Interviu oferit publicației „Romanian Legal Awards” de către Mihaela Chiș, Avocat Fondator „Mihaela Chiș & Asociații”
„Mi-aș dori ca fiecare tânăr să găsească harul cu care este înzestrat, să îl șlefuiască și să muncească pentru a-l valorifica. Să se lase inspirați și coordonați de modele mărețe, de maeștrii iluștri, dar să nu uite că drumul este al lor și că ei trebuie să aleagă cum vor păși pe acesta sau cum vor înfrunta piedicile.”
Reprezentați una dintre cele mai tinere societăți de avocatură din inima Clujului și v-ați luat un angajament de admirat, și anume cel de a reprezenta exclusiv Dreptul Medical. Dorim ca preț de câteva rânduri să ne întoarcem în timp, la momentul în care pasiunea pentru avocatură s-a transformat într-o decizie care vă definește viața profesională.
Într-adevăr, succesul trainic în avocatură se atinge, deseori, la vârsta maturității, după 40 de ani, și sunt tot mai aproape de acest moment, ceea ce face foarte interesantă această întoarcere în timp. Am plecat din Gherla, județul Cluj, cu visul de a face avocatură de performanță. Știam că nu este menirea mea să mă dedic divorțurilor, care reprezentau specialitatea predominantă, fără să subestimez importanța acesteia. Visam să ajung în vârful piramidei profesionale, însă realitatea mi-a depășit visul. Privind înapoi, totul a fost foarte firesc și natural. Am muncit foarte mult, dintotdeauna, și asta mi s-a părut normal să fac. M-am adaptat realității, am analizat viitorul, oamenii care mi-au ieșit în cale, și am luat decizii în funcție de preconizările formulate. Am fost trup și suflet pentru client, cu speranța de a aduce dreptatea în loc de frunte. Poate că a fost o concepție subiectivă, însă a fost un bun imbold și un factor motivant important.
„În profesia mea, excelența nu va putea fi atinsă niciodată, decât dacă este fundamentată de dorința asiduă și cotidiană de a face bine” – aceste cuvinte vă aparțin și v-au fost crez în decursul carierei. Care au fost momentele în care a trebuit să vă așezați în fața balanței și să îi analizați talerele, astfel încât binele să câștige, fără compromisuri.
Au fost multe momente de acest tip. Au fost litigii în care știam că un compromis este mai ușor decât o acțiune de ripostă, care putea lumina calea dreptății. Știam că deciziile și urmările sunt grele, că pot exista inclusiv repercusiuni personale, însă nu mi-a fost frică niciodată și am urmat dorința de a scoate adevărul la lumină. Îmi amintesc de un litigiu de la începutul carierei, unde simțeam anumite influențe. A fost greu să accept, însă realitatea bate imaginația, tot timpul. Dosarul avea nevoie de o măsură drastică, care trebuia să ridice opinia publică în picioare și care mă putea expune chiar personal. Nu am ezitat. Știam că era nevoie inclusiv de o schimbare a sistemului judiciar. Rezultatele mi-au confirmat decizia, iar astăzi mă bucur de schimbările favorabile semnificative din sistem. În pofida deficiențelor de personal, actul de justiție este mult îmbunătățit. Situația nu a fost izolată, iar realitatea cere decizii inconfortabile, din care pot decurge expuneri personale sau care pot crea disconfort, însă acestea influențează calitatea viitorului.
Chiar dacă anul 2006 a fost cel care a introdus cu adevărat dreptul medical în România, considerăm în continuare că încă sunt traversate anumite orânduiri către perfecționare prin reperarea anumitor inadvertențe existene în practica medicală actuală. Ce gând al dumneavoastră a preîntâmpinat decizia de a vă înscrie la un doctorat pe această specializare? Să fie lacunele și dorința de a oferi mai mult sistemului medical din România?
Într-adevăr, anul 2006 este cel al adoptării Legii sănătății nr. 95/2006 și al introducerii dreptului medical. Din păcate, acest act normativ este foarte tehnic, ceea ce a determinat o insuficientă asimilare în practică a normei.
Îmi amintesc perfect momentul deciziei de a urma studiile doctorale. Era 11 iunie 2020 și eram în fața unui spital alături de domnul prof. Romeo Chira, într-un moment dificil, când i-am comunicat că disfuncțiile din sistemul sanitar mă determină să urmez școala doctorală. Știam că este necesară o schimbare, pentru realizarea căreia nu întrevedeam nicio disponibilitate. Acum, după experiența acumulată, am înțeles rațiunile indisponibilității, influențate de complexitatea problemei și a dificultăților care pot fi generate de dreptul medical sau de răspunderea civilă medicală.
Această dorință de a veni în sprijinul sistemului medical, sub aspect juridic, a existat încă de la început, iar acum, pe măsura dificultăților întâmpinate, este mai puternică și mai prezentă. Sacrificiile, lăsate în urmă, pentru a aduce bunăstarea, calitatea și siguranța sistemului medical au fost numeroase.
