Dincolo de nenumărate concepte secundare și abstractizări, Internet of Things nu este decât un pas firesc, un pas înainte, al internetului. Internet of Things înseamnă, în cea mai simplă formă a sa, conectarea la internet a oricărui produs care poate beneficia de pe urma acestei conexiuni.
Dacă până nu demult internetul era rezervat pentru câteva produse importante pentru business și utilizator, precum calculatoare, tablete și telefoane, avansul tehnologic a adus eficientizare și miniaturizare pentru modulele radio care pot fi acum implementate în aproape orice echipament.
Televizoarele conectate la internet nu mai sunt de mult o noutate. Frigiderele și mașinile de spălat care vor putea fi programate și controlate de la distanță vor deveni, nu peste mult timp, la fel de răspândite precum cuptorul cu microunde.
Însă, până când IoT-ul să se găsească în orice casă, acesta este mai întâi apanajul industriilor. Procesul de producție din mai toate ramurile de activitate începe să beneficieze de pe urma avantajelor pe care noile tehnologii le-au adus.
Pe de o parte, IoT face posibilă operarea de la distanță a unor mașinării care până acum nu puteau fi folosite decât din interiorul fabricii. Mai important de atât, însă, va fi impactul a ceea tehnic se numește M2M, protocolul Machine to Machine.
Un pas inevitabil în avansul tehnologic din zona industrială vine din operarea autonomă a mașinăriilor, fără sau cu cât mai puțină intervenție umană. Acest protocol, M2M, face ca mașinile dintr-o fabrică să comunice între ele.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Într-un proces de producție în care sunt implicate mai multe mașini sau așa-ziși roboți, în loc ca fiecare dintre aceștia să fie operat de oameni sau să funcționeze izolat, prin comunicare directă acestea se pot sincroniza pentru a eficientiza procesul de producție.
O mașinărie responsabilă de o anumită parte a procesului de producție poate comunica celei care urmează să preia ștafeta și să se ocupe de altă parte a producției transmițându-i că a terminat și făcându-i cunoscuți parametrii tehnici ai procesului tocmai încheiat.
O fabrică modernă nu mai trebuie să fie formată dintr-o serie de mașinării care funcționează într-un sistem închis. Companiile care vor păstra acest sistem vor avea, cel mai probabil, numai de pierdut.
IoT permite transformarea unei fabrici într-un ecosistem în care toate mașinăriile folosite în procesul de producție funcționează armonios, fiecare dintre acestea fiind la curent cu ceea ce face altă mașină pentru a eficientiza producția și a corecta eventualele erori de proiectare.
În domeniul tehnologic, există un ciclu de 3 până la 7 ani la sfârșitul cărora companiile trebuie să se reinventeze pentru a beneficia de noile tehnologii și a nu rămâne în urmă față de concurență.
E ca upgrade-ul la un calculator. Dacă nu se schimbă măcar placa video la 2-3 ani, nu mai poți juca în condiții optime cele mai noi jocuri pentru că dezvoltatorii își optimizează jocurile pentru cele mai noi plăci grafice.
Companiile care ratează tranziția după un ciclu de 3-7 ani, pot recupera, cu eforturi mai mari, pe parcursul următorului ciclu. Însă, ratarea unui al doilea ciclu este, de obicei, fatală. Și asta pentru că diferența tehnologică devine prea mare. O companie care s-a pus la punct va funcționa mult mai eficient și mai profitabil decât una care încă operează cu mașinării vechi de 15 ani.
Experții în domeniu sunt de părere că acest ciclu al schimbării de 3-7 ani din industria tehnologiei va deveni valabil pentru orice industrie odată cu trecerea la Internet of Things. Folosind IoT, orice companie, din orice domeniu, va avea, într-o măsură mai mare sau mai mică, trăsăturile unei companii de tehnologie.
Orice companie care va folosi tehnici din sfera IoT va trebui să aloce resurse pentru funcționarea corespunzătoare a rețelelor folosite pentru operarea de la distanță sau pentru comunicarea între mașini.
