploatării resurselor dificil de recuperat, producția Rusiei ar scădea până la sfârșitul acestui deceniu la 409 milioane de tone sau aproximativ 8,2 milioane de barili pe zi, de la aproximativ 11 milioane de barili pe zi luna trecută.
„Lipsa serviciilor interne de înaltă tehnologie petrolieră creează riscuri pentru 20% din producție până în 2030”, au precizat Andrei Streltsov și Gennady Masakov, analiști la Yakov, citați de Bloomberg.
Anul trecut, industria petrolieră a Rusiei a suferit schimbări dramatice, deoarece multe companii petroliere internaționale și furnizori de servicii au părăsit piața rusă în semn de protest față de invazia Ucrainei. Deocamdată, plecarea lor nu a avut niciun impact asupra forajelor convenționale rusești, deoarece firmele naționale au know-how-ul necesar.
Absența furnizorilor internaționali de servicii este resimțită însă puternic în producția de șist sau cea offshore.
Companiile care provin din „state neprietenoase” acoperă aproximativ 52% din fracturarea hidraulică, în timp ce 90% din instalațiile de foraj plutitoare și 80% din echipamentele folosite pentru producția offshore sunt importate.
Pe măsură ce rezervele tradiționale ale Rusiei se epuizează, ponderea petrolului dificil recuperabil tehnic în producția totală va crește.
Pentru a putea realiza acest lucru, Rusia ar trebui să-și modernizeze flota de aproximativ 1.500 de instalații de foraj, dintre care 40% sunt învechite.
În ceea ce privește înlocuirea serviciilor companiilor occidentale cu tehnologie alternativă de import, cum ar fi din China, principala limitare nu ține de sancțiunile secundare, ci de înapoierea tehnologică a producătorilor.
„Doar anumite tipuri de echipamente de înaltă tehnologie pot fi compensate prin livrări din «state prietenoase».”, afirmă Streltsov, partener la Yakov. & Parteneri. Potrivit acestuia, ar putea dura ani pentru a adapta echipamentele și tehnologiile chinezești la realitățile rusești.
