Mai mult de jumătate dintre constructori ar putea intra în insolvență sau faliment în 2022, dacă nu sunt reglate o serie de probleme la nivel de industrie, avertizează Cătălin Vișan, directorul executiv al companiei de construcții Concelex. Majoritatea constructorilor afectați de acest val vor fi constructorii români.
Managerul spune, într-un interviu pentru Profit.ro, că lupta pe care o poartă acum constructorii este aceea de a pierde cât mai puțin. El este de părere că fiecare dezvoltator de locuințe se află într-o perioadă în care trebuie să își regândească strategia: fie păstrează stocuri de locuințe, fie le vinde la un preț mult sub marjele de profit estimate inițial.
Reducerea dependenței de importuri pe zona materialelor de construcții, în contextul în care acum 70% din stocurile de materiale provin din afara țării, prin construirea unor fabrici românești este ideală, însă Vișan spune că astfel de investiții pot fi făcute frecvent doar de jucători internaționali care privesc circumspect impredictibilitatea din piața românească.
Sectorul construcțiilor a ajuns în prezent la 430.000 de angajați și doar o dublare a acestui număr ar putea asigura necesarul de forță de muncă generat de proiectele creionate de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Managerul subliniază faptul că ar trebui să ajungem și să ne stabilizăm undeva la nivelul anului 2007, când în construcții activau aproximativ 630.000 oameni cu o contribuție de 11% din P.I.B, față de 5,7%, aportul curent.
El mai atrage atenția asupra faptului că, de câteva luni, facilitățile fiscale acordate construcțiilor s-au transformat dintr-un beneficiu într-un factor de penitență, iar păstrarea acestor facilități este incertă.
Cătălin Vișan, directorul executiv al Concelex
Profit.ro: Ce materiale de construcții vă așteptați să se scumpească cel mai mult în acest an?
Cătălin Vișan: Greu de crezut că putem asimila experiența ultimilor 2 ani cu orice altă experiență. Pandemia, urmată de criza transporturilor, conflictul din Ucraina, inflația au acționat în cascadă. Și cum orice produs implică un întreg circuit logistic, putem spune că este un un adevărat lanț trofic și orice ieșire din standard poate destabiliza piața și costurile.
Dacă ne uităm la creșterile de la an la an, materialele de construcții cele mai afectate de majorări de preț față de 2021 au fost panourile sandwich, țeava rectangulară, plăcile de OSB, polistirenul, materialele folosite la reabilitările termice sau fier-betonul. Aparent, în ultima lună, pare să fi revenit în echilibru, dar este un echilibru precar. Chiar și așa, orice context tensionat de natură politică, militară, energetică, ne poate arunca din nou în incertitudine. În condițiile în care, oricum, facem eforturi să surmontăm creșterile explozive de preț de până acum. Este suficient să ne gândim că doar energia electrică a crescut de peste 4 ori, iar gazele naturale de 8-10 ori față de toamna anului trecut, în timp ce transportul per ansamblu înseamnă peste 10% din prețul final al unui material de construcții. Au fost momente, de-a lungul acestei perioade, în care furnizorii aveau o politică de prețuri de tipul „ofertă valabilă doar astăzi, până la finalul zilei”, nelăsând constructorilor nicio marjă de acțiune.
Cel mai delicat pentru constructori la momentul acesta este subiectul transportului, întârzierea livrărilor. 4 săptămâni pot să însemne și 4-5 luni când vorbim de termene de livrare, în prezent. În condițiile în care plățile se fac exclusiv în avans și niciun furnizor nu mai acceptă penalități în contracte pentru întârzierea termenelor de livrare pentru că nu pot oferi garanții, suntem în situația de a nu avea mai deloc marjă de acțiune.
Profit.ro: Ce soluții posibile vedeți la problema studiilor de fezabilitate învechite, în care ora de muncă este cotată mult sub costurile salariale ale angajaților din construcții?
C.V.: Dacă începi o lucrare având la bază un studiu de fezabilitate construit pe indici neactualizați este ca și cum ai începe construcția cu o fundație subdimensionată sau inexistentă. La un moment dat, clădirea se va nărui. Ora de muncă în studiile de fezabilitate este cotată cu echivalentul costului unui muncitor necalificat, în timp ce doar 10% din forța de muncă dintr-un șantier este necalificată. Cum acoperim costurile celorlalți 90%?
Sănătos și eficient ar fi ca autoritățile să găsească o formulă prin care să automatizeze procesul de actualizare a studiilor de fezabilitate indiferent de data la care au fost realizate inițial și să se facă un update între data în care au fost emise și data licitației. Astfel, primul pas obligatoriu înainte ca un proiect să fie scos la licitație să fie actualizarea studiului de fezabilitate și ulterior deschiderea licitației; întreg procesul ar deveni mult mai ancorat în realitate, dar și mai fluid.
Profit.ro: Ce așteptări aveți de la autoritățile statului în privința formulelor de ajustare a prețurilor pentru materielele de construcție, necesare pentru actualizarea valorilor la care se licitează proiectele publice? Ce demersuri ați făcut la nivelul industriei?
