Impactul regulilor privind deductibilitatea dobânzilor

Începutul anului 2019 a fost marcat de adoptarea de către majoritatea statelor membre a Directivei Anti-Evaziune Fiscală. Directiva vizează combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care afectează în mod direct funcționarea pieței interne și stabilirea de norme împotriva acestor practici prin cinci reguli specifice - deductibilitatea dobânzii, impozitarea la ieșire, o normă generală anti-abuz, norme privind societățile străine controlate și un cadru pentru a combate tratamentul neuniform al elementelor hibride.

Articol transmis Profit.ro de către Andreea Mitiriță, partener, PwC România, și Iulia Suciu, senior consultant, PwC România

În esență, în calitate de instrument legislativ, Directiva este un set de norme comune pentru toate cele 28 de state membre, iar aceste norme trebuie preluate în funcție de nevoile interne ale fiecărui stat membru cu condiția respectării scopului Directivei. Elementele specifice trebuie definite de fiecare țară în parte astfel încât să răspundă cât mai bine sistemelor interne de impozitare.

Romania a implementat patru dintre aceste 5 reguli încă din 1 ianuarie 2018. În unele cazuri, unele reguli existau deja în legislația noastră, astfel că vechile reguli au fost înlocuite sau completate. Printre acestea, una dintre cele mai disputate este cea referitoare la limitarea deductibilității costurilor excedentare ale îndatorării, care vine să înlocuiască vechile reguli de deductibilitate a dobânzilor.

Andreea Mitiriță, partener, PwC România

Mai exact, recomandarea prevăzută de Directivă cu privire la limitarea deductibilității costurilor excedentare ale îndatorării la maximul dintre 3 milioane euro și 30% din indicatorul financiar EBITDA ajustat fiscal (“EBITDA”), a fost implementată inițial în legislația națională prin limitarea la suma dintre un prag fix de 200.000 euro și 10% din EBITDA. În ianuarie 2019 a fost publicata Legea 30/2019, care începând cu 1 ianuarie 2019, modifică pragul de deductibilitate al costurilor excedentare ale îndatorării, la suma dintre pragul fix de 1 milion euro și pragul variabil de 30% din EBITDA.

CITEȘTE ȘI Întâlnirea dintre BNR și Finanțe pe tema taxei bancare s-a încheiat fără concluzii: se face un grup de lucru

În acest context, ne-am dorit să facem o analiză la nivelul celorlalte state membre pentru a vedea cum au fost implementate prevederile privind limitarea deductibilității costurilor excedentare ale îndatorării în Uniunea Europeană, pentru a observa impactul introducerii aceluiași set de norme comune în piața internă.

În primul rând, dorim să punctăm mai jos principalele diferențe între regulile de deductibilitate a costurilor excedentare ale îndatorării aplicate de statele membre:

1. Metoda de calcul a pragului deductibil: în timp ce România prevede efectuarea unei sume între pragul fix de 1 milion de euro și procentul EBITDA, alte state calculează acest prag prin raportare la maximul dintre pragul fix și procentul EBITDA.
2. Pragul fix: România a inclus un prag de 1 milion de euro, similar cu Olanda și Portugalia, în timp ce Polonia are un prag de 750.000 euro, Suedia de 480.000 euro, iar alte state membre precum Belgia, Bulgaria, Letonia, Croația, Ungaria, Luxemburg, Franța au introdus un prag de 3 milioane de euro. Alte state, precum Italia, nu au inclus un prag fix.
3. Procentul EBITDA: în principal majoritatea statelor au inclus un procent de 30% din EBITDA.

CITEȘTE ȘI Criptomonedele și prima reglementare specifică din legislația națională prin Codul fiscal

În continuare, pe baza regulilor din fiecare țară, am efectuat un calcul comparativ între nivelul cheltuielilor deductibile, plecând exact de la sumele folosite pentru a exemplifica un calcul al costurilor excedentare deductibile din normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal. Aici se prevăd costuri excedentare ale îndatorării în valoare de 5,3 milioane euro (24,85 milioane lei) și o EBITDA de 10,3 milioane euro (48,15 milioane lei).

Iulia Suciu, senior consultant, PwC România

Am aplicat acestor valori regulile din următoarele state membre: Polonia, Olanda, Suedia, Italia, Portugalia, Belgia, Letonia, Bulgaria, Croația, Franța, Ungaria și Luxemburg. Astfel, prin raportare la diferențele amintite mai sus, am obținut următoarele rezultate:

• România: prin adunarea a 1 milion de euro cu 30% din EBITDA se obține un prag deductibil de 4,1 milioane euro. Astfel, din costurile excedentare ale îndatorării de 5,3 milioane de euro, se pot deduce cheltuieli de aproximativ 4,1 milioane euro, urmând ca restul cheltuielilor de 1,2 milioane lei să fie reportate, fiind deduse ulterior nelimitat prin aceeași metodă de calcul.
• Celelalte state membre analizate: prin efectuarea unui maxim între pragul fix și 30% din EBITDA, se obține un prag deductibil de 3,1 milioane euro întrucât în acest exemplu ne raportăm în toate cazurile la pragul de 30% din EBITDA. Astfel, se pot deduce 3,1 milioane euro, în timp ce 2,2 milioane euro sunt cheltuieli nedeductibile și reportabile în perioadele următoare.

CITEȘTE ȘI Teodorovici: Vom rambursa taxa auto mai devreme de iunie 2019

În exemplul prezentat mai sus se poate observa faptul că deși pragul fix de 1 milion de euro este mai mic decât cel de 3 milioane de euro aplicabil în alte state, întrucât cele două limitări nu se aplică cumulativ în nici un alt stat membru (comparat cu Romania unde se aplică cumulativ), în România se deduce în acest caz o valoare mai ridicată a costurilor excedentare ale îndatorării.

Totuși, în alte cazuri, unde EBITDA are o valoare mai mică (e.g. aproximativ 500.000 euro), rezultatele obținute sunt:

• România: se pot deduce cheltuieli de aproximativ 1,1 milioane de euro, 4,2 milioane euro fiind cheltuieli nedeductibile.
• Belgia, Letonia, Bulgaria, Croația, Franța, Ungaria și Luxemburg: se pot deduce cheltuieli de 3 milioane de euro, întrucât se aplică pragul fix ca cel maximal, 2,3 milioane fiind cheltuieli nedeductibile.
• Olanda, Portugalia, Suedia și Polonia: se deduc cheltuieli prin raportare la pragul fix deductibil, respectiv 1 milion de euro în cazul Olandei și Portugaliei, 750.000 euro în cazul Poloniei și 480.000 euro in cazul Suediei.
• Italia: se deduc 150.000 de euro, prin raportare la pragul de 30% EBITDA.

În concluzie, am putea spune că aceste reguli pot fi văzute ca favorabile dacă ne referim strict la situații în care societățile au un EBITDA semnificativ, sau mai puțin favorabile dacă ne referim la situațiile în care societățile se află în faza de dezvoltare și obțin un EBITDA redus sau chiar negativ. În orice situație majorarea pragurilor inițial introduse în legislația noastră este de salutat!