Cum este privită această arie de practică la nivel mondial?
Dreptul medical și răspunderea civilă medicală reprezintă o arie de maxim interes la nivel european și chiar mondial. Acesta este bine reprezentat în Anglia și Franța, care sunt sisteme de referință, la nivel european. Domeniul este în continuă expansiune, deoarece provoacă dreptul și medicina să fie mai bune, să își depășească limitele. Sistemul este cel mai bine dezvoltat în common law, însă provocările oferite de răspunderea civilă medicală lasă încă, deschise, multe dezbateri și îmbunătățiri. Dreptul comparat este, în prezent, influențat, de sistemul common law în ceea ce privește dreptul medical, chiar dacă sistemul de inspirație nu este, adeseori, indicat. Recent, discutam cu un reprezentant al unei companii multinaționale de asigurări în materie de răspundere civilă medicală, care își propune să se extindă în Europa de Vest. Îmi spunea că juriștii și medicii acestora lucrează împreună, în permanență, pentru dezvoltarea sistemului medical, a siguranței pacientului și pentru creșterea nivelului de calitate a actului medical.
În schimb, semnalez că problemele întâlnite în materie de răspundere civilă medicală sunt aceleași cu cele identificate în România (dificultăți în obținerea documentelor medicale, lipsă de informare completă, parțialitatea expertizelor medicale sau deficiențe de tehnică medicală).
Pentru a fi un avocat bun pe drept medical, trebuie să aveți anumite cunoștințe și din spectrul medicinii. Ați fost tentată la un moment dat să aprofundați medicina la nivel de specializare sau considerați că prin rolul de apărător vă hrăniți mai bine nevoia de a ajuta acest sistem?
Afirmația este foarte adevărată. Pentru a înțelege dreptul medical, trebuie să înțelegem medicina. În prezent, nu îmi doresc să aprofundez studiile în medicină. Citesc cărți de medicină foarte frecvent, dar și multe ghiduri de practică medicală. Cred că biblioteca noastră medicală este comparabilă cu cea pe care ar trebui să o dețină un medic competent. Astfel, apreciez că pot să sprijin sistemul mult mai bine în calitate de jurist (specialist), deoarece suntem indispensabili pentru dezvoltarea acestuia. Din păcate, insuficienta conștientizare a acestui aspect a contribuit la situația actuală din sistemul sanitar, unde ar fi binevenită dezvoltarea unei colaborări armonioase între medici și juriștii competenți. Semnalez această disfuncție inclusiv în materie de politică sanitară (medicală), ceea ce poate reprezenta un neajuns serios. Sistemul sanitar și medicul nu se mai pot dezvolta armonios dacă neglijează, în continuare, importanța aspectelor de natură legală.
Epoca oratoriei începe să devină istorie, iar “deprinderea scrierii”, ei bine, IA-ul pare că s-ar pricepe (la nivel de bază). Totuși, este pesimist să ne gândim că se pot pierde aceste elemente care, până la urmă, făceau diferența, atât în sala de judecată, cât și în afara ei. În opinia dumneavoastră, care este parcursul acestui domeniu în viitorul apropiat?
Este adevărat că oratoria este la asfințitul său. Aș mai remarca că se alocă un timp foarte scurt inclusiv dezbaterilor științifice, din cadrul conferințelor, care se reduce la același număr de minute acordate în sala de judecată, pentru susținerea unei cauze (15-20 minute), ceea ce subliniază foarte bine tendința. Personal, nu cred că inteligența artificială va înlocui deprinderea scrierii, deoarece nu cred că un calculator ar putea să elaboreze literatură de calitate. În schimb, cred că scrierea va fi indispensabilă pentru jurist și că etapa oratoriei va fi păstrată doar pentru a nu depersonaliza actul de justiție, ceea ce ar fi foarte periculos. În viitor, cartea va fi definitorie pentru un jurist, deoarece numai așa se poate forma deprinderea scrierii corecte și eficiente juridic.
Fiecare avocat cu vocație are o poveste în spate. Care au fost cele mai importante cazuri în care v-ați implicat și cum v-au șlefuit acestea?
Aș rămâne aici la primele dosare de malpraxis, care m-au determinat să conștientizez nivelul dreptului medical din România și, mai ales, cel al răspunderii civile medicale. Acestea m-au determinat să înțeleg importanța specializării, dar și competența sau onestitatea atașate de specializare. Am realizat că este un vehicul bun pentru a face față concurenței, dar și pentru a satisface standardele înalte de calitate. De altfel, modificările aduse organizării sistemului judiciar, care se vor vedea peste câțiva ani, referitoare la repartizarea dosarelor în funcție de specialitatea magistratului, mi-au confirmat această perspectivă. Specializarea profesională a magistraților și a avocaților din dreptul comparat, ne bate la ușă. Rămâne să avem înțelepciunea să îi deschidem.
