Comunicatul Curții Constituționale lămurește parțial decizia de astăzi privind neconstituționalitatea Legii privind darea în plată. Decizia este una favorabilă băncilor și ciuntește practic Legea de cele mai importante efecte. Darea în plată se aplică doar contractelor încheiate după octombrie 2011, adică sunt excluse cele încheiate înainte de criză, care împovărează debitorii, și doar în situații de impreviziune, adică acolo unde plata ratelor a devenit excesiv oneroasă, din cauze legate de contract care nu puteau fi anticipate.
Impreviziunea
Curtea a legat, practic, darea în plată, prin care debitorul cedează băncii locuința ipotecată în schimbul ștergerii datoriei, de existența impreviziunii.
Impreviziunea este, potrivit Noului Cod civil, situația în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă pentru debitor, ca urmare a unor situații excepționale, neasumate și ce nu puteau fi prevăzute de acesta la semnarea contractului. Continuarea contractului ar fi injustă pentru datornic, astfel că instanța poate decide adaptarea sau anularea sa.
Cheia prevederii din Codul civil este că plata ratelor a devenit “excesiv de oneroasă”, ceea ce va fi stabilit de către judecător. Tot instanța va stabili și dacă fluctuația cursului valutar sau scăderea veniturilor reprezintă situații care nu puteau fi prevăzute de către debitor și dacă acesta și-a asumat aceste riscuri când a încheiat contractul sau nu.
Impreviziunea ia astfel locul criteriilor sociale cerute de bancheri înainte ca legea să intre în vigoare (precum gradul de îndatorare) și înlocuiește subiectivitatea legiuitorului cu cea a judecătorului.
Debitorul nu va putea ieși pur și simplu din contractul de credit cu banca prin predarea ipotecii, dacă așa dorește, (cum practic indica Legea înaintea deciziei CCR), ci va trebui să facă dovada impreviziunii în instanță.
CITEȘTE ȘI A dat în plată și e fericită: Am senzația că am câștigat la loto. Am câștigat 200.000 de franci! Curtea spune că obiectul contractelor de credit este reprezentat de bani și că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile” din articolul 11 este neconstituțională.
“Art. 11. În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această data”.
Contractele de dinainte de criză
Unul dintre principalele scopuri ale Legii, declarat de inițiatorul Daniel Zamfir, deputat PNL, a fost acela de a obține ștergerea datoriilor pentru sute de mii de români cu probleme la plata ratelor. Cei mai mulți oameni afectați de probleme cu rambursarea sunt cei cu credite contractate înainte de criză, în perioada 2006-2008. Cel mai mare impediment al acestor debitori este că, urmare a spargerii bulei imobiliare, valoarea casei este sub valoarea creditului, chiar și după 8 – 10 ani de plată a ratelor.
Aceste persoane NU vor putea beneficia de Legea dării în plată, pentru că legea nu le este incidentă, spune Curtea.
Cum este explicabilă această situație?
La art. 3 din Legea dării în plată se face o derogare de la Legea 287/2009 privind noul Cod civil, nu și de la vechiul Cod civil, aplicabil pentru contractele încheiate înainte de 1 octombrie 2011. Derogarea expresă de la prevederile codului civil este necesară pentru ca consumatorul să aibă dreptul de a i se stinge datoriile prin darea în plată, chiar în cazul în care creditorul nu-și dă acceptul. În mod normal, potrivit dreptului civil, e nevoie de acceptul părților pentru această modalitate de stingere a obligațiilor. Ca urmare a formulărilor legate de derogare, aplicarea Legii în timp începe cu noul Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.
Băncile au ridicat o excepție pe această derogare, precum și pe prevederile de la articolul 11 privind faptul că darea în plată se aplică atât contractelor în derulare, cât și celor noi. Excepția a fost respinsă ca inadmisibilă.
CITEȘTE ȘI Băncile au primit termen până la finele anului să schimbe sistemul de verificare a clienților care solicită credite “Respingerea, ca inadmisibilă, a prevederilor menționate la pct.3 a avut în vedere faptul că toate dosarele în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate vizează contracte de credit încheiate între anii 2007-2009, și anume sub regimul Codului civil din 1864, astfel că aceste prevederi nu au legătură cu soluționarea cauzelor, fiind incident art.29 alin. (1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale”, se arată în comunicatul CCR.
Legea 47/1992 spune că CCR se poate pronunța doar în situațiile care au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția. Cu alte cuvinte acele contracte nu au legătură cu Legea dării în plată.
Motivarea Curții, care ar trebui redactată în termen de 30 de zile, va lămuri suplimentar modul în care magistrații au judecat această lege.
Cele peste 1.000 de persoane care au dat în plată cu acordul băncilor vor rămâne cu datoriile șterse, pentru că deciziile CCR nu se aplică retroactiv.
Sunt peste 4.400 de dosare pe darea în plată în instanțele din întreaga țară, majoritatea fiind contestații ale băncilor.
