Interviu acordat publicației „Romanian Legal Awards” de către Andrei Brașoveanu, Partener BCPA
“Imaginea publică actuală a avocaturii care ar trebui să vorbească tuturor despre identitatea și prestigiul ei este construită prea puțin din manifestarea unor valori comunicate clar și unitar, și prea mult din spectacol și afișare individuală. Nu vreau nici să critic și nici să candidez însă, deși iubesc această profesie, nu are cum să îmi placă această imagine, oricăți pași în spate am face. Cu restul provocărilor, respeciv AI, recrutare, legislație, proiecte, context socio-economic, sunt convins că ne descurcăm.”
Domnule Andrei Brașoveanu, sunteți unul dintre cei mai cunoscuți avocați de Litigii din Baroul București. Cu toate acestea, ați decis să nu faceți pasul spre una din firmele mari specializate pe litigii sau cu departamente puternice pe această nișă. De ce ați decis asta, cum ați făcut față tentației de a vă lipi cunoștințele profesionale, portofoliul, charisma de un brand de top din piața de Legal?
Recunosc, am avut această opțiune la debutul meu profesional, însă mi-a trecut repede. Firmele mari au avantajul unor resurse pe măsură, se lucrează în echipe mari, pentru clienți cunoscuți, cu probleme foarte diversificate, deci reprezintă un mediu foarte bun de expunere la muncă, la efort și la învățare, însă nu este singurul. La fel de importanți sunt oamenii cu care ne întâlnim și ne însoțim în viața profesională. Eu am interacționat cu un asemenea om care îți marchează traseul, un avocat experimentat, riguros, determinat, care mi-a devenit maestru, cu care am lucrat timp de doi ani unu la unu, și de la care am învățat foarte mult, fiind captat total de provocarea intelectuală zilnică, așa încât nici nu mi-am mai pus problema intrării într-o firmă. După aceea, am înființat eu însumi o societate de avocatură în cadrul căreia am recrutat și am format avocați timp de peste 10 ani, unii dintre ei fiind acum avocați seniori sau parteneri în cele mai mari firme din oraș. Așadar, e limpede că modalitățile noastre de lucru sunt similare firmelor mari. Pentru mine însă, avocatura, zi de zi, timp de 25 de ani, a devenit ceva personal, identitar, organic, așa încât îmi este greu de imaginat să o profesez sub alt nume decât al meu.
Care este ADN-ul profesional și uman al formulei de succes alături de Av. Petronela Cernat, sub blazonul firmei de avocatură BCPA?
În primul rând, suntem amândoi personalități foarte puternice, dar și foarte diferite, așa încât ne ascuțim reciproc, atât puterea de convingere, cât și rezonabilitatea cu care un avocat, mai ales un litigator, trebuie să fie înarmat permanent. În al doilea rând, avem aceleași valori profesionale clare și față de care nu facem concesii, oricât de greu ar fi. S-ar putea spune că suntem doi avocați combativi și stoici, care nu pretind de la nimeni ceva ce ei înșiși nu ar putea face.
Ce înseamna astăzi în cifre-cheie Brașoveanu, Cernat & Asociații? Și pentru că în business contează mai mult trend-urile decât poza de moment, cum au evoluat indicatorii-cheie de la formarea societății (număr de clienți relevanți, colegi avocați, poate și o vorbă despre onorarii)?
BCPA înseamnă o firmă de avocatură de talie mică, în care lucrează șase avocați experimentați, dedicată succesului afacerilor pe care le consoliază sau le apară în litigii, folosind soluții juridice inteligente și viziune strategică. Nu ne-am propus niciodată să creștem echipa cât mai mult sau să atingem anumite cifre cheie de clienți sau de încasări, ci dimpotrivă, ne-am hotărât să rămânem o echipă mică, disciplinată și foarte abilă, ale cărei implicare și rezultate să nu poată fi ignorate și care, în același timp, să nu uite să își sărbătorească succesele în mod discret, atunci când este cazul.
Decizia de a construi și apoi menține o firmă cu nivel de senioritate în detrimentul numărului de avocați a fost o decizie managerială sau a venit odată cu evoluția organică, firească?
Noi am înființat BCPA după specificul partenerilor, respectiv o echipă stabilă de avocați seniori, caractere puternice și bine înarmate, adică având fiecare cel puțin zece ani de experiență, în care pot intra și avocați aflați sub acest nivel de senioritate, dar a căror variație este foarte mică. De exemplu, acum suntem șase, probabil până la finalul anului vom fi cel mult șapte. Timpul pe care îl dedicăm muncii noastre este unul foarte prețios și suntem foarte concentrați în tot ce facem, așa că trebuie să ne înțelegem repede și bine între noi ca echipă, iar acesta este un avantaj pe care ți-l conferă experiența membrilor și care se traduce prin capacitatea de sinteză. La fel sunt și discuțiile cu clienții; un avocat experimentat va identifica mai rapid problema unui client și va ști să pună întrebările potrivite mai bine țintit, făcând astfel atât relația, cât și facturarea, mai eficiente pentru client.
