După căderea Cortinei de Fier, Stephan Büchi a aplicat pentru o misiune pe termen scurt într-un cămin de copii din România, în anii ‘90. Aceasta s-a transformat într-un angajament pe viață față de persoanele defavorizate și o societate democratică. El a fost martorul evoluției României în acești ani și detectează momentul dificil politic prin care trecem acum, dar are speranțe că românii se vor descurca, așa cum au făcut-o întotdeauna.
„Sunt foarte îngrijorat de a doua mea casă”, spune Stephan Büchi, cetățean elvețian în vârstă de 65 de ani care își împarte timpul între România și Elveția, pentru publicația swissinfo.ch, care l-a intervievat în dimineața de după primul tur al alegerilor prezidențiale din România.
„Ascensiunea forțelor extremiste nu este un semn bun”, spune el, cu riduri de îngrijorare pe față, care însă se luminează rapid într-un zâmbet ușor. „Dar cunoscându-i pe români, vor depăși și această criză”, adaugă el.
Povestea lui Büchi
Povestea lui Büchi în România a început în urmă cu peste trei decenii. După ce a lucrat ca asistent social în comuna Köniz și la tribunalul pentru minori din Berna, Büchi căuta o nouă provocare profesională. A aplicat la mai multe organizații pentru a lucra în străinătate.
„De fapt, mă gândeam să merg în Africa, pentru că am crescut bilingv, vorbind germană și franceză în Elveția”, spune el. În cele din urmă a acceptat un post în cadrul Fundației pentru Copii Pestalozzi din Trogen, nord-estul Elveției. Împreună cu un coleg elvețian, avea misiunea de a consilia și sprijini mai multe cămine de copii din București și din împrejurimi.
După o călătorie cu mașina de câteva mii de kilometri, în primăvara lui 1991, Büchi a descoperit în România o realitate complet diferită față de Elveția sa natală.
„În instituțiile de stat de atunci, trăiau împreună peste 100 de copii, crescuți la comun”, povestește el. „Aveau foarte puține lucruri personale, iar când ajungeau la cămin, li se radea capul. În jurul căminelor erau mulți câini vagabonzi — uneori copiii trebuiau să se apere de ei, alteori câinii apărau căminul de străini.”
„Gulagurile pentru copii”
Așa-numitele „gulaguri pentru copii”, care au fost prezentate pe larg în presa internațională după prăbușirea dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu la începutul anilor ’90, au stârnit indignare și, potrivit lui Büchi, au declanșat „o adevărată goană a organizațiilor de ajutor către România”.
În loc să se întoarcă acasă după o scurtă ședere, oferind câteva sfaturi utile autorităților copleșite și distribuind ajutoare, Büchi a decis să rămână. Printre altele, a fondat un ziar condus chiar de copii și a organizat excursii și tabere. „Trecusem prin cercetășie în Köniz, așa că trusa mea de metode din Elveția conținea multe jocuri și activități de team building”, adaugă el.
„Stephan a adus multe idei noi și proaspete în România, într-o perioadă în care căminele de copii erau încă supuse unui regim strict de stat”, spune Claudia Ștefănescu, una dintre primele colege românce ale lui Büchi. „Ce m-a impresionat cel mai mult a fost capacitatea lui de a recunoaște potențialul fiecărei fete și de a le sprijini concret.” Büchi a învățat limba română foarte repede.
Când sprijinul direct al Fundației Pestalozzi s-a încheiat, la începutul anilor 2000, Büchi a format, împreună cu prieteni din Elveția și România, propria sa organizație de ajutor, pentru a sprijini copiii și tinerii defavorizați din țară.
„Am organizat apartamente unde tinerii puteau locui împreună după ieșirea din cămin, am vorbit cu școli și angajatori, am finanțat studii și cursuri de formare”, spune el. Büchi păstrează legătura cu mulți dintre copiii pe care i-a cunoscut. „Stephan este ca un tată pentru mine și m-a sprijinit în toți acești ani”, spune Adriana Anghel.
Adriana a ajuns într-un cămin din sudul Bucureștiului ca orfană și, cu sprijinul lui Büchi și al Fundației Pestalozzi — „ne ajuta la teme”, spune ea — a reușit să termine școala și să se califice ca asistentă medicală. Acum, la 42 de ani, are o familie, un copil de trei ani și lucrează de câțiva ani într-un spital din Londra. „Stephan mi-a plătit biletul de avion ca să merg la interviul de angajare”, adaugă ea.
De la azil post-comunist la motor economic al UE
De la venirea lui Büchi în România, țara a trecut printr-o transformare remarcabilă. Potrivit Băncii Mondiale, PIB-ul pe cap de locuitor aproape că s-a cvadruplat din 1995 până acum. Astăzi, țara cu o suprafață de 238.000 km² și aproape 20 de milioane de locuitori este considerată „una dintre cele mai stabile economii ale Uniunii Europene”, potrivit unei analize a Camerei de Comerț din Austria.
Acum, România este membră cu drepturi depline a spațiului Schengen începând cu 2025 — „un moment istoric”, scrie publicația.
Proiecte finanțate de UE și Elveția
Datorită experienței sale vaste și rețelei extinse din România, Büchi a început să lucreze ca evaluator și consilier pentru proiecte de cooperare finanțate de UE și Elveția după aderarea României la Uniunea Europeană.
„Îl cunosc ca un expert foarte profesionist, competent și implicat”, spune Thomas Stauffer, diplomat elvețian care a condus Biroul pentru Contribuția Elvețiană în România între 2010 și 2016, și care deține acum aceeași funcție în capitala Bulgariei, Sofia.
Büchi a evaluat mai multe proiecte educaționale și sociale pentru tineri în numele Elveției, iar ulterior a oferit consultanță Ministerului Educației din România pe teme legate de protecția familiei și drepturile copilului, în cadrul unor proiecte europene.
„Scopul era de a crește gradul de conștientizare în rândul autorităților locale, medicilor și profesorilor despre serviciile terapeutice disponibile pentru copiii din zonele izolate”, spune el. Potrivit lui Büchi, politica de finanțare elvețiană diferă de cea a UE.
„Elveția este mai selectivă și monitorizează mai atent unde și cum pot fi folosite fondurile cât mai eficient”, explică el.
Mereu la curent
Colaboratorii români ai lui Büchi i-au spus celor de la SWI swissinfo.ch cât de impresionați au fost de „vizitele de studiu” în Elveția organizate de el și asociația sa.
„În aceste excursii am trăit și simțit ce înseamnă o democrație funcțională care poate gestiona și probleme dificile”, spune Stancu, subliniind că promovarea democrației internaționale — înscrisă în constituția Elveției — este „cea mai importantă misiune” a țării în prezent. Inclusiv în România, unde alegerile prezidențiale declarate invalide la sfârșitul lui 2024 urmează să fie reluate în luna mai.
Chiar și aflat în Elveția pentru moment, Büchi rămâne la curent: în fiecare seară urmărește principalul jurnal de știri al postului public Televiziunea Română, înainte de cel difuzat de televiziunea publică elvețiană, SRF.
Iar în loc să mai invite colegi români în vizite de studiu în Elveția, a fondat în urmă cu câțiva ani o mică agenție de turism — doar el — și însoțește persoane și grupuri mici prin diverse locuri din România. Astfel își continuă munca de o viață ca „punte între lumi” și angajamentul răbdător față de o Românie democratică.
