Banca Comercială Română a fost amendată cu 35.000 de lei de Protecția Consumatorului pentru că a poprit salariul unui client peste cota permisă de lege. Banca susține că nu avea de unde să știe de unde vin banii și că doar a pus în aplicare solicitarea unui executor. Instanța de judecată nu a fost însă de acord cu argumentele băncii.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
BCR a fost amendată în februarie 2024 de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - CJPC Prahova după ce a primit reclamație de la un client al băncii că banca i-a pus poprire pe întreg salariul, peste limita legală de o treime, conform datelor analizate de Profit.ro.
Mai mult, după demersurile clientului, banca i-a dat la dispoziție doar 90 de minute să facă plățile către companiile de utilități sau pentru a folosi sumele neutilizate după virarea sumelor poprite, reiese dintr-o motivare a Judecătoriei Sectorului 6, unde banca a făcut contestație, care a fost însă respinsă de instanță în faza de fond.
Contul curent al clientului băncii a fost poprit la data de 21.12.2023 pentru o datorie de aproximativ 28.500 de lei, la cererea unui executor judecătoresc. Banca a transferat însă către contul de poprire întregul salariu încasat de client, în valoare de 965 de lei, în condițiile în care Codul de procedură civilă prevede că veniturile salariale nete pot fi urmărite doar până la o treime.
Banca admite că a poprit întregul salariul al clientului, dar spune că a avut doar calitatea de terț-poprit, poprirea nu este un produs al băncii pentru care poate fi tras la răspundere și nu avea cum să știe care era proveniența sumelor, din momentul ce contul curent nu era unul special, drept pentru care toate sumele încasate în acel cont se virează automat către un cont colector de popriri și ulterior organului de executare, prin operațiuni automate. „Salariul sau orice altă sumă rulată prin acel tip de cont își pierde individualitatea și se operează automat pe popririle înființate, active”, se arată în cererea băncii depusă la instanță.
„În situația în care a fost indisponibilizată o sumă mai mare decât cea prevăzută la art. 729 C.proc.civ., având în vedere că poprirea a fost înființată de către executorul judecătoresc atât asupra veniturilor realizate din pensie cât și asupra veniturilor obținute de (la) alți doi angajatori, nu poate fi considerată o culpă a petentei care a dat curs dispoziției de poprire, iar ulterior consumatorului i-a fost restituită suma poprită excedentar, nefiindu-i afectate interesele economice”, mai arată BCR.
Mai mult, susține banca, nu a primit de la data înființării până la data desființării popririi date de la executor care să arate că în acel cont deschis la BCR de către clientul-poprit se încasau și alte sume decât cele supuse executării, respectiv sume exceptate de la poprire.
Apărarea băncii nu este primită însă de judecătorul de la Judecătoria Sectorului 6, care arată că proveniența sumelor este vizibilă în extrasul de cont, unde se precizează că este vorba de salariu.
„Astfel, petenta a recunoscut că trebuia să poprească numai ⅓ din veniturile provenind din salarii ale clientului, iar în ceea ce privește suma de 965 de lei, în ciuda faptului că a afirmat că era o încasare necodificată, considerată plată comună, totuși, această susținere este contrazisă de extrasul de cont, atașat dosarului cauzei (f. 95 verso), de unde rezultă expres proveniența sumei de bani (,,salariu nov. 23”), sens în care nu se justifică exceptarea de la regulile prevăzute de art. 729 C.proc.civ. Totodată, petenta nu a făcut dovada că datele clientului nu ar fi fost actualizate.
În plus, așa cum menționează și în plângerea formulată, la data de 15.01.2024 petenta a restituit clientului diferența de 965 lei, indisponibilizată fără bază legală, în lipsa unei hotărâri a instanței de executare, recunoscând astfel conduita culpabilă”, arată judecătorul.
