Norocul băncilor în procesele cu clienții e pe cale să se termine. Asta arată o decizie a Tribunalului București care a dispus eliminarea clauzei de dobândă din toate contractele de credit ipotecar ale OTP Bank încheiate înainte de 2010 pe motiv că aceasta este abuzivă. Dacă decizia va fi confirmată în apel, ratele la credit ale clienților vor scădea, dar aceștia nu vor primi banii plătiți în plus fără o acțiune separată. Și alte bănci din sistem așteaptă judecata la acceași instanță.
OTP Bank a pierdut procesul cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) de la Tribunalul București. În ultimii cinci ani, zeci de mii de clienți ai băncilor s-au judecat cu băncile prin ANPC, pe cont propriu sau în grupuri pe definițiile din contracte care vizau dobânzile sau comisioanele creditelor. Cei care au câștigat au obținut beneficii doar pentru ei, deși contractele lor erau identice cu ale altor clienți ai acelor bănci. Acest fapt a limitat pierderile băncilor, dar lucrurile sunt pe cale să se schimbe.
Bani mulți la mijloc
Litigiul de față este primul în care o instanță națională s-a pronunțat în baza modificărilor din 2013 la legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte. Noile articole introduse spun că prevederile contractuale neconforme cu legea se elimină din toate contractele profesionistului care le-a inserat, fără să fie nevoie ca toți clienții acestuia să inițieze o acțiune în instanță sau să depună o plângere. Asta spune și Tribunalul București, care a obligat OTP Bank să modifice toate contractele clienților.
Ca litigiul cu OTP mai sunt peste 10 împotriva băncilor, iar Banca Națională a României estima, într-un studiu care n-a fost publicat niciodată, că băncile ar putea pierde cinci miliarde de lei doar din reducerea dobânzilor. Băncile însele spuneau în urmă cu doi ani că pierderile ar putea ajunge la 10 miliarde de lei.
Motivarea sentinței din procesul cu OTP Bank, obținută de Profit.ro, arată ce le-ar putea aștepta și pe celelalte bănci care vor trece pe la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal de la Tribunal. Litigiul a fost judecat de Mihai Drăguțescu, președintele Secției a II-a.
Dobânda băncii nu e prietena clientului
Procesul intentat de ANPC a pornit după ce cinci clienți ai OTP Bank s-au plâns că banca le-a majorat nejustificat dobânda. Cei cinci au luat credite în franci elvețieni în perioada 2007-2008. În iunie 2008 OTP a decis să majoreze dobânzile tuturor clienților. Creșterea de dobândă a fost de la 5,5% la 6,49% pentru cei cu credite ipotecare și de la 5,7% la 6,99% pentru cei cu credite de consum cu ipotecă. În bani de pildă, rata unuia dintre petenți a crescut de la 391 de franci la 439 de franci, în alt caz de la 351 de franci la 402 franci etc. Un calcul simplu arată că cei 50 de franci plătiți în plus în fiecare lună de clienți, timp de șapte ani, înseamnă o gaură în buzunar de 4.300 de franci pentru fiecare credit.
OTP Bank s-a folosit de o prevedere care spunea că dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii, luând în considerare variația indicatorilor de piață, în cazul de față cea a Libor.
„Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex EURIBOR (EUR)ILIBOR (CHF)/ROBOR (RON), etc) fără a exista Consimțământul Clientului (...)”, se arată în contractele de credit de consum cu ipotecă.
„Pentru creditul acordat, Clientul datorează și va plăti băncii o rată de dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii'' iar la art 6.2 este prevăzut, Banca își rezerva dreptul să revizuiască periodic dobânda în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută Euribor pentru Euro, Libor pentru CHF, Robor pentru RON (…)", se arată în contractele de credit ipotecar.
După ce băncile centrale au relaxat atât de mult politica monetară încât referințele la valute s-au dus foarte aproape de zero, de la valori de 3-4%, OTP a uitat să mai scadă dobânzile. În instanță, banca a invocat prevederile unei legi din 2008 care nu îi permitea să mai opereze modificări de dobândă, argument ce n-a fost acceptat.
Tribunalul: N-a existat negociere, ci rea-credință
Pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă trebuie să fie îndeplinite trei condiții: aceasta să nu fi fost negociată cu consumatorul, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile consumatorului, dezechilibru care să fie în detrimentul acestuia.
Tribunalul București este de părere că prevederile OTP Bank privind mecanismul de modificare al dobânzii le îndeplinește pe toate.
