Autor: Tatiana Fiodorov, avocat specializat în domeniul energiei
Anul 2024 a fost marcat de progrese legislative semnificative în domeniul energiei regenerabile, menite să sprijine tranziția energetică a României. De la clarificări procedurale, ajustări ale regulamentelor existente, până la introducerea unor noi legi strategice, aceste măsuri au consolidat cadrul juridic pentru investițiile în acest domeniu.
I. Clarificări privind documentațiile de urbanism
O schimbare esențială a fost adusă de clarificările legislative referitoare la documentațiile de urbanism, în special planurile urbanistice zonale („PUZ”). Acestea erau adesea solicitate în pentru proiecte situate în extravilanul localităților. În prezent, noile reglementări limitează această obligativitate, stabilind criterii noi pentru cazurile în care PUZ-ul este necesar. Deși această modificare a redus incertitudinile pentru dezvoltatori, aplicarea rămâne inegală la nivel local, de exemplu, în cazul proiectelor de tip co-located (stocarea energiei și producerea acesteia) pare să nu necesite elaborarea și aprobarea PUZ, în schimb instalațiile de stocare a energiei electrice situate în extravilan de tip standalone în unele situații din practică nu necesită PUZ, în altele este necesar.
II. Modificări ale regulamentului de racordare la la rețelele electrice de interes public
Modificările aduse regulamentului de racordare au vizat, printre altele, introducerea unor cerințe mai stricte pentru garanțiile financiare, având în vedere incertitudinile ridicate legate de materializarea proiectelor de producere a energiei electrice. Procesul de alocare a capacității rețelelor nu era însoțit de obligația solicitanților de a demonstra un angajament financiar solid și plasat suficient de devreme în cadrul procesului de racordare. Această lipsă de angajament genera un nivel însemnat de incertitudine privind realizarea efectivă a proiectelor pentru care capacitatea de racordare fusese alocată. Pentru a remedia această problemă, noile reglementări impun constituirea unor garanții financiare mai consistente, care să reflecte seriozitatea și viabilitatea proiectelor propuse. Cu toate acestea, modificarea regulamentului de racordare din vara acestui an nu pare să fie una foarte clară. Aceasta nu stabilește momentul exact până la care trebuie efectuată plata garanției financiare. În cazul racordării pe baza unui studiu de soluție, investitorul este obligat să-și exprime opțiunea privind una dintre soluțiile propuse într-un termen de maximum două luni de la comunicarea studiului aprobat. În practică, însă, atât Transelectrica, cât și Distribuție Energie Electrică România S.A. au indicat că procedurile interne de revizuire a acestui termen sunt încă în lucru la șase luni de la modificarea regulamentului de racordare.
În practică, au fost semnalate abordări neunitare. De exemplu, în unele cazuri, garanția financiară este solicitată simultan cu exprimarea opțiunii privind studiul de soluție, lucru ce poate părea excesiv, având în vedere că regulamentul nu reglementează clar acest termen. În cazul Distribuție Energie Electrică România S.A., practica presupune calcularea sumei aferente garanției financiare și includerea acestei cereri în avizul Comisiei Tehnice. Dacă garanția nu este furnizată în termenul indicat, soluția de racordare devine invalidă, o abordare care poate dezavantaja investitorii.
Totuși, ANRE a precizat că regulamentul de racordare nu stabilește o obligație expresă pentru utilizator de a furniza garanția într-un termen clar definit. Constituirea garanției este considerată doar o condiție pentru emiterea avizului tehnic de racordare, însă lipsa unui termen clar poate genera interpretări diferite, unele în defavoarea investitorilor. Aceste neclarități subliniază necesitatea unei reglementări mai bine definite, care să asigure predictibilitate și echitate pentru toate părțile implicate.