Dacă ar fi să facem o scurtă analiză SWOT a firmei de avocatură pe care o conduceți, care ar fi punctul cel mai forte și ce simtiți că v-a scăpat uneori printre degete?
Cred că punctul nostru forte este unul pe măsura nivelului nostru de maturitate profesională și constă într-un anumit tip de înțelegere a acestei profesii și a misiunii avocatului de peste 2000 de ani încoace; nu facem profesia pentru noi ci, în primul rând, pentru clienții noștri, fiind încărcați cu responsabilitatea afacerii sau problemei lor, succesul rămânând să fie doar o consecință a unei munci bine făcute. De aici decurge și modalitatea noastră de lucru; în orice proiect al oricărui client, este implicat în mod efectiv unul dintre parteneri, care își folosește toată experiența pentru reușita acelui proiect, fie că este vorba despre o tranzacție societară de tipul M&A sau de implementarea unui Stock Option Plan, de reorganizarea activității proprii sau de o achiziție publică, de reprezentarea în instanță etc. Au fost însă, în decursul timpului, și proiecte pe care nu am putut să le preluăm, deși am fi putut să le rezolvăm fără probleme, deoarece erau condiționate de apartenența la o rețea internațională de firme de avocatură.
Avocatura este, înainte de toate, un business. Dar diferența o face empatia, relaționarea cu clientii care devin Parteneri și mai apoi, unii dintre ei poate Prieteni. Aveți astfel de exemple de relații care au rezistat și s-au consolidat în timp?
Avocatura este, în primul rând, o profesie. Și abia după aceea poate fi și un business. Trebuie să fii în primul rând un profesionist foarte bine pregătit și dispus la efort susținut ca să poți face din asta un business, pentru că dacă nu ești bine pregătit și nu muncești mult, nu poți avea success. Iar dacă nu ai success, nu ai niciun business în avocatură. Pentru mine este essential, atât succesul în orice mandat pentru orice client, cât și, în egală, măsura a avea o relație personală excelentă cu fiecare client în parte, în primul rând pentru că în spatele oricărei afaceri sunt niște oameni, iar relațiile bune, împărtășirea ori educarea unor valori comune și aprecierea reciprocă, potențează succesul unei colaborări. Și, în al doilea rând, pentru că avocatura este un business eminamente reputațional și, așa cum se știe deja, alt nume propriu nu am.
Facem un pas în spate, ca să vedem tot tabloul avocaturii bucureștene prin ochii Dumneavoastră – care credeți că este cea mai mare provocare pentru corpul profesional? AI, recrutarea, legislația, cofraternitatea avocațială?
Nu cred că vrei să vezi tabloul avocaturii bucureștene prin ochii mei. În orice caz, nu cred că te-ar ajuta foarte mult pentru că este o imagine foarte neclară, a cărei cea mai mare problemă este lipsa unei identități proprii.
Aceasta este cea mai mare provocare pentru avocatura bucureșteană: cum facem să ne găsim sau să ne construim propria identitate comună, ca un veritabil corp profesional, nu ca o adunătură de membrii? În afară de a fi toți mii și mii de membrii în cadrul aceluiași barou, care se rezumă la a fi o simplă structură administrativă, cine suntem noi – avocații bucureșteni, în realitate? Ce ne este specific doar nouă, care sunt acțiunile comune care ne aduc laolaltă în afară eventual de vreo adunare generală anuală la Sala Palatului? Cu ce ne diferențiem noi față de alți avocați în afară de asocierea cu acest oraș? Acum mai bine de zece ani, în urma unei admirabile inițiative, pe holurile baroului au apărut tablouri cu avocați marcanți ai perioadelor trecute. Măcar o dată în viață, orice avocat trece pe la barou, vede aceste tablouri. Așa că toți avocații le observă, dar oare câți știm cine or fi avocații care ne privesc insistent și serios din tablourile acestea, ce valori îi reprezintă, ce îi unea ca interes, unde și cum învățau și lucrau. Ce idei aveau cei care au întemeiat acest barou și cum l-au făcut puternic? De ce oare nu este niciunul din perioada comunistă? Ce s-o fi întâmplat cu ei atâta timp? Care or fi marile personalități ale avocaturii bucureștene post-decembriste?
Un material Legal Marketing