Felul în care sunt formulate contractele arată că acestea sunt standard, pre-formulate, spune instanța, fiind identice pentru fiecare tip în parte. Mai mult, legea obligă profesionistul să probeze negocierea, ceea ce OTP Bank nu a putut să facă. Despre modul în care se calculează dobânda variabilă, instanța spune că acesta nu este precizat efectiv în contract, clauza fiind netransparentă.
„Dezechilibrul între pozițiile părților este consecința întregului mecanism pe care banca l-a instituit în ceea ce privește revizuirea/modificarea dobânzii și l-a inserat în clauzele al căror caracter abuziv se solicită a-l constata în prezenta cauză : această revizuire/modificare este exclusiv la latitudinea băncii fără a mai fi nevoie de consimțământul clientului, se face, potrivit unui indicator neprecizat, „politica băncii ", eventuala revizuire pe baza unui indicator; exterior puterii de influențare a băncii (Euribor, Libor, etc.) rămâne la latitudinea acesteia, iar consumatorul (plătitorul dobânzii) renunță prin această clauză la a contesta, a se opune modificării realizate unilateral de către bancă.
În ceea ce privește formula „potrivit politicii băncii", aceasta este, în mod manifest, lipsită de transparență, în condițiile în care nu este precizat în contract ce presupune acest indicator pe baza căruia se face revizuirea ratei dobânzii curente”, se arată în motivare.
Cum banca a uzat de clauzele respective și a crescut dobânzile clienților, fără motiv, iar mai apoi a uitat să le scadă când Libor s-a redus la valori subunitare, instanța consideră că acesta a acționat contrar bunei-credințe.
Actele adiționale emise cu ocazia OUG 50/2010 nu contează
În 2010, în mare grabă din cauza unui posibil infringement din partea Comisiei Europene, Guvernul adopta o ordonanță de urgență pentru transpunerea Directive 2008/48 europene privind contractele de credit pentru consumatori. OUG 50/2010 își propunea să transparentizeze costurile creditelor, prin legarea costurilor la piață, după formula Euribor/Libor/Robor + marjă.
Însă, felul ambiguu în care a fost redactată a făcut mai mult rău decât bine clienților băncilor. Cele din urmă au interpretat legea în favoarea lor și au transformat dobânzile interne în dobânzi de piață în paguba debitorilor.
Acolo unde nu existau marje fixe stabilite în contracte, băncile, așa cum este și cazul OTP, au extras valoarea cotațiilor de piață din dobânda curentă și au produs o marjă. Cum valorile Libor sau Euribor erau cu mult mai mici decât la momentul acordării creditelor, marjele rezultate au fost foarte mari. În litigiul de față, OTP a trimis clienților acte adiționale prin care îi informau că din dobânda curentă de 6,99% - crescută în 2008, așa cum am văzut mai sus – rezultă o altă dobândă formată din Libor pentru francul elvețian la care se adaugă o marjă fixă de 6,77%, adică cu peste un punct procentual mai mult decât era dobânda inițială a creditului. În cazul altor bănci, care aveau marje fixe precizate în contracte, dar dobânzi variabile după indicatori interni, marjele au fost pur și simplu crescute din pix, aplicând aceeași operațiune aritmetică de mai sus – spre exemplu, clienții BCR cu marje de 1-2% în contracte au ajuns să plătească marje de 9-10% în unele cazuri.
Clienții din litigiul cu ANPC au refuzat actele adiționale ale băncii, însă cei mai mulți clienți ai băncilor nu au făcut-o. O prevedere din OUG 50 spunea că nesemnarea actelor adiționale reprezintă acceptare tacită, lucru considerat neconstituțional de către Curtea Constituțională.
Prin legea de aprobare, OUG 50/2010 a fost radical modificată, la presiunea băncilor via BNR și FMI, astfel că a ajuns să nu se mai aplice contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a acesteia.
La sfârșitul lui 2013, când se pregătea să primească reclamațiile în baza modificărilor la legea clauzelor abuzive, președintele ANPC de la vremea aceea a emis un ordin intern prin care funcționarii nu puteau lua în seamă decât jalbele clienților care au denunțat actele adiționale menționate mai sus. ANPC considera că acești clienți nu mai au dreptul să depună plângeri și că nu vor fi priviți de o viitoare decizie a instanței.
Tribunalul București spune, însă, că decizia se aplică inclusiv acelor contracte modificate de OUG 50, inclusiv în cazul în care consumatorii au semnat actele adiționale. Aceasta nu se aplică contractelor de refinanțare și în cazul celor în care s-a operat o rambursare anticipată.
