Noi modificări aduse Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură

Autor: Av. Florina Lazi, Mușat & Asociații S.C.A.

I. Act normativ. Stadiu proiect. 

            În data de 31 iulie 2024, Ministerul Finanțelor a lansat în dezbatere publică proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, împreună cu Nota de fundamentare la aceasta.

            Potrivit Notei de fundamentarea motivele care au condus la adoptarea proiectului de ordonanță vizează în special:

Eficientizarea activității de colectare a creanțelor bugetare;

Digitalizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin adaptarea legislației astfel încât fluxul electronic al proceselor ce se dezvoltă prin noile sisteme informatice finanțate și cerințele funcționale necesare implementării acestora să fie în consens cu prevederile legale;

Îmbunătățirea capacității operative a administrației fiscale în prevenirea și combaterea fenomenelor de neconformare fiscală, ceea ce presupune dezvoltarea unor sisteme informatice, precum și asigurarea interoperabilității volumelor de tip big data furnizate prin acestea, ceea ce implică adaptarea principiilor fiscale reglementate de Codul de procedură fiscală;

Recomandările auditorilor Curții de Conturi a României de îmbunătățire a cadrului legal aplicabil înlesnirilor la plata obligațiilor fiscale, care să conducă la eliminarea acelor situații care permit contribuabililor să beneficieze de înlesniri la plată, să acumuleze obligații fiscale semnificative la bugetul general consolidat și ulterior să lipsească de eficiență aplicarea măsurilor de executare de colectare a creanțelor fiscal-bugetare, iar pe de altă parte să se elimine posibilitatea de acordare a înlesnirilor la plată a contribuabililor care au un comportament neadecvat și care utilizează aceste facilități fiscale doar în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate, sens în care se impune modificarea condițiilor de acordare a înlesnirilor la plată;

Necesitatea obținerii veniturilor suplimentare pentru asigurarea sustenabilității bugetului de stat pentru anul 2024, pentru gestionarea fondurilor europene și implementarea proiectelor de infrastructură.

În prezent, proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală se află în procedura de dezbatere publică. Potrivit informațiilor publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor, propunerile, sugestiile și opiniile cu privire la proiectul de act normativ, puteau fi transmise la adresa de e-mail: publicinfo@mfinante.gov.ro, în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site (termen care s-a împlinit la data de 12 august 2024).

II. Din analiza cuprinsului Proiectului de Ordonanță și a Notei de fundamentare privind modificarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, lansate de Ministerul Finanțelor în dezbatere publică, redăm principalele modificările identificate, care au fost extrase din cele două acte (proiect de ordonanță și nota de fundamentare): 

1. Extinderea situațiilor în care organul fiscal nu este obligat să aplice dispozițiile art. 9 alin. (1) referitoare la dreptul de a fi ascultat înaintea luării deciziei:

Modificarea art. 9 alineatul (2) prin introducerea după litera e) a literei f), cu următorul cuprins: ,, f) urmează să se emită decizia de impunere prin care organul fiscal stabilește din oficiu creanțe fiscale, potrivit art. 107.”[1]

         Conform Notei de fundamentare, modificarea art. 9 în sensul de mai sus se impune, întrucât, în prezent art.9 alin. (2) din lege stabilește, limitativ, situațiile în care organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile referitoare la audiere, dispozițiile art. 9 alin. (1) sunt aplicabile și în cazul stabilirii din oficiu, de către organul fiscal, a creanțelor fiscale, în conformitate cu dispozițiile art.107 din Codul de procedură fiscală.

2. Abrogarea art. 23 alin. (3): care prevăd faptul că persoana fizică care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent într-una din formele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare, răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei sau activității cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art. 31, 32 și ale art. 2.324 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 – Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile.

         Rațiunea pentru care s-a propus abrogarea rezidă din aceea că obligațiile fiscale datorate de persoana fizică, indiferent de sursa din care provin veniturile (chirii, dobânzi, activități independente, profesii liberale etc.), sunt ale aceleiași persoane, iar acestea sunt deja stabilite prin declarații de impunere depuse de aceasta sau prin decizii de impunere emise de organul fiscal și comunicat acesteia.

