Lipsa politicilor fiscale și de reglementare adecvate din România a descurajat grupul austriac OMV, prin subsidiara sa românească OMV Petrom, în a lua decizia finală de investiție în proiectul offshore de producție de gaze Neptun Deep din apele teritoriale românești ale Mării Negre, la care este partener de concesiune cu americanii de la ExxonMobil, afirmă Manfred Leitner, membru al board-ului OMV responsabil cu operațiunile downstream, într-un context în care a susținut că Europa are nevoie de o relație stabilă cu Rusia și de implementarea proiectului de gazoduct Nord Stream 2, pentru a-și asigura securitatea aprovizionării sale cu gaze.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată pe Profit Insider
"În România, unde am descoperit un mare zăcământ offshore de gaze, nu vedem politicile adecvate unei investitiții de multe miliarde de dolari. Avem nevoie de un regim fiscal și de reglementare stabil pentru a putea lua decizia finală de investiție și, momentan, ne chinuim acolo", a spus Leitner, la o conferință pe tema gazelor naturale desfășurată la Viena.
El a adăugat că gazele rusești, provenite de la gigantul rus de stat Gazprom, cu care OMV are o relație tradițională, veche de peste 50 de ani, sunt cea mai de încredere sursă de aprovizionare a continentului "pe care ne-o putem imagina" și că, "pentru asigurarea securității alimentării sale cu gaze, Europa are nevoie de o relație stabilă cu Rusia".
În urmă cu 2 zile, Rainer Seele, CEO-ul OMV, s-a aflat la Sankt Petersburg, unde a purtat discuții cu șeful Gazprom, Alexei Miller, despre progresele înregistrate de proiectul Nord Stream 2 și despre creșterea cererii de gaze rusești a Austriei.
Sursă foto: YouTube
Anul trecut, autoritățile de la București au luat numeroase măsuri care au descurajat investițiile în explorarea și exploatarea de noi zăcăminte de gaze naturale, cum ar fi Legea offshore, care majorează semnificativ povara fiscală suportată de companiile concesionare din Marea Neagră și le obligă să-și vândă minimum 50% din producție pe bursele din România, măsuri care au făcut ca OMV Petrom și ExxonMobil să amâne luarea deciziei finale de investiție în proiectul Neptun Deep și să ceară prelungirea cu 15 ani a acordului de concesiune semnat cu statul român.
Ulterior, OUG nr. 114/2018, adoptată la finalul anului, a plafonat prețul de vânzare al gazelor către furnizori de către toți producătorii la 68 lei/MWh, i-a obligat să asigure cu prioritate consumul casnic și a majorat de 20 de ori, de la 0,1% la 2%, contribuția bănească datorată ANRE de toți deținătorii de licențe din domeniul energiei electrice și gazelor naturale.
Îndoiala cu privire la viitorul proiectului Neptun Deep este întărită și de anunțul recent al operatorilor de transport de gaze din România și Ungaria, Transgaz și FGSZ, potrivit căruia o bună parte a contractelor de rezervare de capacitate de transport de gaze pe viitoarea conductă BRUA, faza 2, ce va întări interconectarea dintre România și Ungaria, contracte semnate la finalul lui 2017, au fost reziliate de către firmele ofertante până la data limită de 14 decembrie 2018, iar volumul de capacitate de transport rezervată prevăzut de contractele rămase în vigoare este situat sub minimul necesar pentru ca investițiile în noua conductă să fie rentabile din punct de vedere economic. Principala sursă de gaze avută în vedere pentru noul gazoduct este chiar Marea Neagră.
Manfred Leitner, care este și membru al Consiliului de Supraveghere al OMV Petrom, a arătat, în intervenția sa din cadrul conferinței de la Viena, că gazele livrate prin conducte vor avea întâietate față de cele lichefiate aduse prin transporturi maritime în asigurarea consumului Europei, pe măsură ce statele UE reduc tot mai mult emisiile de CO2 ale sistemelor lor energetice, prin renunțarea, de exemplu, la capacitățile de producție pe bază de cărbune, așa cum se întâmplă în Germania.
"Europa are nevoie de securitatea aprovizionării sale, pe măsură ce producția de gaze din regiune scade mult mai repede decât se estima inițial și decât ritmul în care reducerea poate fi compensată prin noi surse de alimentare. Producția Norvegiei e în cădere, ca și cea din Germania și Marea Britanie. De asemenea, dezvoltările de gaze din Olanda s-au redus semnificativ, în principal din cauza activității seismice din regiune. Cum înlocuim toate acestea? Declinul rapid al producției de gaze din Europa trebuie compensat, mai ales că renunțăm treptat la energia nucleară și la cea produsă din cărbune", a spus înaltul oficial OMV.