Însă, susținerea unităților de producție moderne și upgrade-ul echipamentelor necesită investiții masive pe care companiile care conștientizează importanța tehnologiei în procesul de producție trebuie să le facă.
În România, un bun exemplu în acest sens este fabrica de țigarete de la Otopeni în care liderul mondial al industriei de tutun, Philip Morris International, a investit 490 de milioane de euro. Aceasta va produce rezervele HEETS folosite de dispozitivul revoluționar IQOS.
Spre deosebire de țigările tradiționale, care ard la 800 de grade Celsius, IQOS produce vaporul care conține nicotina prin încălzirea la 350 de grade (sub punctul de ardere). Eliminând procesul de ardere al tutunului, nu se produce nici fum.
În cadrul investiției în fabrica de tutun de la Otopeni, care se va finaliza până în 2020, alături de cele 600 de locuri de muncă actuale, vor fi create aproximativ 300 de locuri de muncă noi.
Pentru următorii ani, beneficiile pe care implementarea tehnicilor IoT le vor aduce sunt estimate la peste 1 trilion de dolari. Agricultura, educația, sistemul de sănătate, retail-ul, fabricile, orașele, automobilele – toate domeniile de activitate ar trebui să aibă de câștigat de pe urma implementării IoT.
Următorul pas pe care IoT îl va face va fi în zona de consumer. O gamă foarte largă de produse, de la cele mai simple la cele mai complexe, vor fi dotate și vor beneficia de pe urma conectării la internet.
Soneria de la apartament va putea să-și notifice utilizatorul, când acesta nu este acasă, că la ora 12 a sunat vecinul de la etajul 4. Tot de la distanță, va putea fi pornit sistemul de încălzire, mașina de spălat sau vor putea fi deschise și închise ferestrele. Gama de produse conectate la internet va fi extrem de largă, iar conexiuni care acum pot părea bizare, în câțiva ani vor deveni ceva obișnuit.
Conform unui studiu realizat de Cisco, în 2020 vor exista peste 50 de miliarde de produse în sfera IoT – 50 de miliarde de dispozitive conectate la internet fie pentru uz personal, fie din domeniul business.
Însă, la momentul actual IoT pentru zona de consumer întârzie să „decoleze”. Experții sunt de părere că de vină pentru această întârziere este lipsa unui standard comun care să omogenizeze oferta eterogenă de produse care nu respectă vreo regulă sau vreun principiu de funcționare.
Dincolo de asta, există și problema lipsei de încredere cel puțin a unei părți a utilizatorilor. Oamenii au început să înțeleagă că orice conexiune la internet funcționează în ambele sensuri și orice produs conectat poate trimite date la fel de ușor cum le poate primi. Din ce în ce mai mulți utilizatori au ajuns să fie conștienți de faptul că acest gen de produse îi pot monitoriza și pot transmite către un server central datele colectate.
De asemenea, prin conectarea la internet producătorul va păstra mereu controlul asupra produselor vândute. Și, cum au existat deja cazuri, acesta poate decide să oprească suportul și automat funcționarea lor, iar utilizatorul să rămână brusc cu un produs lipsit de utilitate.
Nu în ultimul rând, rămâne marea problemă a securității precare a produselor conectate. În general, niciun dispozitiv conectat nu este scutit de vulnerabilități și găuri de securitate. În plus de asta, începuturile IoT în zona consumer au scos la suprafață un dezinteres acut al producătorilor pentru securitatea produselor vândute, iar experții în domeniul securității nu au întârziat să arate cât de ușor pot fi compromise produsele conectate la internet.
Toate aceste aspecte nu fac decât să întârzie adoptarea pe scară largă de către consumatori a produselor din sfera IoT. Însă, spre deosebire de alte tehnologii care au avut dificultăți în a se impune, IoT este o etapă firească ce nu poate fi evitată și care, mai devreme sau mai târziu, se va regăsi la orice pas.
