În țara noastră, până de curând, activitatea de prevenire și sancționare a spălării banilor, precum și cea de prevenire și combatere a finanțării terorismului a fost reglementată de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului („Legea nr. 656/2002”). Acest act normativ a transpus, de-a lungul anilor, o serie de directive europene, însă, evoluția continuă a cadrului normativ la nivel european a impus o adaptare a legislației interne.
Ca atare, în vederea transpunerii în legislația națională a două directive, respectiv, Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului („Directiva 2015/849”) și Directiva (UE) 2016/2.258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor care abordează amenințarea reprezentată de spălarea banilor („Directiva 2016/2.258”), la data de 21 iulie 2019 a intrat în vigoare Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și spălarea banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative („Legea nr. 129/2019”), act n ormativ care abrogă, așadar, Legea nr. 656/2002.
Prin acest nou cadru legislativ, România se aliniază statelor membre ale Uniunii Europene în privința adoptării de măsuri specifice de atenuare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Măsurile adoptate de Uniunea Europeană în acest domeniu sunt armonizate cu recomandările Grupului de Acțiune Financiară (GAFI), care constituie principalul organism internațional în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului.
Printre cele mai importante modificări aduse de Legea nr. 129/2019, se numără:
- Instituirea sistemului național de prevenire și combatare a spălării banilor
Odată cu abrogarea legislației anterioare, Legea nr. 129/2019 instituie sistemul național de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, care include, cel puțin, următoarele categorii de autorități și instituții: organe de urmărire penală; autorități cu atribuții de control financiar/fiscal sau autorități cu atribuții de control fiscal, autoritatea vamală; organe de stat specializate în activitatea de informații; Banca Națională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.
Legea nr. 129/2019 stabilește că unitatea de informații financiare a României este Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor („Oficiul”), autoritate care coordonează realizarea evaluării riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului la nivel național, cu asigurarea protecției datelor cu caracter personal. Oficiul coordonează răspunsul național la riscurile evaluate și informează, în acest sens, Comisia Europeană, Autoritatea europeană de supraveghere și statele membre.
- Eliminarea cauzei de reducere a pedepsei
Este de notorietate faptul că vechea reglementare prevedea o cauză de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru persoana care a comis infracțiunea de spălare a banilor, dacă, în timpul urmăririi penale, aceasta denunța și facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii.
Noua reglementare a eliminat această prevedere, iar limitele pedepsei au rămas aceleași, infracțiunea de spălare a banilor fiind, în continuare, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Cu toate că noua lege a eliminat cauza de reducere a pedepsei, nu este exclusă aplicabilitatea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor în privința persoanei acuzate de săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, care denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni.
- Înlocuirea noțiunii de „persoană expusă politic” cu cea de „persoană expusă public” și extinderea sferei funcțiilor publice importante
Noua lege utilizează acum noțiunea de „persoană expusă public”, în locul celei de „persoană expusă politic”, prin „persoană expusă public” înțelegându-se persoana fizică care exercită sau a exercitat funcții publice importante. Legiuitorul a intervenit și în ceea ce privește sfera funcțiilor publice importante, după cum urmează:
– a introdus următoarele categorii de persoane: membri ai organelor de conducere ale partidelor politice; membri ai unor organe legislative centrale similare Parlamentului; directori, directori adjuncți și membri ai consiliului de administrație sau membrii organelor de conducere din cadrul unei organizații internaționale;
– a limitat sfera unor categorii specifice de persoane care anterior erau considerate persoane expuse politic: astfel, dacă, anterior, membrii curților de conturi sau asimilate acestora sau membrii consiliilor de administrație ale băncilor centrale ori membrii guvernelor erau considerați persoane expuse politic, noua lege prevede că sunt persoane expuse public doar membrii organelor de conducere din cadrul curților de conturi, membrii organelor de conducere din cadrul consiliilor băncilor centrale ori miniștrii și miniștrii adjuncți sau secretari de stat;
– în categoria persoanelor expuse public nu mai sunt prevăzuți conducătorii instituțiilor și autorităților publice, comisarii europeni, consilierii prezidențiali ori consilierii de stat.
Totodată, s-a lărgit sfera membrilor familiei persoanei expuse public, astfel că, pe lângă soțul/soția persoanei în cauză, membru de familie înseamnă acum și concubinul acesteia ori persoana cu care aceasta se află în relații asemănătoare acelora dintre soți.
- Extinderea sferei entităților raportoare. Micșorarea limitei minime a tranzacțiilor raportate Oficiului
La fel ca în reglementarea anterioară, o serie de entități au obligația să raporteze tranzacțiile suspecte Oficiului, cu mențiunea că unul dintre elementele de noutate introduse prin Legea nr. 129/2019 constă în includerea, în sfera entităților raportoare liberale, a categoriei executorilor judecătorești. Astfel, de-acum înainte, pe lângă notari publici, avocați si alte persoane care exercită profesii juridice liberale, și executorii judecătorești intră sub incidența legislației pentru prevenirea spălării banilor.
Aceștia, precum și celelalte entități raportoare prevăzute de lege, au obligația de a raporta către Oficiu, pe lângă tranzacțiile suspecte, și tranzacțiile care nu prezintă indicatori de suspiciune, cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro (față de 15.000 euro, cât era în reglementarea anterioară). Excepție fac tranzacțiile derulate prin intermediul unei instituții de credit sau financiare, când obligația de raportare revine, în principiu, acesteia.
Instituțiile de credit și instituțiile financiare vor transmite rapoarte on-line privind transferurile externe în și din conturi, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro.