O altă ajustare importantă privește constituirea dreptului de superficie asupra terenului aferent proiectelor. Noul regulament prevede că acest drept trebuie stabilit până la momentul punerii în funcțiune a proiectului. Deși intenția este claritatea, termenul este dificil de estimat, având în vedere variabilitatea proceselor de autorizare a lucrărilor de construcții și racordare la rețeaua electrică de interes public, dar și a factorilor externi, precum implicarea ONG-urilor sau ritmul de lucru al investitorului.
III. Reglementări pentru instalațiile de stocare
Pentru a susține integrarea instalațiilor de stocare a energiei, autoritățile au clarificat tarifele aplicabile pentru accesul la rețea și utilizarea infrastructurii. Aceste măsuri elimină barierele legislative care descurajau investițiile în stocare. În plus, datorită creșterii investițiilor în centrale electrice eoliene și fotovoltaice, structura de producție din Sistemul Energetic Național (“SEN”) a suferit modificări substanțiale, cu o creștere semnificativă a energiei generate de surse intermitente. Această tendință a dus la variații foarte mari de putere, atât în timpul vârfurilor de sarcină, cât și în perioadele de sarcină minimă, ceea ce a generat o creștere considerabilă a costurilor de echilibrare. În prezent, SEN se confruntă cu un deficit de capacități energetice capabile să asigure echilibrarea, subliniind importanța investițiilor în soluții de stocare a energiei. Pentru a încuraja dezvoltarea acestor capacități, cadrul legislativ a fost clarificat, eliminând dublarea taxării energiei stocate – atât la momentul stocării, cât și la momentul reintroducerii în SEN. Această practică reprezenta un impediment major pentru investitori, iar eliminarea ei facilitează dezvoltarea de soluții esențiale pentru echilibrarea rețelei și reducerea costurilor.
Cu toate acestea, deficitul de reglementări privind securitatea la incendiu pentru instalațiile de stocare rămâne o problemă. De exemplu, în alte țări, există standarde stricte care impun utilizarea de rezervoare de apă sub instalațiile de stocare și pereți antifoc în cadrul containerelor. Lipsa unor măsuri similare în România ridică riscuri semnificative pentru siguranță, în special având în vedere posibilitatea teoretică de a dezvolta asemenea instalații inclusiv în zone rezidențiale.
IV. Contractele pentru diferență
Schema de contracte pentru diferență („CFD”), unul dintre cele mai importante mecanisme de sprijin oferite de statul român pentru proiectele de energie eoliană și solară, și-a desemnat în 2024 primii câștigători. Această schemă garantează producătorilor un preț fix pentru energia generată timp de 15 ani, transformând astfel 21 de parcuri eoliene și fotovoltaice în proiecte bancabile sau în potențiale ținte de achiziție.Lista câștigătorilor include o singură companie românească în care statul este acționar, respectiv Electrica. Restul proiectelor aparțin unor investitori internaționali din Polonia, Danemarca, Marea Britanie sau Olanda, care vor beneficia de protecția prețurilor garantate pentru a dezvolta aceste investiții strategice. Această primă licitație reprezintă un pas esențial pentru atragerea de capital străin și accelerarea tranziției energetice, însă rămâne de văzut cum vor fi gestionate termenele de execuție și implementarea acestor proiecte.
V. Legea privind energia eoliană offshore
Potențialul de energie eoliană offshore al României a fost evaluat pe baza estimărilor Băncii Mondiale (BM) la o capacitate teoretică de 76GW, 22GW sub formă de turbine fixe și 54GW sub formă de turbine plutitoare.
Adoptarea legii privind energia eoliană offshore reprezintă o piatră de temelie pentru tranziția energetică a României, ținta care se dorește a fi asumată de România fiind de 3GW până în anul 2035 (capacitate care va fi sprijinită prin schema de contracte pentru diferență). Această lege reglementează utilizarea resurselor eoliene marine, stabilind un cadru clar pentru concesiunea și dezvoltarea proiectelor offshore.
