Tipul de inteligență al unui copil este modelat de valorile și nonvalorile unei culturi, iar procesul de educare a unui copil presupune valorificarea potențialului acestuia și cunoașterea modului său de gândire, atenționează profesorul Florin Colceag, cunoscut ca „antrenorul de genii” sau unul dintre părinții spirituali ai multor copii supradotați din țară. El va participa la conferința MAKING THE RIGHT MOVES / a Strategic Thinking, alături de Gari Kasparov, considerat cel mai mare jucător de șah al tuturor timpurilor, care va veni în premieră în România.
Profesorul Florian Colceag este membru fondator al Kogaion Gifted Academy, în cadrul căreia susține evaluări psihoaptitudinale pentru copii și adulți, ateliere de „Cunoaștere integrată” pentru copii și conferințe de parenting.
Redactor: De ce credeți că sistemul de educație din România s-a deteriorat?
Florin Colceag: Problema este complexă și are mai multe direcții de abordare. Prima direcție este dată de arhitectura sistemului, care s-a dovedit ineficientă, dovadă fiind și locul României în clasamentele internaționale și europene. A doua direcție este dată de deciziile politice în educație, exemplu deciziile bugetare. A treia direcție este dată de strategiile de educație.
Pentru a fi mai explicit doresc să dau câteva exemple și comparații: Finlanda a înființat un Bord Național de Educație format din cei mai buni specialiști care asigură calitatea politicilor educaționale și care decide ce trebuie făcut. În paralel, Ministerul de resort și administrația educațională locală aprobă contractele de furnizori de educație sau le remit dacă nu au rezultate bune. Doar că, din acest punct de vedere, Ministerul de resort are dreptul să fie un furnizor de programe pentru curricula nucleu și pentru învățământul obligatoriu, lăsând altor furnizori de educație libertatea de a organiza local, eventual în colaborare cu autoritățile locale.
Cu alte cuvinte educația se livrează în funcție de nevoile diferitelor comunități, atâta vreme cât calitatea rezultatelor este vizibilă.
Pentru direcția deciziilor politice vă dau un exemplu tot din Finlanda, deoarece este țara cu cele mai bune rezultate din Europa. Finlanda alege profesorii, care sunt foarte bine plătiți, din prima zecime a absolvenților de facultate, apoi aceștia sunt bine antrenați pentru a ști cum să lucreze. Antrenamentul însă este direct orientat către binele copilului, iar sistemul este concentrat să asigure acest bine al copilului, de la binele fizic și siguranța în școală, la binele emoțional și intelectual al acestuia. Reprezintă o decizie politică numărul de zile pe care copiii trebuie să le petreacă în contact direct cu realitatea economică, ecologică sau socială, pentru a folosi practic cunoștințele acumulate.
CITEȘTE ȘI GALA Povesti cu Profit...made in RomaniaÎn materie de strategii de lucru vreau să dau un alt exemplu de bune practici, anume Singapore care a elaborat cea mai bună curriculă din lume. De altfel, Singapore este liderul mondial în educație.
La fiecare congres internațional în educație la care am participat, China venea cu aproximativ 30 de participanți, Singapore venea cu aproximativ 15 participanți. Ținând seama de mărimea populației celor două țări este evident uriașul interes pentru îmbunătățirea permanentă a strategiilor în educație pe care îl are Singapore.
Prin comparație cu ce se întâmplă la noi, înțelegem că lipsa de bune practici în educația românească ne-a adus acolo unde suntem. Oricum, de câte ori am putut participa la congresele în educație eram singurul participant din România. Lipsa de cunoaștere ne-a condus la o lipsă de idealuri de educație cu consecințele pe care le vedem cu ochiul liber.
Red: Ce metode folosiți pentru a antrena copiii deștepți și pentru a-i ajuta să se dezvolte?
F. C.: Metoda este dată de cunoașterea caracteristicilor coplilului, stilul său de învățare, ce îl motivează, ce părere are despre el însuși si despre lumi și viață. Educația înseamnă activarea și optimizarea potențialului fiecăruia și presupune nu doar cunoașterea materiei școlare, ci și cunoașterea etapelor de vârstă și a orizonturilor de interes specifice copiilor, a modului lor de gândire, a ceea ce consideră ei valoros și multe altele. Toți știm ce atracție extraordinară au materialele vizuale prezente pe net pentru copii.
