Cel mai mare șoc pe care l-a cunoscut comerțul internațional de la Marea Criză Economică: Comerțul global poate reveni la nivelul anterior pandemiei abia în 2023. România poate fi însă avantajată de schimbările în producție și distribuție
Cel mai mare șoc pe care l-a cunoscut comerțul internațional de la Marea Criză Economică: Comerțul global poate reveni la nivelul anterior pandemiei abia în 2023. România poate fi însă avantajată de schimbările în producție și distribuție
Comerțul global ar putea scădea cu 20% anul acesta, într-un scenariu de bază care presupune o redresare economică în formă de U a economiilor globale, potrivit unei analize a Boston Consulting Group (BCG). În acest scenariu, revenirea la nivelul anului 2019, când s-au înregistrat schimburi comerciale în valoare totală de 18.000 de miliarde de dolari la nivel global, este preconizată abia pentru 2023. Astfel, pandemia COVID-19 este responsabilă pentru, probabil, cel mai mare șoc pe care l-a cunoscut comerțul internațional de la Marea Criză Economică, din 1929-1933.
Pandemia destabilizează economiile, intensifică fricțiunile geopolitice și generează riscuri semnificative in domeniul producției și in rețelele de aprovizionare la nivel mondial. De aceea, pandemia va transforma, cel mai probabil, și comerțul global, așa cum a schimbat radical tendințele consumatorilor și obiceiurile de călătorie. Criza COVID-19 a accelerat deja tendința spre un naționalism economic mai accentuat și a sporit influența guvernelor în domeniul politicilor comerciale, potrivit analizei citate.
Pandemia agravează relația comercială deja deteriorată dintre SUA și China; o posibilă decuplare a sectoarelor de tehnologie din cele 2 țări ar putea face ca dispozitivele și sistemele IT din aceste piețe să nu mai fie interoperabile, ceea ce poate avea repercusiuni și mai grave. În plus față de deteriorarea relației dintre SUA și China, pandemia determină unele guverne și uniuni vamale să instituie controale suplimentare asupra comerțului, inclusiv pentru comerțul cu produse medicale și produse agricole. De asemenea, guvernele se vor concentra pe producția internă pentru a reduce riscul șocurilor viitoare asupra proceselor de aprovizionare, în special a materialelor și echipamentelor medicale.
În acest context, fluxul comercial dintre SUA și China în 2023 ar putea fi cu aproximativ 15% (aproximativ 128 miliarde de dolari) mai mic față de nivelul atins in 2019. Comerțul dintre UE și China va scădea cu aproximativ 30 de miliarde de dolari din 2019 până în 2023, după ce a crescut cu 124 de miliarde de dolari în ultimii patru ani, iar comerțul UE cu India și America de Sud se va aplatiza. Pe de altă parte, potrivit analizei citate, comerțul dintre SUA și UE va continua să crească, dar cu o rată mult redusă față de creșterea de 135 miliarde de dolari din perioada 2015 - 2019.
Analiștii BSG consideră, în acest context, că firmele ar trebui să își regândească rețelele de producție și lanțurile de aprovizionare pentru a fi mai rezistente la șocurile externe, prin crearea unor "amprente regionale" și volume mai mari ale stocurilor de siguranță. Acest lucru este valabil în special pe segmente precum echipamentele medicale, produsele biofarmaceutice, semiconductorii și produsele electronice, care sunt expuse în special la presiunile geopolitice și macroeconomice.
Regândirea rețelelor de producție și aprovizionare poate reprezenta un avantaj pentru România, potrivit raportului. Mutarea producției în zone mai apropiate de clienți poate genera o reducere semnificativă a profitabilității atunci când aceasta se face într-o țară cu costuri mari. România continuă să aibă un avantaj important din punct de vedere al costurilor salariale față de Europa de Vest și chiar și față de multe țări din Centrul și Estul Europei: estimările Eurostat arată că, la nivelul anului 2019, costul forței de muncă în România era cu aproximativ 72% mai mic decât media europeană, cu 78% mai mic decât cel din Germania, cu 43% mai mic decât cel din Cehia și cu circa 28% mai mic decât cel din Polonia.
Pe de altă parte, productivitatea muncii din România a avut cea mai mare creștere din Europa in ultimii 15 ani, ajungând in 2019 la 73% din media europeană față de doar 37% in 2005. Spre comparație, productivitatea muncii in Polonia era de circa 62% din media europeană în 2005 și de aproximativ 80% în 2019.
În acest context, adoptarea unor politici de stimulare a investițiilor străine și disponibilitatea relativ mai bună a forței de muncă din cauza revenirii în țară a multor români care lucrau în străinătate pot stimula producția din România, care poate acapara o parte semnificativ mai mare din lanțul valoric în multe industrii, începând de la cea auto până la sectorul IT și telecomunicații sau chiar în agricultură și produse alimentare, consideră firma de consultanță. Mai mult, locația strategică a României la marginea de est a Europei, cu deschidere la Marea Neagră, poate scurta semnificativ parcursul mărfurilor si costurile transportului intercontinental, putând transforma România într-un hub logistic, de producție și asamblare al Europei – evident, în condițiile în care este dezvoltată corespunzător infrastructura portuară și rutieră pentru conectarea cu Europa.
