Ucraina a pierdut 80% din rezervele de petrol și gaze în Marea Neagră, o parte semnificativă a infrastructurii portuare și 13 întreprinderi de stat de armament în urma anexării Crimeei de către Rusia, a declarat prim-vicepremierul Stepan Kubiv, citat de Ukrinform.
Anexarea Crimeei de către Rusia, chiar dacă nu este recunoscută internațional, a eliminat controlul de facto al Ucrainei atât asupra apelor teritoriale din regiune (inclusiv a zonei economice), dar și asupra unității de producție aflate în prezent în administrarea separatiștilor din zona de est a țării.
”Ucraina a pierdut 80% din perimetrele de petrol și gaze din Marea Neagră și o parte semnificativă a infrastructurii portuare din cauza anexării Crimeei. Impactul negativ cauzat de pierderea porturilor este acum agravat de restricțiile impuse de Rusia navelor ucrainene în Marea Azov și Marea Neagră. Până în prezent, 115 din cele 150 de mine de cărbune sunt situate pe teritoriile ocupate temporar (de separatiști - n.r.), industria apărării a suferit aproape cele mai mari pierderi, am pierdut 13 întreprinderi de stat din Crimeea anexată și zece întreprinderi în zonele temporar ocupate din regiunile Donetsk și Luhansk”, a afirmat Kubiv, care este și ministru al dezvoltării economice și comerțului în cadrul cabinetului de la Kiev.
În plus, a a precizat acesta el, piața tradițională de vânzări pentru industria ucraineană de apărare a fost pierdută, deoarece se concentra în principal în statele din Comutatea Statelor Independente (CSI).
Rusia a încercat să proclame anexarea Crimeei drept o acțiune legitimă, având grijă să nu atragă atenția asupra goanei după petrol și gaze care a înfierbântat recent regiunea Mării Negre. Dar această mișcare a extins de asemenea frontiera maritimă a Rusiei, asigurându-i astfel, pe nesimțite, dominația asupra unor vaste rezerve de petrol și gaze și dând în același timp o lovitură cruntă speranțelor Ucrainei pentru independența energetică, susținea, în 2014, The New York Times.
Rusia a acționat în baza unui acord internațional care acordă statelor suveranitatea asupra unor suprafețe de până la aproximativ 370 de kilometri distanță în larg de coastele lor maritime, respectiv de platoul continental. Rușii au încercat încă din 2012, fără succes, să obțină accesul la resursele energetice de pe același teritoriu, prin semnarea unui pact cu Ucraina.
În 2014, purtătorul de cuvânt al președintelui rus Vladimir Putin a declarat că nu există „nicio legătură” între anexarea peninsulei Crimea și resursele energetice, adăugând faptul că Rusiei nici măcar nu îi pasă de acele zăcăminte de petrol și gaze. „Comparativ cu tot potențialul pe care îl are Rusia, ceea ce se află în zona respectivă nu prezintă niciun interes pentru noi”, a spus purtătorul de cuvânt, Dmitri Peskov.
Exxon Mobil, Royal Dutch Shell și alte companii petroliere majore au explorat deja Marea Neagră, iar unii analiști din domeniul petrolier spun că potențialul său poate rivaliza cu cel al Mării Nordului.
William B. F. Ryan, geolog marin la Lamont-Doherty Earth Observatory din cadrul Columbia University, susținea că anexarea Crimeii de către Rusia permite acces Kremlinului la „ceea ce este mai mai bun” din rezervele de petrol ale Mării Negre.
Deși a negat orice legătură dintre zăcămintele din Marea Neagră și anexarea Crimeei, Rusia a preluat imediat subsidiara locală a companiei naționale de gaze a Ucrainei, căpătând astfel instantaneu putere de exploatare în Marea Neagră.
În aprilie 2012, Vladimir Putin, pe atunci premierul Rusiei, a condus demersurile pentru a semna un acord cu Eni, gigantul energetic al Italiei, pentru a explora zona economică a Rusiei din nord-estul Mării Negre. Mărimea acestei zone, înainte de anexarea Crimeei, era de aproximativ 67.340 de kilometri pătrați, aproape cât întreg teritoriul Lituaniei.
În august 2012, Ucraina a făcut public un acord cu un grup condus de Exxon pentru a extrage petrol și gaze din adâncul apelor ucrainene ale Mării Negre. Consorțiul condus de Exxon a prezentat o ofertă mai bună decât cea a companiei ruse Lukoil. Biroul național de geologie al Ucrainei estima la acea vreme că dezvoltarea acestui perimetru ar costa până la 12 miliarde de dolari. Între timp, proiectul a fost abandonat.