Este absurd să nu utilizam aceste materiale, unele excelente precum lecțiile de pe Khan Academy, și să chinuim copiii cu teme nesfârșite fără să avem vreo grijă la binele copiilor. Finlanda a demonstrat că se poate o educație fără stres și are tineri ce-și adoră țara, performează ca populație, în timp ce la noi numărul de tineri care pleacă sau vor să plece din țară este îngrijorător de mare.
Red: Există șanse ca tinerii cu abilități înalte să fie integrați în societatea românească caracterizată, de cele mai multe ori, prin mediocritate și diplome oferite într-un mod facil?
F. C.:Da, există dacă sistemul economic se implică și dacă se creează centre pilot unde să se inoveze educația ca în țările top 10 din lume în educație.
Deja mediul economic începe să sufere de lipsa tinerilor pricepuți la ceva și doritori să muncească. Aceasta deoarece educația nu a fost orientată către piața muncii bine făcute, nici către aplicații practice. Există câteva exemple unde mediul economic s-a implicat și a creat școli private în care au fost aplicate alte tipuri de arhitecturi educaționale. Educația bine făcută le-a permis să aibă absolvenți pe care să-i poată angaja, îmbunătățindu-și performanțele economice.
CITEȘTE ȘI Profit Growth Forum: România 10 ani în UE. Progrese, perspective de dezvoltare, provocăriDiploma de studii trebuie să aibă acoperire pe piața muncii ca să reziste atât mediul economic, cât și sistemul educațional. Pe moment, mai sunt probleme cu recunoașterea diplomelor obținute în universitățile de top din străinătate deoarece piața muncii încă este confuză în privința acoperirii diplomelor cu abilitățile antrenate în sistemul de educație. Și aici sunt necesare reglementări care să favorizeze dezvoltarea sustenabilă națională prin calitatea educației primite. Tot ceea ce înseamnă top 100 mondial arată o bună relație între nevoile pieței muncii și competențele oferite de sistemul educațional mondial.
Red: Prin ce se deosebesc copiii inteligenți din România față de cei din alte țări? Ating copiii români un nivel înalt de inteligență?
F. C.: Copiii pot atinge un nivel înalt de inteligență pretudindeni în lume, inclusiv în România, doar că inteligențele sunt diferite depinzând atât de fondul personal al copilului, cât și de fondul cultural la care este expus. Dacă, de exemplu, un copil se naște într-o țară unde se prețuiește mult munca bine făcută, inteligența lor se va dezvolta în această direcție. Valorile sau nonvalorile unei culturi amprentează enorm tipul de inteligență al copiilor. Considerând, în caz particular, România și văzând unde performează tinerii noștri putem să ne dăm seama și care sunt direcțiile de dezvoltare a inteligenței care ne sunt accesibile și sunt și prețuite de societate.
„Copiii sunt cei ce vor amprenta viitorul plecând de la problemele prezentului”
Red: Cât la sută reprezintă IQ-ul ridicat în cariera de succes a unei persoane? Au persoanele cu un nivel mediu de inteligență posibilitatea de a excela într-un domeniu dacă muncesc foarte mult?
F. C.: IQ-ul evaluat pe diverse modele de evaluare poate măsura ce este măsurabil, nu poate da însă referințe calitative despre dinamica și complexitatea proceselor mentale. De exemplu, viteza de gândire pe care o dezvoltă copiii prin jocurile pe calculator nu corelează în nici un fel cu profunzimea înțelegerii unei realități cu mai multe nivele de complexitate. Sunt oameni care au descoperit lucruri profunde într-o lungă perioadă, deseori valabil la premianți Nobel, fără a avea un IQ măsurabil extrem de înalt.
Red: De altfel, există riscul ca o persoană cu un nivel înalt de inteligență să eșueze într-un domeniu dacă nu își dă interesul?
