Mai multe zeci de foști angajați ai producătorului de echipamente și utilaje de tonaj mediu și greu pentru industria energetică și extractivă Vulcan București, înființat în 1904, controlat de grupul Tender și intrat în faliment în primăvară, au reușit luna trecută să obțină în justiție plăți compensatorii de concediere superioare celor propuse inițial de lichidatorul judiciar al companiei, în unele cazuri și de peste 4 ori mai mari.
Deciziile în acest sens ale tribunalului nu sunt definitive, putând fi atacate cu apel.
Potrivit documentelor proceselor derulate în instanță, consultate de Profit.ro, după declararea falimentului Vulcan SA, în martie, toți cei 360 de salariați ai companiei au fost concediați. Însă lichidatorul judiciar al Vulcan, Euro Insol, a tratat operațiunea ca pe un șir de concedieri individuale, nu ca pe una colectivă.
"(...) desfacerea contractului de muncă celor 360 de salariați nu reprezintă o concediere individuală, ci o concediere colectivă. (...) lichidatorul judiciar a interpretat în mod tendențios clauzele contractului colectiv de muncă (...)", au reclamat cei care s-au adresat instanței.
Acest lucru a avut efect asupra nivelului plăților compensatorii propuse celor disponibilizați. Contractul colectiv de muncă de la Vulcan prevede că, în caz de concediere colectivă, salariații au dreptul la plăți compensatorii cifrate între 2 și 10 salarii minime brute lunare pe economie, în funcție de vechime, respectiv între 2.526 și 12.630 lei net. În schimb, în caz de concediere individuală din motive neimputabile angajatului, acesta primește 2 salarii medii brute lunare la nivel de întreprindere, fără să se țină cont de vechime, respectiv circa 3.200 lei net.
Considerând că este vorba de concedieri individuale, lichidatorul judiciar i-a înscris pe cei mai mulți dintre foștii salariați la masa credală cu această sumă. Mai mult, destui dintre cei cărora li s-ar fi cuvenit plăți compensatorii mai mari în condițiile tratării disponibilizărilor drept concediere colectivă nici măcar nu s-au regăsit în completarea la tabelul suplimentar de creanțe.
Asta însemna că toți salariații Vulcan cu peste 3 ani de vechime (pentru care compensația cuvenită în caz de concediere colectivă pleacă de la aproape 3.800 lei net) urmau să piardă bani în acest fel, iar câteva zeci dintre ei au dat în judecată compania și pe lichidatorul ei judiciar, cerând să fie înscriși în tabelul suplimentar de creanțe cu plățile compensatorii cuvenite pentru concediere colectivă. Acțiunea lor a avut câștig de cauză.
"În esență, debitoarea și-a încetat activitatea, concediind toți salariații, mai puțin pe cei necesari desfășurării activităților aferente lichidării. Caracterul colectiv al concedierii este dincolo de orice echivoc. (...) omisiunea angajatorului de a parcurge etapa informării și consultării sindicatului, Inspectoratului teritorial de muncă și Agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă nu poate transforma o concediere colectivă într-o serie de concedieri individuale. Concedierea este colectivă prin numărul persoanelor disponibilizate, iar nu prin formalitățile pe care angajatorul avea obligația de a le îndeplini", a stabilit instanța de judecată în ultima parte a lunii iunie.
Printre cei care au apelat la justiție se află și salariați cu vechime foarte mare la Vulcan, destui dintre ei angajându-se în întreprindere și lucrând neîntrerupt acolo din anii ’70, ’80 sau ’90 ai secolului trecut. Astfel, din documentarea Profit.ro a reieșit că cel mai vechi angajat care a dat compania în judecată în această speță lucra la Vulcan din 1976, adică de 43 de ani.
Sursă: decizie judecătorească
Vulcan SA a intrat în faliment în primăvară după ce nici contractul de 10 milioane dolari semnat în 2017 cu concernul de țiței și gaze al statului Kuweit, Kuwait Oil Company (KOC), nu a reușit să redreseze în mod sustenabil situația financiară a uzinei românești. De remarcat că, în 2017 și 2018, adunarea creditorilor Vulcan SA a respins 3 variante de plan de reorganizare a companiei.
Creditorii au început deja să scoată la vânzare activele companiei, inclusiv platforma industrială a Vulcan din Berceni.
Compania a intrat în insolvență în 2013, printre cauze numărându-se, potrivit lichidatorului judiciar, încărcarea cu lucrări sub pragul de rentabilitate, politica managerială și salarială defectuoasă, care a scăpat de sub control costurile de producție, dependența de finanțarea din partea grupului mamă Tender, care s-a dovedit insuficientă, marketingul ineficient, contractarea de lucrări la prețuri sub costuri și prin intermediari, structura de personal TESA supradimensionată, incapacitatea de a negocia contracte avantajose și lipsa unui sistem informatic adecvat care să permită managementului o vizualizare în timp real a informațiilor legate de derularea comenzilor și a costurilor înregistrate pe fiecare etapă de execuție a acestora.
