Numărul de localități din România care se alimentează cu energie termică prin sisteme centralizate de încălzire s-a redus cu 79% din 1989 până în prezent, de la 315 la doar 67, anul acesta renunțând la încălzire centrală 3 orașe importante, respectiv Turnu Măgurele, Băile Felix și Năvodari.
La finalul anului trecut, 70 de localități din România erau conectate la sisteme centralizate de încălzire. În 2014, au renunțat la încălzire centrală localitățile Onești, Huși, Caracal, Balș, Chișineu Criș, Reșița, Zalău și Câmpulung Moldovenesc, arată datele prezentate de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) la o conferință despre energia termică organizată de trustul Intact.
Dintre cele 67 de localități care se mai încălzesc centralizat, 55 sunt municipii și orașe, iar 12 reprezintă localități din mediul rural, precizează ANRSC.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Potrivit sursei citate, în 2009, care a fost și anul de vârf al crizei economice în România, s-au consemnat cele mai multe renunțări la sistemele de încălzire centrală, un număr de 194 localități abandonând termoficarea centralizată.
Într-un proiect de strategie energetică a României din decembrie anul trecut, elaborat de Guvern, se arată că recesiunea a dus la reducerea cu 19,4% a numărului total de apartamente din România care se alimentează cu energie termică prin sisteme de încălzire centrală, de la 1.647.880 în 2008 la 1.327.608 în mai 2014, ceea ce înseamnă că 320.272 de familii s-au debranșat de la rețelele centralizate de încălzire în intervalul menționat.
În document se precizează că Bucureștiul deține unul din cele mai mari SACET (sistem de alimentare centralizată cu energie termică – n.r.) din lume, ocupând locul cinci, după Moscova, Sankt Petersburg, Seul și Varșovia.
Proiectul de strategie energetică enumeră, printre motivele scăderii consumului de energie termică, reducerea activității industriale, debranșarea unor consumatori casnici de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, sub impactul costului ridicat sau calității reduse a serviciilor, coroborată cu apariția pe piață a unor sisteme alternative de încălzire (în principal centralele murale pe gaz natural), montarea contoarelor (peste 98% din consumatori sunt contorizați, în mod direct sau indirect), care încurajeazǎ conservarea energiei și eficientizarea consumului de energie termică, creșterea prețului energiei termice, ca urmare a creșterii costurilor de exploatare a unor active ineficiente și a costurilor cu achiziția combustibilului, precum și scurtarea perioadei de încǎlzire, ca urmare a modificărilor climatice, lunile de iarnǎ fiind caracterizate prin temperaturi medii mai ridicate cu aproximativ 1,4 – 2,20 °C, în ultimii ani (2007-2013), decât cele înregistrate în ultimii 50 ani.
Prețul mediu de furnizare a energiei termice în sistem centralizat pentru populație, la nivel național, s-a majorat cu 44% în intervalul 2007 – 2013, de la 124,69 la 179,38 lei/gigacalorie, iar cel pentru agenții economici – cu 27%, de la 188,20 la 239,72 lei/gigacalorie, potrivit datelor colectate și sintetizate de Consiliul Concurenței, primite de la companiile care administrează sistemele centralizate de încălzire.
Ponderea cheltuielilor cu energia termică în venitul mediu al unei gospodării ar putea depăși pragul acceptat de 10%, putând ajunge până la 12% la nivel național și chiar 14-15% în unele regiuni ale țării, arată Consiliul Concurenței.
Sistemul de termoficare din România, ineficient, poluant, subfinanțat și cu pierderi masive, poate fi îmbunătățit prin măsuri precum reducerea monopolurilor locale, operarea privată sau public-privată a sistemelor centralizate și asigurarea unui mediu concurențial, recomandă Consiliul Concurenței.