3. Modificarea art. 25 privind răspunderea solidară, astfel: ,,(5) Se atrage răspunderea persoanelor prevăzute de prezentul articol, astfel: a) în limita valorii totale a obligațiilor fiscale principale și accesorii pentru care se fac răspunzătoare ca urmare a săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. c), lit. d) și alin. (21 ); b) în limita valorii rezultată din săvârșirea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. b) – d), alin. (2) lit. a), b) și e) și alin. (3), pentru care se fac răspunzătoare.”[2]

         Forma în vigoare actuală a art. 25 alin. (5) prevede că răspunderea persoanelor privește obligațiile fiscale principale și accesorii ale perioadei pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii răspunderii solidare. 

4. Introducerea după art. 82, a unui nou articol, art. 821, cu denumirea marginală de  ,,Numărul de identificare digitală”: ,, Art. 821 Număr de identificare digitală

           (1) Orice persoană fizică care deține cod numeric personal poate solicita organului fiscal central alocarea unui număr de identificare digitală, atribuit în scop fiscal, care să fie utilizat la interacțiunea persoanei fizice cu sistemele digitale în care se solicită identificarea sa prin înscrierea codului numeric personal.

       (2) Sistemele digitale, structura numărului de identificare digitală, precum și procedurile privind solicitarea, atribuirea și anularea acestuia se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.”

       Articolul 82 prevede obligația unei persoane sau entități de a se înregistra fiscal atunci când este subiect într-un raport fiscal, primind un cod de identificare fiscală.

       Astfel, o persoană fizică ce datorează impozit pe venit și contribuții sociale potrivit Codului fiscal, se identifică prin codul numeric personal. Însă există situații în care, deși persoana fizică în calitatea sa de consumator, nu este persoană impozabilă, trebuie să i se emită facturi prin intermediul sistemului e-Factura. Pentru transmiterea în SPV a facturilor emise către aceste persoane fizice (e-Factura B2C) este necesar să fie înscris codul numeric personal al consumatorului persoană fizică, o informație personală foarte sensibilă care, nefiind prelucrată în condiții stricte de 4 securitate, dezvăluirea ei poate duce la multe infracțiuni (ex. furturi de identitate)[3].

5. Modificarea art. 86, alineatul (3), astfel: „ (3) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), în cazul în care solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală se realizează potrivit art. 83 alin. (4), nu este necesară depunerea de către instituțiile de credit, instituțiile de plată sau instituțiile emitente de monedă electronică de acte doveditoare cu privire la informațiile cuprinse în solicitare. Organele fiscale pot solicita Oficiului Național al Registrului Comerțului sau instituțiilor de credit, instituțiilor de plată sau instituțiilor emitente de monedă electronică să pună la dispoziția acestora documente justificative ale informațiilor cuprinse în solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală sau a codului de înregistrare fiscală, după caz.”

         Conținutul actual al art. 86 din Codul de procedură fiscală reglementează forma și conținutul declarației de înregistrare fiscală. Alin. (3) al art. 86 instituie o excepție de la regula stabilită de alin. (2). Astfel, în cazul în care solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală se realizează potrivit art. 83 alin. (4) nu este necesară depunerea de către instituțiile de credit de acte doveditoare cu privire la informațiile cuprinse în solicitare. Organele fiscale pot solicita Oficiului Național al Registrului Comerțului sau instituțiilor de credit să pună la dispoziția acestora documente justificative ale informațiilor cuprinse în solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală sau a codului de înregistrare fiscală, după caz. Prin urmare, art. 86 alin. (3) este în corelare cu art. 83 și vizează doar instituțiile de credit.  Codul de procedură fiscală definește subiectele raportului juridic fiscal, care sunt, în principal, organele fiscale și contribuabilii.

6. Introducerea după art. 92, a unui nou articol, art. 921 , denumirea marginală de Identificatorul nefiscal[4]:

         ,, Art. 921 Identificator fiscal: (1) În relația cu organul fiscal central, orice persoană sau entitate care nu este subiect într-un raport juridic fiscal și care are obligația sau optează pentru îndeplinirea unor obligații stabilite de lege, solicită atribuirea unui identificator nefiscal.

                 (2) Cererea prin care se solicită atribuirea identificatorului nefiscal cuprinde: datele de identificare a solicitantului, datele de identificare a împuternicitului, precum și informații privind motivul solicitării.

                (3) Structura identificatorului nefiscal, precum și procedurile privind solicitarea, atribuirea și anularea identificatorului nefiscal se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

                (4) Identificatorul nefiscal nu reprezintă cod de identificare fiscală conform titlului IV ,,Înregistrarea fiscală” din prezenta lege.”

