Firma de avocatură Zamfirescu Racoți & Partners a contestat la CNSC documentația de atribuire elaborată de Ministerul Energiei pentru licitația de selectare a avocaților care să reprezinte instituția în procedura de arbitraj de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington în litigiul dintre Hidroelectrica și traderul elvețian de energie Alpiq, a anunțat ministerul.
În consecință, instituția a amânat pentru a doua oară consecutiv termenul limită de depunere a ofertelor, de pe 14 pe 19 octombrie, ora 12:00. Ofertele vor fi deschise tot pe 19 octombrie, la ora 14:00. Prima dată, deadline-ul fusese prelungit de pe 6 pe 14 octombrie pentru ca ministerul să răspundă la solicitările de clarificare a documentației de atribuire trimise de potențiali ofertanți.
Ministerul a primit 27 de solicitări de clarificare, vizând tot atâtea aspecte considerate insuficient de limpezi din caietul de sarcini al licitației. 11 dintre aceste solicitări de clarificare au fost considerate pertinente de către Ministerul Energiei, caietul de de sarcini urmând să fie completat corespunzător pentru limpezirea respectivelor aspecte.
Ministerul Energiei este implicat la ICSID într-un litigiu deschis de traderul elvețian de energie Alpiq AG ca urmare a rezilierii de către partea română a contractelor pe termen lung de cumpărare de energie semnate de elvețieni cu Hidroelectrica.
Pentru reprezentare în acest litigiu și în altele care pot apărea la ICSID, ministerul vrea să încheie un acord-cadru pe 4 ani cu minim 3 și maxim 5 societăți de avocatură. Contractele subsecvente atribuite în baza acordului-cadru se vor acorda prin reluarea competiției cu avocații selectați în prima etapă.
Arbitrajul internațional, un business extrem de lucrativ
Procedurile de arbitraj în litigii internaționale sunt extrem de lucrative pentru firmele de avocatură și, în mod corespunzător, presupun costuri mari pentru părțile aflate în dispută. Deși aceste informații sunt de regulă confidențiale, în ultimii ani, Guvernul a făcut publice detalii despre onorariile percepute de avocații care reprezintă România în curțile internaționale de arbitraj în notele de fundamentare ale unor HG de suplimentare a bugetelor a unor instituții de stat pentru plata acestor onorarii.
Astfel, potrivit unui astfel de document, în 2006, Ministerul de Finanțe a încheiat cu consorțiul format din societățile de avocați CMS Cameron McKenna și Winston & Strawn un contract-cadru de reprezentare în litigii la ICSID ce prevedea un onorariu mediu de 415 euro pe oră.
"În anul 2010, consorțiul a transmis facturi în vederea decontării în valoare de 325,231,97 lei. În anul 2011, consorțiul a transmis facturi în vederea decontării în valoare de 8.074.584,38 lei. Suma totală achitată consorțiului în anul 2011, aferentă facturilor emise în perioada 2010-2011, a fost de 5.927.692,91 lei. Din suma totală facturată de consorțiu a fost refuzată la plată suma de 2.221.250,59 lei, întrucât activitățile facturate nu erau justificate prin documente și aveau un caracter repetitiv", se arată în nota de fundamentare a HG nr. 759/2012, prin care s-a suplimentat bugetul SGG, pentru plata onorariilor avocaților care reprezentau România la ICSID, cu 5 milioane lei.
Autoritățile au angajat pentru reprezentare în instanțe arbitrale internaționale și avocați cu onorarii mai mici. De exemplu, contractul încheiat în 2010 între AVAS și consorțiul format din firmele Leaua & Asociații și Lalive Avocats prevedea un onorariu mediu de 148,5 euro/oră, iar cel semnat în 2011 cu consorțiul Țucă, Zbârcea și Asociații/Freshfields Bruckhaus Deringer unul de 132 euro/oră.
Alpiq are deja avocați
Cei de la Alpiq au depus o cerere de arbitraj la ICSID în noiembrie anul trecut, reclamând faptul că administratorul judiciar al Hidroelectrica, Euro Insol, a reziliat unilateral în mod ilegal contractele pe termen lung de cumpărare de energie electrică încheiate cu producătorul de energie hidro controlat de statul român de cele două subsidiare din România ale companiei, Alpiq RomEnergie și Alpiq RomIndustries.
În cererea sa de arbitraj, Alpiq AG acuză că, prin rezilierea contractelor respective, statul român, care deține peste 80% din acțiunile Hidroelectrica, prin Ministerul Energiei, a încălcat Acordul cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor semnat de România și Elveția în 1993, dar și Tratatul privind Carta Energiei, ratificat de România în 1997.
Completul format din trei arbitri care va tranșa litigiul de la ICSID între statul român și Alpiq a fost constituit la finalul lunii trecute, astfel încât procedura de arbitraj poate începe în orice moment. Alpiq este reprezentată în această procedură de arbitraj de firma elvețiană de avocatură Homburger AG din Zurich.
Comisia Europeană le-a dat dreptate traderilor
Hidroelectrica a cerut prima oară intrarea în insolvență în iunie 2012, iar ulterior, în august, administratorul judiciar a reziliat unilateral mai multe contracte de vânzare de energie pe termen lung semnate cu firme de trading, dar și cu clienți industriali, contracte considerate păguboase pentru companie și pentru statul român, din cauza prețului de vânzare, considerat a fi mult sub cel al pieței. Printre contractele reziliate se numărau și cele cu Alpiq RomEnergie și Alpiq RomIndustries.
Potrivit raportului privind cauzele insolvenței Hidroelectrica, contractele dintre Hidroelectrica și cele două subsidiare românești ale Alpiq au generat prejudicii totale de peste 849 milioane lei pentru producătorul de energie hidro. Contractul dintre Hidroelectrica și Alpiq RomEnergie, derulat între 2008 și 2012, a condus la prejudicii de 427,24 milioane lei, iar cel cu Alpiq RomIndustries, valabil între 2006 și 2012, de 422,03 milioane lei, se arată în documentul citat.
Traderii au contestat în justiție rezilierea contractelor pe termen lung cu Hidroelectrica, însă toate acțiunile lor au fost respinse de instanțele românești. În iunie anul acesta, a fost respinsă ultima astfel de contestație, cea a Alpiq Romindustries, de către Tribunalul București.
Pe de altă parte, tot în iunie 2015, Comisia Europeană a decis, în urma finalizării unei investigații declanșate în aprilie 2012, că mai multe contracte de vânzare de energie semnate de Hidroelectrica cu firme de trading și clienți industriali, inclusiv cele cu subsidiarele Alpiq, în care se suspecta favorizarea ilegală a cumpărătorilor, nu au reprezentat ajutoare de stat.