Potrivit lui Leitner, Europa a produs anul trecut 233 miliarde metri cubi de gaze, în timp ce cererea pe continent a fost mai mult decât dublă, de 547 miliarde metri cubi.
"Asta înseamnă un deficit de peste 200 miliarde metri cubi de gaze, cantitate care trebuie adusă în Europa din surse diferite și prin diferite modalități de transport. Gazele naturale lichefiate (LNG) au asigurat în 2018 70 miliarde mc pentru consumul european, dar LNG-ul este mai scump, mai puțin sigur și mai puțin eficient. Astfel, sunt convins că discuția e nu dacă avem nevoie de importuri, ci care va fi mixul importurilor", a declarat Leitner.
Potrivit acestuia, pe lângă actualul deficit, va trebui acoperită și creșterea estimată a consumului, ceea ce înseamnă o cerere suplimentară de 150 miliarde mc de gaze, care nu va putea fi satisfăcută de livrările de LNG.
"Anul trecut, pe lângă LNG, 200 de miliarde de metri cubi de gaze au venit prin conducte din Rusia. Considerăm că gazele naturale reprezintă viitorul și de aceea sprijinim proiectul de gazoduct de 55 miliarde metri cubi Nord Stream 2, alături de partenerul nostru Gazprom. Suntem convinși că acest proiect este o necesitate", a conchis membrul board-ului OMV.
La rândul său, Elena Burmistrova, directorul general al Gazprom Export, divizia de livrări externe a grupului rus, a spus, la aceeași conferință, că Europa are nevoie de gaze pentru a înlocui producția de energie pe bază de cărbune, la care intenționează să renunțe treptat.
"Deși estimarea privind cererea viitoare de gaze în Europa a fost redusă, 2018 a fost un an record pentru Gazprom în termeni de exporturi în regiune. Cererea de volume noi de gaze va proveni din sectorul energetic și cel de transport, dar și de la clienții finali casnici și industriali. Ne așteptăm să ne menținem poziția de principal furnizor al Europei cel puțin până în 2040", a arătat Burmistrova, subliniind totodată progresele înregistrate în implementarea proiectului de gazoduct Nord Stream 2.
România vrea să revizuiască directiva UE privind gazele astfel încât toate conductele de pe teritoriul UE, inclusiv cele offshore, cum este Nord Stream 2, să fie de competența legislației europene. Aceste evoluții ar putea fi bine primite de Polonia, care se opune construirii Nord Stream 2, în special pentru că majoritatea măsurilor pe care Varșovia ar vrea să le vadă incluse în revizuire au fost luate în considerare.
De asemenea, recent, SUA și-au sporit presiunile împotriva controversatului proiect germano-rus Nord Stream 2, susținut de Berlin și Paris, amenințând în formă scrisă cu sancțiuni companiile germane implicate.
În noiembrie anul trecut, ambasadorul american la București, Hans Klemm, a declarat că România va juca un rol important, în calitate de deținătoare a președinției Consiliului Uniunii Europene, în demersurile de revizuire a Directivei UE privind gazele naturale în sensul aplicării integrale a reglementărilor europene unor proiecte de gazoducte care nu se află integral pe teritoriul Uniunii și pornesc din afara acesteia, cum ar fi Nord Stream 2 și TurkStream, dezvoltate de gigantul rus de stat Gazprom.
SUA, dar și destule state europene, în special din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Polonia, văd proiectul gazoductului Nord Stream 2 al Gazprom nu ca pe unul comercial, ci ca pe o investiție politică a Rusiei lui Vladimir Putin, menită nu doar să sporească dependența Europei față de gazele rusești, ci mai ales să submineze veniturile bugetare ale regimului pro-euroatlantic al Ucrainei, cu care Kremlinul se află în conflict de la anexarea peninsulei Crimea în 2014.
Mai precis, cu cât capacitatea Gazprom de a ocoli sistemul național ucrainean de transport al gazelor în operațiunile sale de export către UE sporește, cu atât poziția financiară a Kievului se vede tot mai slăbită, întrucât încasează tot mai puțini bani din tarifele de tranzit percepute rușilor pentru aceste exporturi. Ucraina încasează anual din tranzitul de gaze rusești între 2 și 3 miliarde de dolari, echivalentul a circa 2%-3% din PIB-ul țării. Pe lângă asta, proiectul este considerat dubios din punct de vedere al legislației europene, care impune operatorilor de sisteme de transport de gaze să asigure tuturor potențialilor utilizatori acces liber, transparent și nediscriminatoriu, pe baze concurențiale, la conductele lor magistrale.
În schimb, țări precum Germania consideră că opoziția SUA față de Nord Stream 2 și față de importurile europene de gaze rusești în general are la bază interese comerciale, respectiv dorința americanilor ca livrările Gazprom în Europa să fie înlocuite cu LNG american, provenit din zăcămintele de gaze de șist din SUA.