                Modificarea este justificată având în vedere că legislația fiscală a stabilit în ultima perioadă în sarcina unor entități care nu au calitatea de contribuabili, unele obligații de raportare (de ex. emiterea de către persoane nerezidente de facturi în relația B to G în sistemul Ro e-Factura, declararea serviciilor de plată prestate de prestatorul de servicii de plată nerezident pentru fiecare stat membru). Codul fiscal a creat posibilitatea unor entități care nu au calitatea de contribuabil (misiuni diplomatice și posturi consulare acreditate în România, precum și reprezentanțe ale organismelor internaționale ori ale organizațiilor economice străine, autorizate potrivit legii să își desfășoare activitatea în România) să opteze ca, pentru angajații acestora, care realizează venituri din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligațiile privind calculul, reținerea și plata impozitului pe veniturile din salarii.

7. Introducerea la art. 149, după alineatul (6) a unui nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins: „(7) În situația în care constatările efectuate cu ocazia verificării documentare pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni în condițiile prevăzute de legea penală, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 132. În acest caz, prin excepție de la alin. (2), organul fiscal care efectuează verificarea documentară nu emite decizie de impunere.”

Modificarea vizează conduita organului fiscal raportat la rezultatul verificării documentare în sensul că, în situația în care organul fiscal constată diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și/sau informațiile în legătură cu acestea, declarate de contribuabil/plătitor, acesta înștiințează contribuabilul/plătitorul despre constatările efectuate. Actualele dispoziții ale Codului de procedură fiscală nu prevăd expres interdicția pentru organul fiscal de a emite decizie de impunere în cazul în care sunt sesizate organele de urmărire penală în situația în care se fac constatări care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni în procedura de verificare documentară.

8. Introducerea la art. 158, după alineatul (6) a unui nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins: ,,(7) În situația în care organul fiscal central constată că, contribuabilul/plătitorul nu are depuse toate declarațiile de impunere, potrivit legii, acesta este notificat și se aplică în mod corespunzător prevederile art. 107. În acest caz, contribuabilul/plătitorul poate depune o nouă cerere de eliberare a certificatului de atestare fiscală după respectarea obligației de depunere a declarațiilor.”

O astfel de modificare condiționează  eliberarea certificatului de atestare fiscală de depunerea tuturor declarațiilor de impunere.

9. Modificarea art.  159, alineatul (1) referitor la modalitatea de solicitare a certificatului de atestare fiscală de către alte persoane decât contribuabilul, inclusiv de către notarii publici în procedura de dezbatere a succesiunii.

Astfel, în forma propusă certificatul de atestare fiscală poate fi emis și la solicitarea notarului public în toate situațiile, nu doar în de dezbatere a succesiunii.

,, (1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal local, la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite și la solicitarea autorităților/instituțiilor publice în cazurile și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum și la solicitarea notarului public.”

Până la acest moment, notarul public poate solicita în mod direct certificatul de atestare fiscală doar pentru dezbaterea succesiunii, nu și în celelalte situații în care acest document trebuie prezentat notarului (ex. vânzare-cumpărare, partaj etc.).

10. Introducerea la articolul 160, după alineatul (7) a  trei noi alineate, alin. (71) – (73) privind condiționarea transferului dreptului de proprietate de plata obligațiilor fiscale ale vânzătorului și cumpărătorului.

,,(71) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unor bunuri reprezentând clădiri și terenuri, proprietarul și persoana căreia i se transferă dreptul de proprietate asupra acestor bunuri, trebuie să prezinte certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal central.

(72) În cazul în care în certificatul de atestare fiscală emis pe numele proprietarului, sunt cuprinse obligații fiscale/bugetare restante, acesta conține acordul organului fiscal central pentru înstrăinarea bunului cu menționarea contului în care se virează suma aferentă obligațiilor fiscale/bugetare datorate de către proprietar. În acest caz, notarul verifică, înainte de autentificarea actului de înstrăinare a dreptului de proprietate, existența dovezii plății obligațiilor fiscale/bugetare în contul indicat de organul fiscal central, până la concurența prețului de înstrăinare sau a obligațiilor fiscale/bugetare restante cuprinse în certificatul de atestare fiscală, după caz. În situația în care se încheie contract de donație, trasferul dreptului de proprietate se realizează cu condiția ca donatorul să nu înregistreze obligații fiscale/bugetare restante conform certificatului de atestare fiscală emis de organul fiscal central.