De asemenea, am învățat din experiențele avute cu anumiți clienți că este fundamental să greșești, iar greșeala este indispensabilă evoluției, în pofida dificultății asimilării acesteia. Este înțelept să ne acceptăm greșelile, pentru a beneficia de confortul emoțional necesar. Am înțeles că perfecțiunea este opera lui Dumnezeu, iar noi, oamenii, doar tindem înspre ea.
Există o linie foarte fină între pragmatism și empatie, mai ales în această arie de practică. Noi găsim dificil de gestionat aceste nuanțe. Cum mențineți în echilibru cele două?
Într-adevăr, este dificil de stabilit echilibrul între pragmatism și empatie. Însă, îmi spun că nu există profesionalism și excelență, fără umanitate. Cu alte cuvinte, umanitatea ridică nivelul de profesionalism și aduce excelența. Cred că aceasta este indispensabilă succesului, deoarece este legată de pasiunea din care izvorăște forța de a face față provocărilor și dificultăților profesionale. Empatia este fundamentul echității, care stă la temelia dreptului. De altfel, umanitatea poate fi elementul care de care poate depinde și calitatea unor servicii, mai ales în cazul celor care presupun relaționarea interumană. Bineînțeles, pragmatismul ne leagă de realitatea cotidiană, ne forțează să ne adaptăm și să evoluăm.
Persoane dedicate, cu aceleași valori, dornice să învețe și de la care aveți de învățat. Cum se înfățișează echipa “ SCA Chiș Mihaela & Asociații”?
Învăț de la membrii echipei mele în fiecare zi. Este fundamental să învățăm de la cei mai tineri decât noi, deoarece, altfel, nu putem ține pasul cu evoluția. Sunt primele persoane care îmi semnalează chestiunile discutabile, greșelile sau disfuncțiile.
În schimb, membrii echipei sunt receptivi, harnici și empatici, dornici să evolueze în fiecare zi, aflați în căutarea permanentă a Adevărului. Echipa „SCA Chiș Mihaela și Asociații ” este unită. Prețuim mult masa de prânz luată împreună, în fiecare zi, peste care încercăm să nu trecem separați. Aceste lucruri ar putea fi definitorii, câtă vreme masa de prânz alături de membrii familiei este idealul unei zile.
Am menționat mai sus de valori. Care sunt numele ce și-au pus o amprentă asupra carierei dumneavoastră și cât de mult insuflați noii generații aspitațiile personale?
Am convingerea că Dumnezeu lucrează prin oameni. Aceștia sunt darurile pe care le primim de la El, pentru a ne ajuta sau pentru a ne învăța. Am fost binecuvântată cu prezența unor oameni care reprezintă figuri marcante ale domeniilor din care fac parte. În prima parte a carierei am avut șansa să beneficiez de principiile insuflate de prof. Podaru Ovidiu. Pasiunea, umanitatea și firescul domnului prof. Chira Romeo m-au făcut să înțeleg că excelența este cât se poate de normală, ceea ce m-a făcut să îmi doresc să o ating. Modul de gestiune al excelenței îmi este insuflat de domnul prof. Marian Nicolae, căruia îi sunt profund recunoscătoare pentru că îmi este alături.
Încerc să insuflu noilor generații necesitatea de a căuta răspunsurile în propria persoană. Soluțiile se află în noi. Autonomia este fundamentală. Adevărul nu se întrevede ușor, iar aparențele tot mai înșelătoare, pot să amplifice acest efort de a vedea realitatea sau oamenii, dincolo de aparențe. Mi-aș dori ca fiecare tânăr să găsească harul cu care este înzestrat, să îl șlefuiască și să muncească pentru a-l valorifica. Să se lase inspirați și coordonați de modele mărețe, de maeștrii iluștri, dar să nu uite că drumul este al lor și că ei trebuie să aleagă cum vor păși pe acesta sau cum vor înfrunta piedicile.
Dreptul Medical în România, perspective și concluzii…
Aș aminti, în concluzie, vorbele lui Sever Voinescu care spunea că, uneori, putem beneficia de faptul că România a rămas în urmă, prin prisma faptului că ardem etape, învățăm din greșelile altora, din care ar trebui să decurgă concomitența evoluției cu alte sisteme. Aceasta cred că este perspectiva dreptului medical din România, care pare să găsească juriști dornici să contribuie la evoluția acestuia. Depășirea unor obstacole politice, ar putea aduce dreptul medical din România la nivelul celui din Anglia sau din Franța, într-un viitor relativ apropiat. Jurisprudența nu a fost afectată de frământările doctrinei, referitoare la natura răspunderii civile medicale și este deschisă să îmbrățișeze noile perspective. Astfel, aceasta poate să contribuie la o evoluție mai rapidă a dreptului medical din România și la arderea etapelor, despre care vorbeam. Așadar, viitorul depinde doar de noi și de deschiderea cu care îmbrățișăm dificultățile aduse de evoluție.
Fiecare zi are magia ei, chiar și zilele mai dificile. Să descoperim magia și să încercăm să creștem în fiecare zi.
Un material Legal Marketing
