Sumele stabilite în plus de controalele fiscale, prin decizii de impunere, devin executorii și trebuie plătite, contestarea lor fiind suspendată, dacă inspectorii înaintează și o sesizare penală, în urma verificării. Motivul este că orice cauză penală suspendă, până când instanța emite o hotărâre definitivă, soluționarea contestației împotriva actului fiscal. Vlad Boeriu, partener Deloitte, explică, pentru Profit.ro, cum s-a ajuns la moda sesizărilor penale și care sunt efectele pentru business.
Fenomenul sesizărilor penale a fost reclamat de mediul de business, în repetate rânduri, în ultima vreme. Principala nemulțumire este că blochează accesul la justiție. Practic, “penalul vine înaintea civilului”, spune Vlad Boeriu, și, din acest motiv, până nu se judecă cauza penală, cea civilă rămâne suspendată. Prin urmare, decizia de impunere, prin care inspectorii pun sume în plus în sarcina contribaubilului, trebuie achitată fără posibilitatea de a-ți fi analizată contestația într-un termen rezonabil.
CITEȘTE ȘI AmCham: Remarcăm cu îngrijorare creșterea numărului de dosare penale întocmite ca urmare a controalelor fiscale Într-un numar din ce în ce mai mare de controale, inspectorii înaintează un proces verbal de sesizare penală care conține constatările din raportul de inspecție fiscală, făcând, de regulă, trimitere la art 9 lit c din legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale care prevede că sunt infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 8 ani “evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive”.
Procedura administrativă obligă contribuabilul să facă contestație la decizia de impunere către direcția de soluționarea contestațiilor din cadrul ANAF. Insă, totodată, conform legii, soluționarea se suspendă până când se lămurește cauza penală.
Fără o soluție din partea direcției de specialitate a ANAF, contribuabilul nu poate ataca în instanță decizia de impunere. Practic, este forțat să achite suma și să aștepte hotărârea instanței care poate veni după 4 sau 5 ani. Abia apoi atacă decizia de impunere la ANAF și, dacă are o soluție nefavorabilă, se adresează instanței. Procesul poate dura alți 4-5 ani. Astfel, contribuabilii ajung să achite sume pe care le pot recâștiga în instanță după ani de zile.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV ANAF va reanaliza sesizările penale ale inspectorilor, după ce firmele au reclamat tendința de a fi întocmite dosare pentru orice problemă fiscală Cei care au o situație financiară solidă sau datorează sume mai mici pot rezista, ceilalți ajung în insolvență sau faliment, spune Vlad Boeriu.
De ce există această practică? “Nu știu dacă este o direcție trasată de parchete sau dacă inspectorii o fac pentru că le este frică să nu fie penalizați ierarhic. Însă, este clar că ar trebui să facă sesizare penală atunci când există suspiciunea fundamentată de evaziune și fraudă. Or, în foarte multe cazuri este vorba despre companii care au producție, mulți angajați, taxe plătite la stat în cuantum ridicat”, explică partenerul Deloitte. În opinia sa, aceste sesizări nu vizează evazioniști în adevăratul sens al cuvântului, ci diverse situații unde inspectorii au constatat o diminuare a bazei impozabile care poate fi din eroare sau pentru că lipsesc documente justificative. Sesizările ar trebui făcute doar dacă există în mod real o incidență a faptelor cercetate asupra sarcinii fiscale.
Un exemplu frecvent este, potrivit lui Vlad Boeriu, cel al companiilor parte a unor grupuri multinaționale. “Inspectorii urmăresc, în special, prestările de servicii în grup și, în multe cazuri, le califică drept fictive, taie dreptul de deducere și, pe motiv că sunt fictive, fac și sesizări penale. În practică, este vorba de specificul business-ului. În cazul corporațiilor, headquarter-ul are anumite functii centralizate, cum ar fi cele de HR, IT, achiziții, și alocă niște costuri pentru toate entitățile din grup. Acestea facturează serviciile în funcție de cheia de alocare care poate fi stabilită în funcție de cifra de afaceri, de numărul de angajați etc. În România, Codul fiscal cere documente justificative prin care să se demonstreze că serviciul a fost prestat si că a fost în beneficiul companiei. Dacă inspectorii consideră că documentele justificative sunt insuficiente, spun că serviciul e fictiv. Implicit, cheltuielile devin nedeductibile, dar se face și sesizare penală. Sunt situații în care obligațiile în plus găsite de inspector reprezintă 1% din totalul taxelor achitate de o companie, nu poate fi vorba de o intenție de fraudă, de un circuit economic cu intenția de a extrage bani din buget”, arată Vlad Boeriu.
CITEȘTE ȘI Alexander Milcev, E&Y: Se constată o tendință de criminalizare a problemelor fiscale Chiar dacă există jurisprudență, scrisori de clarificare de la Ministerul Finanțelor sau decizii din instanță, inspectorii nu le iau în considerare și lasă contribuabilii să urmeze calea justiției. Numai că și aceasta este blocată din cauza sesizării penale.
“Impactul este că nu te poți judeca pe fond pentru că sesizarea penală blochează procesul civil. Procesele pot dura câte 4-5 ani fiecare și, atunci, efectul este că unii, dacă nu au bani să plătească ajung în insolvență”, explică Vlad Boeriu.
Practica ANAF aduce o creștere temporară a colectării. Însă, peste câțiva ani, când procesele se vor judeca este posibil ca statul să dea acești bani înapoi plus dobânzile aferente. “Nu scapi de evaziune aglomerând penalul cu situații de genul nu ai plătit 1% din toate taxele datorate”, susține partenerul Deloitte.