- Transparentizarea structurii acționariatului. Eliminarea acțiunilor la purtător
Potrivit Legii societăților nr. 31/1990, societățile pe acțiuni pot emite fie acțiuni nominative, fie acțiuni la purtător. În cazul acțiunilor nominative, numele proprietarului este înscris pe documentul care atestă felul acțiunii, în timp ce, în cazul acțiunii la purtător, numele proprietarului nu este menționat, acesta fiind prezumat a fi cel care posedă acțiunea.
Instituția acțiunilor la purtător a ridicat, adesea, problema lipsei transparenței acționariatului, iar cunoașterea, în orice moment, a acționarilor este esențială în implementarea măsurilor de prevenire și combatere a spălării banilor.
Astfel, cea de-a patra directivă UE privind prevenirea spălării banilor, și anume Directiva 2015/849, impune cerințe de transparentizare a structurii capitalului social, sens în care a prevăzut, printre altele, crearea registrului centralizat al beneficiarlor reali și obligația statelor membre de a asigura cunoașterea acționarilor/asociaților unei societăți.
La nivel statistic, aproximativ 5% dintre societățile pe acțiuni înregistrate în România sunt emitente de acțiuni la purtător, iar puțin peste 20% dintre societățile pe acțiuni cu acțiuni la purtător sunt deja în procedură de faliment, dizolvare sau lichidare voluntară ori de întrerupere temporară a activității.
Prin Legea nr. 129/2019, au fost interzise emiterea de noi acțiuni la purtător, precum și efectuarea oricăror operațiuni cu acțiunile la purtător existente. În acest sens, societățile emitente de acțiuni la purtător au obligația să își actualizeze actul constitutiv și să îl depună la Oficiul Registrului Comerțului. De asemenea, acțiunile la purtător emise anterior datei de 21 iulie 2019 vor fi convertite în acțiuni nominative, conform prevederilor noii legi, deținătorii cu orice titlu de acțiuni la purtător având obligația să le depună la sediul societății emitente în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 129/2019. După expirarea acestui termen, acțiunile la purtător nedepuse la sediul societății emitente se anulează de drept, cu consecința reducerii corespunzătoare a capitalului social. De asemnea, neîndeplinirea, până la expirarea termenului menționat anterior, a obligației de conversie de către societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni atrage dizolvarea acestora.
- Crearea și operaționalizarea Registrului Beneficiarilor Reali
Un element de noutate absolută este dat de înființarea registrelor beneficiarilor reali ai persoanelor juridice (persoanele fizice ce controlează persoanele juridice), iar decizia de înființare a acestora a fost luată la nivel european ca răspuns la atacurile „Panama Papers” și la atacurile teroriste survenite în capitalele statelor membre. Acești beneficiari reali vor fi înregistrați în Registrul Comerțului, Registrul asociațiilor și fundațiilor, registre care vor fi utilizate de autoritățile statului, dar și de entitățile obligate atunci când aplică măsuri de identificare a clientelei. Aceste registre naționale vor fi interconectate la nivel european, astfel încât să se asigure transparența circuitelor financiare.
Ca regulă, declarația privind beneficiarul real al persoanei juridice se va depune și se va înregistra în Registrul beneficiarilor reali al societăților, ținut de Oficiul Național al Registrului Comerțului, la înmatricularea societății, anual sau ori de câte ori intervine o modificare.
Important de știut este că, până la data de 21 iulie 2020, societățile înregistrate în registrul comerțului, cu excepția companiilor și societăților naționale, precum și a societăților deținute integral sau majoritar de stat, au obligația să depună spre înregistrare, în Registrul beneficiarilor reali ai societăților, declarația privind datele de identificare ale beneficiarilor reali.
Nerespectarea acestor obligații, de către administratorul care reprezintă societatea, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
- Modificări aduse legislației privind asociațiile și fundațiile
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 129/2019, s-a modificat și Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu scopul prevederii exprese a obligației de declarare a beneficiarului real.
Ca atare, obligația de declarare a beneficiarilor reali le revine și asociațiilor și fundațiilor, iar în cazul în care acestea nu se conformează acestei obligații, Ministerul Public sau oricare altă persoană interesată poate cere dizolvarea acestora, pe cale judecătorească.
- Adaptarea și înăsprirea regimului sancționator
Nu în ultimul rând, se cuvine a fi menționat și faptul că modificări importante au fost operate și în materia sancționării neconformității față de reglementările din domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor, stabilindu-se, în acest sens, praguri importante în privința amenzilor contravenționale aplicabile în cazul nerespectării obligațiilor legale. Astfel, încălcarea prevederilor Legii nr. 129/2019 atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, contravențională, administrativă sau penală, cu mențiunea că, prin derogare de la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii faptei.
În concluzie, modificările prezentate mai sus, precum și celelalte noutăți aduse de Legea nr. 129/2019 instituie obligații suplimentare pentru entitățile raportoare și au rolul de a adapta, dar și de a înăspri sistemul sancționator pentru prevenirea spălării banilor. Scopul final urmărit de legiuitor este asigurarea și consolidarea legislației interne de prevenire și combatere a spălării banilor, în conformitatate cu indicațiile organismelor internaționale în acest domeniu.
Nu în ultimul rând, rămâne de văzut când vor interveni schimbări în noua reglementare, având în vedere că România a transpus Directiva 2015/849 abia după doi ani de la împlinirea termenului limită de conformare (respectiv, 26 iunie 2017), iar această directivă a fost deja modificată printr-un nou act european, al cărui termen de transpunere în legislația internă este 10 ianuarie 2020.
Art. 19. – Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Material Legal Marketing