„Cu excluderea acestor categorii, hotărârea se aplică contractelor de credit de adeziune, pre-formulate, conținând clauze abuzive similare celor din contractele ce au tâcut conținutul prezentei judecăți, aflate în curs de executare în portofoliul OTP Bank SA la momentul intrării în vigoare a OUG nr.50/2010, indiferent că nu au fost încheiate acte adiționale de aliniere la dispozițiile ordonanței sau că au fost încheiate sau considerate încheiate, prin acceptare tacită, asemenea acte de conformitate a contractelor de credit cu prevederile OUG nr.50/2010”, se arată în motivare.
Mai mult, prevederile acestei decizii se vor aplica inclusiv acelor credite care au fost externalizate. OTP Bank a vândut o parte din credite către o societate comercială din Olanda, societate deținută tot de grupul OTP.
Clienții păgubiți nu-și văd banii înapoi fără să-i caute
Instanța de contencios a respins capătul de cerere al ANPC privind restituirea sumelor încasate ilegal de către bancă. Judecătorul consideră că acțiunea Autorității este una de interes public și că instanței i se cere restabilirea ordinii publice, nu a unui drept privat.
„Interesul public este apărat prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale, tot interesul public este avut în vedere când se dispune asupra portofoliului unei întregi bănci, a unei entități sociale ce își desfășoară activitatea cu consecințe într-un domeniu de activitate și asupra unui public.
În schimb, în opinia prezentei instanțe, nu este vorba de interesul public în sensul definiției citate anterior atunci când se solicită și restituirea sumelor de bani către fiecare dintre debitorii băncii, aici intrându-se pe tărâmul interesului privat, obiect numai al acțiunilor inițiate de consumatorii ce se declară prejudiciați de către profesioniști”, se arată în documentul citat.
Tribunalul mai spune că acțiunea ANPC nu una în anulare sau în constatarea nulității unor contracte sau clauze din contracte. Dacă ar fi fost în situația de mai sus, ceea ce legea nu permite, atunci ar fi putut cere repunerea în situația anterioară, adică restituirea sumelor către debitori.
Această decizie a instanței de contencios scapă băncile de o mare problemă, aceea a obligației de a plăti sume colosale către mii sau sute de mii de clienți, bani pe care i-a încasat de-a lungul anilor.
Însă acest lucru nu înseamnă că debitorii păgubiți nu-și vor putea recupera banii, doar că vor trebui să întreprindă încă o acțiune. Magistratul din această cauză dă și un exemplu publicului larg privinda decizia sa.
„O explicație la îndemâna oricui, pentru că prezenta sentință va face obiectul interesului unui public mai larg decât strict părțile din dosar - reclamantă, pârâtă, intervenienți - cel puțin a persoanelor cu privire la care se vor produce efectele prezentei hotărâri, în cazul rămânerii ei ca definitive - este acea situație în care inspectori ai diferitelor instituții de stat (ANAF, ANPC) constată încălcarea unor reguli privind vinderea unor mărfuri sau furnizarea unor anumite servicii cu preț reglementat, la supra-preț sau nerespectarea unor condiții/reguli stabilite pentru calitatea mărfurilor: măsurile luate de către autorități în vederea protejării interesului public privesc oprirea activității și, eventual, sancționarea contravențională/penală a comerciantului, în schimb, diferența de preț plătită de consumator, sau repararea prejudiciului cauzat pe plan personal prin furnizarea unor mărfuri necorespunzătoare este solicitată de către acesta, în raport direct cu prestatorul de servicii, cu vânzătorul, într-o acțiune directă, ce privește valorificarea unui drept privat”, se mai arată în motivare.
Decizia de fond nu a fost încă atacată cu apel de vreuna dintre părți, însă este de așteptat ca acest lucru să se întâmple. Curtea de Apel București va trebui să hotărască dacă o menține și va trebui să lămurească și ce dobândă vor plăti clienții OTP Bank, având în vedere că Tribunalul nu a menționat în mod direct sarcina debitorilor. Rata curentă ar putea fi cea din primul an, de la semnarea contractului, însă acest lucru s-ar bate cap în cap cu acordul părților că dobânda este una variabilă. Instanța ar mai putea dispune și calcularea dobânzii în funcție de Libor, având în vedere evoluția acestui indicator.
Toamnă de foc și pentru celelalte bănci
ANPC se mai judecă și cu alte bănci în temeiul aceleași legi, iar termenele se apropie după vacanța de vară. Printre acestea se numără Banca Comercială Română, Raiffeisen Bank, Bancpost, Banca Românească, Volksbank, Piraeus Bank, Alpha Bank și Credit Europe Bank IFN. Ultimele două au termene de judecată vineri.