C.V.: Au fost și sunt demersuri constante din partea autorităților pentru ca sectorul construcțiilor să reintre într-un ritm sustenabil, dar suntem în continuare în contratimp. Realitatea din teren are un tempo mult mai alert decât am dovedit până acum că putem birocratic să susținem. Fiecare încercare de ajustare a prețurilor din contracte vine cu o întârziere de câteva luni. Cu alte cuvinte, dacă ne raportăm la aceste inițiative, trăim în trecutul ultimelor luni, iar întrebarea nu este „cum echivalăm creșterile de preț?”, ci „cum facem ca pierderile să fie cât mai mici?”.
Teoretic, există proceduri clare de urmat. Practic, este un efort continuu din partea companiilor, de multe ori pe nisipuri mișcatoare. Iar la finalul zilei, ne dăm seama că lupta pe care o ducem acum este aceea de a pierde cât mai puțin, nu de a dezvolta business-ul, așa cum se întâmplă în orice economie sănătoasă. Strict în ceea ce privește procedura, în cazul O.G. 47, formula folosită este una destul de simplu de implementat, dar nu același lucru se întâmplă și la actul normativ privind fondurile externe. În ambele cazuri însă, chiar dacă aplicarea formulei de ajustare este simplă sau complexă, problema este că niciuna nu reflectă integral realitatea creșterii prețurilor, ci doar parțial.
Raportat la inflație, prețurile materialelor de construcții în medie s-au mărit cu 30-40%. Aceste majorări nu se regăsesc nici măcar în indicatorii I.N.S.-ului caracteristici construcțiilor. Metodologia pentru acest indicator stabilește un algoritm în raport cu toate materialele de construcții care se produc în țara respectivă; în construcțiile din România, importăm peste 70% din materiale, majoritatea fundamentale, care nu se produc deloc pe plan intern. Dar escaladarea prețurilor pentru aceste materiale nu se regăsește în acest indicator ICC. Doar după aplicarea unui indicator nou, care să includă și materialele importate în toate formulele de ajustare a prețurilor din contracte vom putea vorbi de o apropiere de realitatea din piață. Dar este vitală această optimizare cât mai rapid.
Vedem la nivel de industrie o mobilizare a principalilor jucători, responsabili și dispuși la dialog cu autoritățile, implicare, feedback privind propunerile de actualizare. Mai departe însă puterea de decizie rămâne la latitudinea autorităților.
Profit.ro: Cel mai probabil, anul acesta, piața construcțiilor nu va beneficia de lucrări din PNRR. Totuși, de anul viitor, vă așteptați la o presiune pe sector dacă demarează PNRR, iar cererile din sectorul privat se vor menține?
C.V.: Suntem într-un evident deficit de personal dacă se concretizează toate investițiile care beneficiază de finanțare europeană. Sectorul construcțiilor a ajuns în prezent la 430.000 de angajați, dar probabil că doar o dublare a acestui număr ar fi suficientă pentru a veni în întâmpinarea acestor planuri. Este nevoie ca domeniul construcțiilor să devină și să rămână unul atractiv atât pentru angajați, care să ajungă la standarde salariale apropiate celor de peste hotare, cât și pentru angajatori, care să găsească în autoritățile contractante un partener de dialog.
La momentul acesta, ce vedem au fost, pe rând, incertitudinea care a planat și planează asupra facilităților fiscale, împovărarea constructorilor prin garanțiile cerute în contracte sau un angrenaj birocratic greoi atât când vine vorba de actualizarea prețurilor din contracte, precum și capacitatea sistemului de a depune proiecte de finanțare fezabile și în timp util.
Profit.ro: Anul 2021 a înregistrat cel mai mare număr de insolvențe și falimente în rândul constructorilor din România din ultimele decenii. Ce estimări aveți privind evoluția acestui număr în acest an, pe fondul problemelor cu care se confruntă sectorul?
C.V.: Dacă ne uităm la studiile și statisticile acestui început de an, dacă nu reglăm lucrurile asupra cărora tragem semnale de alarmă la nivel de industrie, nu ar fi o supriză ca mai mult de jumătate din firme să intre în insolvență sau faliment. Sunt concluziile pe care le trag statisticile. Iar majoritatea constructorilor afectați de acest val vor fi constructorii români, cei pe care îi și vedem cu adevărat pe șantierele din România, forța de muncă reală. Companiile de construcții multinaționale care activează pe piața locală vin cu puterea financiară și un grup restrâns de specialiști. Mâna de lucru rămâne una românească. Comerțul și sectorul construcțiilor au generat cele mai multe firme în dificultate, în primele patru luni din acest an.
Efectele au condus la întreruperi dese ale proceselor de producție afectând disponibilitatea forței de muncă, la sistarea lucrărilor de construcții, la refuzul angajării în noi contracte din partea antreprenorilor, amânarea începerii lucrărilor sau reducerea semnificativă a ritmului de lucru. Dacă sectorul construcțiilor a fost desemnat domeniu prioritar pentru următorii 10 ani, ar trebui tratat cu prioritate și atunci când întâmpină dificultăți.