(73) În cazul în care persoana căreia i se transferă dreptul de proprietate înregistrează obligații fiscale/bugetare restante cuprinse în certificatul de atestare fiscală, notarul public transmite organului fiscal central, prin mijloace electronice de comunicare, o copie a titlului de proprietate încheiat ca urmare a transferului dreptului de proprietate.”

III. Data intrării în vigoare a modificărilor propuse.

În ceea ce privește data intrării în vigoare a modificărilor propuse, art. VII din Proiectul de ordonanță prevede următoarele:

,, (1) Prezenta ordonanță intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I cu excepția:

a) prevederilor art. I pct. 3-5, pct. 27 referitoare la art.156 alin. (6) – (9) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, pct. 33, 81, pct. 84, pct. 93 – 95, pct. 99 – 101, pct. 102 referitoare la modificarea art. 250 alin. (15) – (17) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, pct. 103 – 104, pct. 105 referitoare la modificarea art. 251 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, modificările și completările ulterioare, pct. 106, pct. 116 referitoare la art. 336 alin. (1) lit. m2 ) și ale pct. 118 referitoare la art. 336 alin. (2) lit. d2 ) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care intră în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2025;

b) prevederilor art. I pct. 21 și 34 referitoare la art. 163 alin. (13) și la art. 121 alin. (11) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care intră în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2026;

c) prevederilor art. I pct. 113 referitoare la art. 266 alin. (4) și (41 ), ale pct. 117 referitoare la art. 336 alin. (1) lit. ț 5 ) și ale pct. 119 referitoare la art. 336 alin. (2) lit. k5 ) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanțe;

d) prevederilor art. I pct. 115 și 116 referitoare la art. 336 alin. (1) lit. d), k) m), m1 ), ale pct. 118 și 120 referitoare la art. 336 alin. (2) lit. d1 ), precum și art. 336 alin. (33 ) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Prevederile art. I pct. 14 referitoare la art. 821 din Legea nr. 207/2015, cu modificãrile și completãrile ulterioare, se aplică începând cu data de 1 iulie 2025.

(3) Prevederile art. I pct. 20 referitoare la art. 921 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.”

IV. Concluzii

Propunerile de modificare a dispozițiilor legale amintite mai sus au rolul de a uniformiza și de a adapta legislația fiscală, în contextul digitalizării activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală,  astfel încât fluxul electronic al proceselor ce se dezvoltă prin noile sisteme informatice finanțate și cerințele funcționale necesare implementării acestora să fie în consens cu prevederile legale (sistemul e-Factura și Sistemul RO e-Transport). Nu în ultimul rând, multe dintre modificările propuse urmăresc preîntâmpinarea situațiilor întâlnite în practică de către organele fiscale, debitori, organe judiciare etc.

[1] Proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală publicat la data de 31 iulie 2024 pe site-ul Ministerul Finanțelor, în dezbatere publică – https://mfinante.gov.ro/ro/acasa/transparenta/proiecte-acte-normative/-/asset_publisher/Bg185RyrkUe4/content/proiect-ordonan-c5-a3-c4-83-pentru-modificarea-c8-99i-completarea-legii-nr.207-2015-privind-codul-de-procedur-c4-83-fiscal-c4-83?_com_liferay_asset_publisher_web_portlet_AssetPublisherPortlet_INSTANCE_Bg185RyrkUe4_assetEntryId=12196309.

[2] Idem

[3] https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/transparenta/NFproiectordonantamodifL207_31072024.pdf – Nota de fundamentare proiect de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală;

[4] Proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală publicat la data de 31 iulie 2024 pe site-ul Ministerul Finanțelor, în dezbatere publică – https://mfinante.gov.ro/ro/acasa/transparenta/proiecte-acte-normative/-/asset_publisher/Bg185RyrkUe4/content/proiect-ordonan-c5-a3-c4-83-pentru-modificarea-c8-99i-completarea-legii-nr.207-2015-privind-codul-de-procedur-c4-83-fiscal-c4-83?_com_liferay_asset_publisher_web_portlet_AssetPublisherPortlet_INSTANCE_Bg185RyrkUe4_assetEntryId=12196309

Un material Legal Marketing