Există persoane care îți garantează că este posibil să omori trei urși în trei zile. Totul depinde „doar de bugetul pe care îl ai”. Alții, în schimb, propun ca, în așteptarea urșilor, să omoare niște lupi. Și mai există și cei care pun la dispoziția turiștilor, în România, „patru milioane de cartușe de muniție”. Patru milioane, este o glumă? „Nu, nu, avem și 600 de puști.”
În Italia există zeci de agenții – oficial, ceva mai puține – care se ocupă de turism cinegetic în străinătate. Vânătorii locali sunt ocupați cu rezervările de la sfârșitul lunii iulie până în decembrie. Prin urmare, atât în perioada în care sezonul de vânătoare din Italia este încă închis, cât și atunci când este în plină desfășurare, arată o anchetă a publicației italiene Il fatto quotidiano, citată de Rador Radio România.
În realitate, însă, nu se oprește niciodată, pentru că, de exemplu, în Europa de Nord există posibilitatea de a vâna primăvara și, dacă vrei să faci ceva și mai grozav, poți opta pentru destinații mai exotice: din Nepal până în Africa de Sud, trecând prin Argentina și Zambia. Ce se vânează? Tot ce vrei.
Pachetele cele mai puțin costisitoare – care oferă în general trei, patru, cinci nopți – sunt cele care privesc păsările. Apoi urmează cornutele. Și aici situația se schimbă, pentru că pentru a aduce acasă un trofeu de căprioară trebuie să cheltuiești câteva mii de euro. Până la speciile protejate în Uniunea Europeană, precum urșii sau elanul, ularul asiatic, tahrul himalayan și până la așa-zișii Big Five (leu, leopard, rinocer, elefant și bivoli africani).
E greu de cuantificat care este numărul italienilor care practică turismul de vânătoare peste graniță. Privind varietatea de oferte ale agențiilor și ale celor care se pretind organizatori de călătorii pe rețelele sociale, par a fi destul de mulți. Acum câțiva ani, WWF a încercat să facă o estimare: 50.000 de vânători. Cifra de afaceri? Milioane, dacă luăm în considerare călătoria, trofeele, pușca și echipamentul, actele și, bineînțeles, sejurul în străinătate.
Ce-l determină pe un vânător italian să plece în străinătate? Aici, răspunsul este mai simplu. Motivele sunt multiple. În primul rând, după cum s-a menționat, pot fi ucise speciile care aici sunt protejate (și în UE). Nu doar carnivorele mari, ci și păsări, precum cocoșul de munte și francolinul. În al doilea rând: de foarte multe ori în străinătate nu există limite. Ne asigură persoanele contactate de ilFattoQuotidiano.it: „Vii aici și împuști cât vrei”.
Al treilea aspect este legat de al doilea: în general există puține controale și pot fi utilizate instrumente interzise în Italia, precum apelurile acustice. Ultimul punct, deja anticipat parțial: se poate vâna în perioadele în care activitatea de vânătoare din Italia este închisă. Apoi, mai există și posibilitatea de a petrece timp cu lucrători sexuali locali. Dar acest lucru, în teorie, depășește vânătoarea în sens strict.
Prima persoană pe care o sunăm este un vânător italian de 60 de ani, stabilit în România. E cel care ne spune că are 600 de puști și patru milioane de cartușe de muniție. Destul de mult, dacă ținem cont de faptul că în Italia se pot deține 1.500 de cartușe de pușcă (de vânătoare), iar peste graniță se pot transporta doar o mie (art. 6bis, Decret Ministerial 24 noiembrie 1978). Dar asta este realitatea.
El organizează și taxiurile pentru „divertismentul nocturn”, care ar fi interzis în țara respectivă (ca de altfel și în Italia). Aici se împușcă în principal sturzi, ciocârlii și prepelițe. Practic fără limite: „În zilele slabe 3.000, în zilele normale 10.000. Un vis.” Atâta timp cât nu împuști specii interzise: „Te bagă la închisoare și aruncă cheia”, spune vânătorul. Păsări care, trebuie subliniat, sunt căutate atât de vânătorii locali, cât și de cei din afară. Un caz emblematic este cel al Albaniei, care în 2014 a demarat un moratoriu de doi ani asupra vânătorii, din cauza masacrelor de iepuri, vulpi și potârnichi de stâncă. „O măsură drastică, dar necesară”, a definit-o Lefter Koka, ministrul mediului de la acea vreme.
La al doilea apel telefonic răspunde un vânător italian care locuiește de șase ani în România . „Duc chiar acum clienții la prepelițe. Pot fi vânați și urși? Îți dau eu contactul potrivit. Și îți voi da și un sfat: dacă ești norocos și îl ucizi imediat, poți să te oprești și să omori și câțiva lupi, acolo sunt mulți.” Prin „acolo” vrea să spună Bosnia. Un alt telefon: „Ursul? Bineînțeles că îl puteți vâna. Dacă sunteți trei persoane, putem ucide trei, câte unul pentru fiecare, depinde doar de bugetul dvs. Trofeul unic variază de la minim 3.000 de euro până la maxim 12.000 de euro”. În câte zile? „Puteți sta trei nopți.” Și este posibil să vânezi trei urși în trei nopți? „Da, trebuie doar să văd care sunt acolo, în ce zone. Ați fost vreodată în Croația?”.
Deși Bosnia nu face parte din Uniunea Europeană – a început negocierile pentru aderare – Croația a aderat acum 11 ani. Acolo ar fi interzis să vânezi urși, însă persoana de la telefon se mișcă pe o linie fină de ambiguitate: pe unii îi ucid în Bosnia, pe alții în Croația. Depinde de mișcările lor. Și seara? „Fiecare client găsește ceea ce își dorește, există ceva pentru toate gusturile. Ne putem deplasa între Mostar și Split.”
Legislația italiană interzice vânătoarea de urși, râși și lupi și, în consecință, interzice împăierea și trofeele. Numai că este suficient să conduci vreo zece ore (sau să iei un avion) și iată că problema e ca și rezolvată: omori ursul, îl lași acolo două-trei săptămâni pentru tratamente și după o lună poți să-i etalezi capul (sau blana) în camera de zi. Un privilegiu de care se bucură toți vânătorii europeni: Italia importă doar 2% din trofeele din întreaga Uniune Europeană (în frunte se află Germania, Spania și Danemarca). Iar în perioada 2014-2018, traficul a crescut cu 39,29% față de perioada 2010-2014 (date: Humane Society International)
În Bulgaria, lângă Veliko Tarnovo, există două unități de cazare de lux în stil renascentist, cu piscină, hidromasaj și centru de wellness. Un vânător plătește în jur de 1.700 de euro pentru un sejur de șase nopți. Călătoria, pușca, muniția și trofeul excluse. Ce poate să ucidă? Cerbi, căprioare, mufloni, mistreți și lupi. Cele mai scumpe trofee sunt cele de cerb, care variază între 1.500 și 12.000 de euro. 1.000, 2.000 sau 3.000 de euro costă căprioarele. Lupul, o mie. În Grecia ți se propune vânătoarea de păsări cântătoare: „E un adevărat paradis, le smulgem noi penele, apoi le punem în congelatoare și le puteți duce în Italia. Acolo le faceți tocăniță. Distracții suplimentare? Cel mai bun loc este Marocul, am acolo doi clienți care vin din Qatar. Se distrează atât de mult încât nu încetează să-mi mulțumească”.
