Refuzul unei platforme IT aflate în poziție dominantă de a asigura interoperabilitatea platformei sale cu o aplicație a unei alte companii, care ar deveni astfel mai atractivă, poate fi abuziv, a decis Curtea de Justiție a UE într-un caz care vizează o aplicație dezvoltată de Enel Italia și nepreluată în Android Auto de Google. Un astfel de refuz nu poate fi justificat decât prin inexistența unui model pentru categoria de aplicații în cauză sau dacă interoperabilitatea ar compromite siguranța sau integritatea platformei.
În anul 2018, Enel a lansat în Italia aplicația JuicePass, care permite conducătorilor auto să localizeze și să rezerve stații de încărcare pentru vehiculele lor electrice. Pentru a facilita navigarea către astfel de borne, Enel a solicitat Google să facă aplicația compatibilă cu Android Auto, sistemul Google care permite accesul direct pe ecranul de bord al vehiculelor la aplicații prezente pe smartphone-uri. Astfel, dezvoltatorii terți își pot adapta aplicațiile la Android Auto datorită template-urilor (modele) furnizate de Google.
Google a refuzat să întreprindă acțiunile necesare pentru a asigura interoperabilitatea JuicePass cu Android Auto. În aceste condiții, Autoritatea de Supraveghere a Concurenței și a Pieței din Italia (AGCM) a aplicat Google o amendă de peste 102 milioane de euro, considerând că acest comportament constituia un abuz de poziție dominantă. Google a contestat această decizie la Consiliul de Stat italian, care a sesizat Curtea de Justiție cu titlu preliminar.
Curtea apreciază că refuzul unei întreprinderi aflate în poziție dominantă care a dezvoltat o platformă digitală de a asigura interoperabilitatea acelei platforme cu o aplicație dezvoltată de o întreprindere terță poate constitui un abuz de poziție dominantă.
Un asemenea abuz de poziție dominantă nu este limitat la ipoteza în care platforma este indispensabilă pentru exercitarea activității solicitantului de acces. El poate exista deopotrivă atunci când, astfel cum pare să fie cazul în speță, întreprinderea aflată în poziție dominantă nu a dezvoltat platforma numai pentru nevoile activității proprii, ci în perspectiva de a permite utilizarea acesteia de către întreprinderi terțe, iar această platformă nu este indispensabilă pentru exploatarea comercială a unei aplicații dezvoltate de o asemenea întreprindere terță, ci este de natură să facă această aplicație mai atractivă pentru consumatori.
Refuzul accesului poate produce efecte anticoncurențiale chiar dacă întreprinderea terță care a dezvoltat aplicația și concurenții săi au rămas activi pe piața aplicației respective și și-au dezvoltat poziția pe aceasta, fără a beneficia de interoperabilitatea cu platforma. În această privință, este necesar să se aprecieze dacă refuzul era de natură să împiedice menținerea sau dezvoltarea concurenței pe piața în cauză, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor de fapt pertinente.
Refuzul unei întreprinderi aflate în poziție dominantă de a asigura interoperabilitatea unei aplicații cu o platformă digitală poate fi justificat prin inexistența unui model pentru categoria de aplicații vizate atunci când acordarea interoperabilității prin intermediul unui asemenea model ar compromite integritatea acelei platforme sau siguranța utilizării sale ori atunci când ar fi imposibil din alte motive tehnice să se asigure interoperabilitatea prin dezvoltarea modelului respectiv.
Totuși, dacă situația este diferită, întreprinderea aflată în poziție dominantă trebuie să dezvolte un astfel de model într-un termen rezonabil, prin intermediul, dacă este cazul, al unei contraprestații financiare adecvate.
Trebuie luate în considerare în acest cadru nevoile întreprinderii terțe care a solicitat dezvoltarea, costul real al acesteia și dreptul întreprinderii aflate în poziție dominantă de a obține un beneficiu adecvat.