F. C.: Conform unor studii efectuate în Universitatea din Connecticut SUA cam jumătate din persoanele cu IQ înalt nu performează pe piața muncii. Există studiile organizațiilor de tip MENSA unde descoperi persoane cu IQ de excepție care sunt de exemplu șoferi de taxi. Problema este că fără un scop anume și fără un ideal în viață, inteligența nu este suficientă ca să dezvolte personalități mature.
Red: Cum vă explicați faptul că există copii în vârstă de 4-5 ani, care știu să folosească dispozitive electronice precum tablete și smartphone-uri, deși nu știu încă să scrie sau să citească și nici părinții nu se descurcă cu tehnologia avansată?
F. C.: Copiii, instinctiv, se adaptează la viitor, iar mai târziu construiesc acel viitor. Oamenii sunt conectați între ei chiar dacă nu își dau seama. Ce se întâmplă în lume afectează pe toată lumea, mai ales pe copii, care sunt cei ce vor amprenta viitorul plecând de la problemele prezentului. Tehnologiile actuale au creat toate problemele ecologice începând cu poluarea și cu încălzirea globală, mergând până la alterarea mediului și a sănătății oamenilor. Deși pare straniu, în jocurile lor, copiii caută alternative și își pregătesc mintea pentru a rezolva aceste probleme.
Red: Ar trebui să fie copiii expuși la tehnologie de la o vârstă atât de fragedă? Influențează evoluția copiilor?
F. C.: Dacă adulții ar fi conștienți de riscurile utilizării multor tehnologii, poate ar căuta soluții în timpul vieții proprii, dând copiilor posibilitatea de a trăi într-o lume sustenabilă. Poluarea electromagnetică despre care se vorbește din ce în ce mai mult a devenit un pericol evident pentru copii. Un mare pericol semnalat de mulți oameni de știință este dat de creșterea de mai multe ori a numărului cazurilor de cancer cerebral cauzat de utilizarea telefoanelor mobile și a tehnologiilor wifi de către copii.
Se estimează o creștere între 3 și 10 ori a numărului de cancere cerebrale în 10 ani deoarece craniul copiilor nu are duridatea și grosimea necesară să protejeze creierele. Apar și comportamente de totală dependență față de telefon sau tabletă, comportamente deviante social, un exempu fiind copiii la o petrecere care stau pe scaune și își trimit sms-uri fără să se apropie între ei sau să schimbe câteva cuvinte.
Red: Ce strategii ar trebui să folosească părinții copiilor supradotați pentru a-i ajuta să-și mărească abilitățile, să nu se plictisească sau să renunțe să-și mai dorească să evolueze?
F. C.: În primul rând, părinții ar trebui să aibă încredere în copii. Aceștia au destule probleme legate de creșterea lor fizică și mentală sau afectivă pentru a mai face față și la pretențiile legate de cerințele exagerate de a performa la diferitele concursuri. Din nou iau ca exemple educația finlandeză unde copiii sunt pregătiți să devină personalități echilibrate, fără stres, mai ales că sistemul a condus Finlanda pe primul loc în Europa și pe locul al doilea în lume, în clasamentele internaționale.
Red: Contribuie matematica, exercițiile logice și jocurile strategice precum șahul la dezvoltarea cognitivă a tuturor copiilor, nu doar a celor supradotați?
F. C.: Contribuie, desigur, mai ales dacă nu se generalizează ca fiind singurele modalități de dezvoltare a personalității. Să nu uităm că aceste domenii sunt provenite din experiența agricolă sau arhitecturală a umanității în cazul matematicii sau din experiența strategică de război în cazul șahului sau jocului de Go.
Trăim, însă, o perioadă de avânt în gândire, iar știința se îndreaptă din ce în ce mai mult către domenii de cunoaștere noi ce pot fi abordate cu alte modele de gândire, de exemplu științele complexității. Consider că, în cazul copiilor, exemplul curriculei din Singapore reflectă acest gen de deschidere, ei pregătind copiii să facă față provocărilor viitorului.
Important este să păstrăm valorile trecutului, dar să dezvoltăm instrumentele prezentului care să le dea șanse copiilor să construiască un viitor echilibrat și sustenabil.