Profit.ro: Se vorbește de mai mulți ani despre o criză a forței de muncă în construcții. Acum lucrează pe șantierele românești peste 400.000 de muncitori. Cu cât vă așteptați să crească nevoia de muncitori în perspectiva startului lucrărilor finanțate prin PNRR?
C.V.: Pe termen scurt, 100.000 de oameni ar putea fi absorbiți cu mare ușurință de industrie. Pe termen mediu, însemnând în perspectiva P.N.R.R.-ului, o dublare a numărului actual ar fi o nevoie realistă. O absorbție eficientă a fondurilor europene disponibile pentru România ar fi sinonimă cu creșterea nivelului de trai. Momentan, P.N.R.R.-ul înseamnă niște planuri pe hârtie și, atât timp cât în contracte nu sunt incluse formule coerente și acoperitoare de actualizare și nu avem o predictibilitate în a păstra forța de muncă în țară, vom reuși mai degrabă să bifăm punctual anumite proiecte, decât să ne transformăm într-un consumator real de fonduri europene.
Pentru a ne calibra efectivul la nevoile unei țări în dezvoltare, ar trebui să ajungem și să ne stabilizăm undeva la nivelul anului 2007, când în construcții activau aproximativ 630.000 oameni cu o contribuție de 11% din P.I.B, față de 5,7% - aportul curent.
Profit.ro: Peste 700.000 de muncitori români lucrează pe șantiere din vestul Europei. Ce îi poate determina pe aceștia să revină în țară, mai ales că cererea pe piața forței de muncă este atât de mare?
C.V.: În primul rând, este stabilitatea și predictibilitatea lucrărilor. În Germania, Franța sau Italia, sunt deja deschise șantiere prin P.N.R.R.. În România, suntem încă în faza la care cristalizăm lista acestor șantiere. În al doilea rând, sunt nivelurile salariale discrepante. În Germania, de exemplu, salariul minim la muncitorii necalificați va fi majorat, iar muncitorii calificați vor ajunge la salarii nete de 3.000 – 3.500 euro. În România, de câteva luni, facilitățile fiscale acordate construcțiilor s-au transformat dintr-un beneficiu într-un factor de penitență și ne aflăm de câteva luni în fața unui viitor incert în privința lor.
Nu muncitorii din Asia vin și iau locurile de muncă ale românilor, ci suntem în situația în care căutăm soluții, la nivel de industrie, pentru a înlocui o forță de muncă locală, atrasă de condițiile și stabilitatea diasporei.
Profit.ro: Vedeți vreo variantă, în viitorul apropiat, de reducere a dependenței de importuri pe zona materialelor de construcții, în contextul în care acum 70% din stocurile de materiale provin din afara țării?
C.V.: Ar fi ideal să existe alternativa locală, ar minimaliza măcar o parte din piedicile industriei. Nivelul ridicat al investiției necesar pentru a retehnologiza un combinat vechi sau pentru a dota o unitate ridicată de la zero, în linie cu standardele de mediu actuale, implică proiecte de durată și nu pot rezolva peste noapte o nevoie reală a acestui sector. În plus, astfel de investiții pot fi făcute frecvent doar de jucători internaționali; care privesc însă circumspect impredictibilitatea din piața noastră.
Există inițiative punctuale în piață pe care le salutăm și le încurajăm, suntem deschiși către parteneri de business pe plan local. La momentul acesta, există un singur producător de oțel-beton cu ciclu complet în România; reluarea producției la nivel local, chiar și prin demersuri punctuale cum sunt la Călărași sau Târgoviște, dă României o gură de oxigen în criza materialelor de construcție pe o piață în care consumul total de oțel - beton ṣi sârmă este de circa 1,5 milioane tone/an. Cu un evident potențial de creștere dacă reușim să ducem proiectele finanțate cu bani europeni de pe hârtie în realitate.
Profit.ro: Materiale mai scumpe înseamnă locuințe mai scumpe. Credeți că dezvoltatorii de locuințe vor accepta să mai reducă din marjele de profit sau vor direcționa aceste scumpiri spre prețul locuințelor?
C.V.: Ar trebui, în primul rând, să ne uităm puțin la cifre și să vedem dacă marjele de profit fluctuează proporțional cu majorările din piața materialelor de construcție. În contextul actual, nu doar că dezvoltatorii nu ies în profit, ci se pune problema dacă reușesc să atingă un break even. Anul trecut, de exemplu, media marjelor de profit la dezvoltatorii imobiliari a fost undeva la 10-15%. Cum materia primă reprezintă în orice construcție circa 40-50% din investiție, impactul global asupra proiectelor ajunge la o creștere de 20-25%. În aceste condiții, fiecare dezvoltator trage linie și își regândește strategia, punând în balanță dacă păstrarea unor stocuri de locuințe este mai fezabilă decât vânzarea lor la un preț mult sub marjele de profit estimate inițial.