Mai spune instanța că apărarea băncii cum că este vorba de un cont curent, fără destinație specială, în care sumele virate își pierd individualitatea, nu poate fi reținută, „având în vedere că obligația băncii de a popri sumele rezultând din venituri salariale are natură legală, nefiind indicată o excepție care să înlăture răspunderea băncii în acest sens”.
Judecătorul mai arată că banca nu a făcut dovada că a furnizat clientului informații prin Call Center, „în ciuda apelării repetitive de către client, iar ulterior popririi, procedura deblocării sumelor rămase în contul bancar a fost una împovărătoare pentru client, aceasta fiind oricum temporară, pe o durată nerezonabil de scurtă, de 90 de minute”.
Dincolo de situația în sine, care e relativ simplă, speța deschide discuția răspunderii băncilor în problema executărilor silite.
În situația de față, suma executată nu provine dintr-o datorie la BCR, ci la alt creditor. Cum banca este terț-poprit, ea răspunde la solicitările legale venite din partea executorului. Însă instanța arată că banca are și responsabilitatea de a analiza solicitările venite de la executor, care nu pot fi aplicate fără a lua în considerare interesele consumatorilor și limitele prevăzute de Codul Civil.
BCR susține că a fost amendată nelegal, în temeiul Ordonanței de Guvern 21/1992 privind protecția consumatorilor, când există legislație specială, Legea 363/2007 privind practicile comerciale incorecte, care ar trebui să se aplice cu prioritate față de legislația generală. Mai mult, în opinia băncii, clientul ar fi trebuit să ceară remedierea situației pe calea contestației la executare, dat fiind că datoria nu implica banca, în calitate de terț-poprit.
Prevederile din lege pe baza cărora a fost amendată BCR, reținute de instanță sunt: art. 7 lit. c) lin. 2 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, potrivit căruia prestatorii de servicii sunt obligați să presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora; respective art. 9 din același act normativ, potrivit căruia operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate și să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii.
Instanța arată că există două raporturi juridice, unul dintre bancă și consumator, pentru care se aplică prevederile OG 21/1992, și unul între bancă și executorul judecătoresc, pentru care se aplică prevederile Codului de Procedură Civilă în ceea ce privește poprirea. Aceste două raporturi „deși sunt distincte, ele se întrepătrund”.
„Tot în temeiul Codului de procedură civilă și în cadrul aceluiași raport juridic bancă-executor, banca este constrânsă să vireze, ca urmare a înființării popririi, sumele din contul poprit însă doar în limitele prevăzute de art. 729 CPC (indicat în procesul verbal contestat), în situația în care se aplică una din ipotezele prevăzute de textul de lege.
Or, în speță, deși banca avea obligația față de consumator să presteze serviciul de administrare a contului în limitele legii (conform OG 21/1992), ca urmare a raportului juridic dintre bancă și executorul judecătoresc (guvernat de CPC) petenta a lezat interesele consumatorului virând sume din contul administrat ce erau interzise de lege a fi poprite”, arată instanța.
Astfel, menționarea art. 729 din Codul de Procedură Civilă reprezintă contextul în care banca a lezat interesul consumatorului, însă banca nu a fost amendată pentru încălcarea CPC, ci pentru că, „prin încălcarea dispozițiilor referitoare la limitele popririi, prevăzute în CPC a lezat interesul consumatorului, având în vedere raportul juridic dintre bancă și consumator”.
Instanța mai arată și că nu este vorba de o tranzacție comercială în acest caz, astfel încât să se aplice legislația specială privind practicile comerciale incorecte, ci că se aplică legislația generală, „deoarece prin acțiunea sa, petenta a lezat interesele economice ale consumatorului”.
În ceea ce privește sancțiunea pecuniară, Judecătoria Sectorului 6 a păstrat sumele precizate de ANPC: 15.000 de lei pentru încălcarea art. 7 și 20.000 de lei pentru încălcarea art. 9.
Banca a atacat, în decembrie, soluția cu apel la Tribunalul București. Dosarul nu are încă un prim termen.