Deși implementarea efectivă a acestei legislații necesită colaborarea între autorități, investitori și operatorii rețelelor, urmând ca prima concesiune pentru explorare să se realizeze în 2028, legea deschide noi oportunități pentru dezvoltarea unor capacități semnificative de producție de energie curată, consolidând poziția României în regiunea Mării Negre.
VI. Implementarea procedurii de autorizare pentru investițiile străine
Un alt element de noutate este implementarea procedurii de autorizare pentru investițiile străine directe. Măsurile au fost înăsprite în 2024, incluzând acum și investitorii din Uniunea Europeană. S-a introdus, de asemenea, o taxă pentru parcurgerea procedurii, iar sancțiunile aplicabile includ nulitatea contractelor sau amenzi consistente, calculate ca procent din cifra de afaceri a investitorilor. Deși screening-ul este considerat de mulți o simplă formalitate, recomandăm ca această procedură să fie parcursă. România urmărește astfel să monitorizeze mai eficient cine sunt actorii implicați în tranzacții strategice, ceea ce adaugă un strat suplimentar de reglementare în ecosistemul investițional.
VII. Concluzie
Anul 2024 a fost un an de transformare pentru sectorul energiei, marcat de clarificări legislative și de adoptarea unor noi reglementări strategice. Simplificarea documentațiilor de urbanism, ajustarea regulamentelor de racordare, reglementarea instalațiilor de stocare, lansarea primelor contracte pentru diferență, adoptarea legii eoliene offshore și inasprirea sancțiunilor pentru investițiile străine neautorizare oferă un fundament solid pentru dezvoltarea viitoare a sectorului.
În 2025, cheia succesului va fi implementarea eficientă a acestor reglementări și menținerea unui dialog constant între autorități și investitori, pentru ca România să își valorifice pe deplin potențialul în tranziția către un sistem energetic sustenabil.
How Do We Close 2024 in Terms of Energy Sector Regulations?
Author: Tatiana Fiodorov, energy lawyer
The year 2024 has been marked by significant legislative progress in the renewable energy sector, aimed at supporting Romania’s energy transition. From procedural clarifications and adjustments to existing regulations to the introduction of new strategic laws, these measures have strengthened the legal framework for investments in this field.
I. Clarifications regarding urban planning documentation
One of the most notable changes involves legislative clarifications regarding urban planning documentation, particularly zonal urban plans (“PUZ”). These plans were often required for projects located outside urban areas. Recent regulations, however, limit this requirement by establishing new criteria for cases where PUZs are mandatory. While this change has reduced uncertainties for developers, its implementation remains uneven at the local level. For example, co-located projects (energy production and storage) seemingly do not require PUZ approvals. In contrast, standalone energy storage facilities located outside urban areas may or may not require PUZs, depending on local practices.
II. Amendments to Grid Connection Regulations
Amendments to the grid connection regulations introduced stricter requirements for financial guarantees to address uncertainties surrounding the actual materialization of energy projects. Previously, the grid capacity allocation process lacked a requirement for applicants to demonstrate solid financial commitments early in the connection process. This led to significant uncertainties regarding the execution of projects for which grid capacity was allocated.
The updated regulations now mandate more substantial financial guarantees, reflecting the seriousness and viability of proposed projects. However, ambiguities persist. The amended grid connection regulation does not specify the exact deadline for financial guarantee payments. For example, in cases requiring a solution study, investors must select one of the proposed solutions within two months of receiving the approved study. In practice, both Transelectrica and Distribuție Energie Electrică România S.A. have indicated that their internal procedures for revising this timeline remain under review six months after the regulation’s amendment.
Uncoordinated practices have been reported. In some instances, financial guarantees are required simultaneously with the solution selection, which can be excessive given the lack of clear regulatory deadlines. For example, Distribuție Energie Electrică România S.A. calculates the financial guarantee and includes the request in the Technical Commission’s opinion. Failure to provide the guarantee within the specified timeframe renders the grid connection solution invalid, a practice that may disadvantage investors.
