Ce facem cu un debitor în insolvență? Vindem tot, lichidăm sau păstrăm și încercăm să restructurăm? În realitate, răspunsul de bun-simț e salvarea debitorului onest, care nu e o entitate abstractă, ci un loc de muncă, un contribuabil, spune avocatul Vasile Deleanu, invitatul de astăzi la Profit LIVE.
În practică, lucrurile nu sunt, însă, la fel de simple ca în teorie cu salvarea debitorilor onești intrați în insolvență. Nici Fiscul, nici băncile, care sunt, de regulă, principalii creditori ai companiilor insolvente, nu pot oferi mereu susținerea necesară pentru a evita finalul cel mai puțin dorit: falimentul.
“Dragoș Doroș, actualul președinte al ANAF, spunea că instituția pe care o conduce nu are motiv să-și dorească lichidarea companiilor și, astfel, pierderea contribuabililor. Abordarea lui m-a bucurat teribil. Nu are nimeni niciun interes să lichidăm un debitor onest care produce, ține locuri de muncă, plătește contribuții sociale. E mai bine să îl ținem în insolvență, să îl restructurăm, decât să îl lichidăm și să plătim apoi ajutoare de șomaj. Așa devine o gaură suplimentară în buget“, spune Deleanu.
Specialist în insolvență, Deleanu este fondator al ROVIGO, companie care activează pe această piață de 17 ani, încă de la momentul reglementării profesiei de practician în insolvență. Este, de asemenea, arbitru al Curții Internaționale de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, membru fondator UNPIR, din 1999, și membru al Consiliului de Administrație al Warwick legal Network – Londra, începând din 2006.
Avocatul speră că Fiscul va avea în viitor o abordare mai comercială în cazuri de insolvență, deși alte demersuri ale instituției tind să arate contrariul. “Noi avem de doi ani o nouă lege, mai bună, a insolvenței, în schimb, ANAF face să circule pe căi guvernamentale propunerea de modificare a acestei legi care vizează datoriile curente. Adică, fiind în insolvență, debitorul mai întâi trebuie să plătească datorii curente. ANAF militează pentru ideea ca atunci când debitorul onest nu plătește datoriile curente să fie trecut în faliment. Aceasta înseamnă să dispară locurile de muncă. Împotriva acestei tendințe am avut ieșiri publice“, spune Deleanu.
Peștișorul sanitar față cu debitorul onest
În opinia sa, nu doar practicienii în insolvență ar trebui să se preocupe de aceste probleme, ci și camerele de comerț, reprezentanții mediului de afaceri. Atitudinea Fiscului nu înseamnă, neapărat, că acesta își dorește falimentul companiilor, spune Deleanu, ci că alege să folosească metode coercitive pentru a forța contribuabilii în insolvență să-și plătească datoriile curente la buget. “Insolvența e o chestiune veche de când lumea, de la venețieni încoace. Ea are și un rol de peștișor sanitar, elimină din mediul economic agenții care nu pot face față datoriilor curente. Să nu procedăm”, însă, ca românii... s-a înecat unul în mare și secăm marea! Toți participanții la procedură ar trebui să participe la selectarea debitorului onest care merită salvat“.
O recomandare a Comisiei Europene din martie 2014 vorbește de o nouă abordare a eșecului în afaceri pentru țările europene, care trebuie să găsească formele potrivite pentru a da șanse de restructurare debitorului onest. “Din păcate, problema e tot la creditori, la bănci în special, pentru că ei sunt principalii creditori, ai lor sunt banii. Soluții ar trebui date și de către sistemul bancar. Chiar dacă în prezent rigorile BNR nu permit băncilor să crediteze în insolvență debitorii onești, acest lucru trebuie făcut“, spune Deleanu.
De ce ar mai finanța, însă, banca pe cineva care nu și-a plătit datorii mai vechi. “Din 2010, în legea insolvenței, avem prevedere care permite plata înaintea tuturor a creditorilor care au finanțat în insolvență. Cel care pune banii în insolvență capătă rang 1, iar cel vachi care deja a creditat în trecut capătă rang doi și recuperează mai târziu sau mai puțin. Fără astfel de prevederi, să pui bani în insolvență când deja ai pierdut ceva, poată părea sinucidere“, arată fondatorul ROVIGO. Acesta amintește că insolvența înseamnă doar o lipsă de moment a numerarului. Debitorul are active, are creanțe de recuperat, dar pe moment nu are bani și are nevoie de sprijin. “De regulă, prima soluție de redresare se caută la proprii acționari, dar, în final, tot băncile trebuie să o facă. Or, băncile nu s-au arătat prea disponibile să o facă,. Dacă îi asculți pe bancheri, îi crezi și pe ei că, după ce au pus o dată banii, ar fi fraieri să o mai facă încă o dată. Băncile au dificultăți de ordin formal, potrivit prevederilor BNR trebuie să facă comisioane, și nici picați cu ceară nu mai vor să finanțeze debitori în insolvență“, spune Deleanu.
Finanțările noi, soluția cea mai bună, dar cel mai greu de aplicat
O soluție găsită în Franța a fost înființarea unei Bănci Publice de Investiții cu participare mixtă, de stat și privată, care are în obiectul de de activitate și investiția în perioada de reorganizare, în insolvență. “Noi nu am găsit încă o formulă rezonabilă. În România rata de reinserție a firmelor în insolvență este de doar 1%, iar la americani 10%. Nimeni nu dorește să participe activ la reorganizare. Problema e comoditatea, lenevia sistemică de a alege mai degrabă falimentul. Preocuparea trebuie să fie de apăstra cât mai multe întreprinderi viabile în piață, dacă își găsește rolul economic“, mai spune avocatul.
În opinia sa, recuperarea firmelor oneste intrate în insolvență nu se poate face decât cu ajutorul unor noi finanțări: “Nimeni nu a dorit azi să-și asume un risc, să creeze un colectiv pentru o propunere legislativă, astfel încât să facem ceva. Altfel, ne aflăm în treabă. Vorbesc ca om care de 17 ani fac treaba asta și pot spune că fără bani proaspeți, fie din propriul buzunar, fie de la bănci, nu se poate face nimic. Cu această injecție financiară am stopa hemoragia companiilor aflate în insolvență. Au existat debitori care au ieșit din insolvență prin propriile mijloace, dar sunt excepții“.
Cum ar putea fi de ajutor Fiscul în redresarea firmelor insolvente? “Ar trebui să voteze planul de redresare, în primul rând. În al doilea, există și forme de preinsolvență unde votul predominant îl are ANAF. Nu știu multe cazuri în care ANAF să fi votat un concordat preventiv. Acum avem în noua lege o instituție europeană, testul creditorului prvat. Se face expertiză cu expert ANERVAR, se calculează cât ar lua cel mai mult ANAF în procedură și atunci se consideră că a votat. Măcar un pic de înțelegere ar trebui, când, și așa, eu, ANAF, îți percep o dobândă ucigătoare“, concide avocatul.