The Energy Regulatory Authority (ANRE) has clarified that the regulation does not impose a strict deadline for users to provide the guarantee. Instead, the financial guarantee is deemed a condition for issuing the technical connection approval. However, the absence of a clear timeline can lead to interpretations that work against investors. These uncertainties underscore the need for clearer regulations to ensure predictability and fairness for all stakeholders.
Another significant adjustment concerns the establishment of superficies rights over the land for energy projects. The new regulation mandates that such rights be in place by the project’s commissioning date. While this aims to provide clarity, the timeframe is challenging to estimate due to variations in construction and grid connection authorization processes, as well as external factors like NGO involvement or investor pace.
III. Regulations for Energy Storage Installations
To support the integration of energy storage installations, authorities have clarified applicable tariffs for network access and infrastructure use, removing legislative barriers that discouraged investments in storage. Moreover, with increased investments in wind and solar power plants, Romania’s National Energy System (“SEN”) has undergone substantial changes, marked by significant fluctuations in power output during peak and low-load periods. This has resulted in higher balancing costs.
The SEN currently faces a deficit in energy capacities capable of providing system balancing, emphasizing the importance of investments in energy storage solutions. To encourage such investments, the legislative framework has been clarified, eliminating double taxation of stored energy—at both storage and reintegration stages. Removing this impediment facilitates the development of essential solutions for grid balancing and cost reduction.
However, the lack of fire safety regulations for storage installations remains a concern. For instance, other countries enforce strict standards, including water tanks under storage units and fire-resistant walls within containers. The absence of similar measures in Romania poses significant safety risks, especially since such installations could theoretically be developed in residential areas.
IV. Contracts for Difference (CfD)
The Contracts for Difference (“CfD”) scheme, one of the most important state support mechanisms for wind and solar energy projects, designated its first winners in 2024. This scheme guarantees producers a fixed price for generated energy for 15 years, making 21 wind and solar parks bankable or attractive acquisition targets.
The list of winners includes only one Romanian company with state ownership, Electrica, while the remaining projects belong to international investors from Poland, Denmark, the United Kingdom, and the Netherlands. These investors benefit from guaranteed prices to develop strategic investments. This first auction marks a critical step in attracting foreign capital and accelerating the energy transition. However, the management of execution timelines and project implementation remains to be seen.
V. Offshore wind law
Romania’s offshore wind energy potential, estimated by the World Bank at 76 GW (22 GW from fixed turbines and 54 GW from floating turbines), is now governed by a dedicated law. This legislation establishes a clear framework for concession and development of offshore projects, aiming to achieve a 3 GW target by 2035, supported by the CfD scheme.
While effective implementation requires collaboration between authorities, investors, and grid operators, the first exploration concession is scheduled for 2028. This law opens new opportunities for developing significant clean energy production capacities, strengthening Romania’s position in the Black Sea region.
VI. Screening procedure for foreign investments
Another key development is the stricter authorization procedure for foreign direct investments, now extended to include EU investors. A procedural fee has been introduced, and penalties for non-compliance include contract nullification or significant fines calculated as a percentage of the investor’s turnover. Although many view this screening as a formality, compliance with the procedure is highly recommended. Romania aims to better monitor strategic transaction participants, adding an extra layer of regulation to the investment ecosystem.
VII. Conclusion:
The year 2024 has been transformative for the energy sector, marked by legislative clarifications and the adoption of new strategic regulations. Simplified urban planning documentation, adjustments to grid connection rules, energy storage regulations, the launch of CfD contracts, offshore wind legislation, and stricter foreign investment controls provide a solid foundation for future sector development.
In 2025, the key to success will be the efficient implementation of these regulations and maintaining a constant dialogue between authorities and investors to fully leverage Romania’s potential in transitioning to a sustainable energy system.
Un materal Legal Marketing
