Peste 2,5 milioane de salariați români rămân cu cel mult 1.000 de lei în mână, după taxare, potrivit datelor din declarațiile angajatorilor trimise Ministerului Muncii, iar încă un milion câștigă între 1.000 de lei și 1.500 de lei net, însemnând în total două treimi din totalul celor cu un contract de muncă.
Oficial, 1,9 milioane de salariați care aveau contracte de muncă cu normă întreagă și 650.000 de angajați care lucrau pe contracte cu timp parțial câștigau, în primul trimestru din acest an, salarii de până la 1.400 de lei brut, ceea ce înseamnă că rămâneau cu maximum 1.000 de lei în mână. Din aceștia, 1,45 milioane (850.000 cu normă întreagă și 600.000 cu timp parțial) obțineau până la 750 de lei net.
Din cei 4,74 milioane de angajați cu normă întreagă de opt ore, alte 1,3 milioane aveau salarii nete între 1.400 de lei și 2.800 de lei. În tranșele superioare de salarizare se aflau 360.000 angajați, care obțineau între 2.800 de lei și 4.200 de lei net, 189.000 de angajați erau în categoria celor cu 4.200 de lei - 7.000 de lei, iar 100.000 de salariați reușeau să sară peste 7.000 de lei.
Statistica include numărul de angajați și nivelul salarial declarat, la care sunt datorate impozit pe venit și contribuții de asigurări. Estimări ale Consiliului Fiscal arată că ar exista 1,5 milioane de lucrători fără acte, iar unele salarii declarate ar fi mai mici decât cele efectiv asumate de angajatori, diferența fiind "la negru".
(În tabel este indicat salariul brut pentru angajații cu normă întreagă, respectiv numărul de salariați)
În schimb, contractele cu timp parțial sunt pe sume mici, astfel că, din totalul de 735.000 angajați astfel încadrați, 650.000 de contracte sunt pentru cel mult 1.000 de lei net.
Evoluția salariilor din ultimii ani arată că, deși salariul minim a fost majorat în câte două etape anual, de la 800 de lei, în 2014, la 1.250 de lei, în acest an, veniturile nete ale angajaților nu au crescut decât în zona inferioară de remunerare, în timp ce la vârf situația a rămas cvasi nemișcată. Mai mult, se observă o comprimare a salariilor aproape de pragul minim, stabilit de Guvern prin decizie administrativă, de unde rezultă că fondul salarial total disponibil la nivel național nu a urcat semnificativ și, în orice caz, nu în ritmul în care Executivul a crescut salariul minim.
CITEȘTE ȘI Vreți să vă întâlniți cu ANAF? Aflați unde și cândPe de altă parte, salariile sunt corelate cu productivitatea muncii. Or percepția generală este că productivitatea se referă doar la angajat, însă aceasta este determinată de o serie de alți factori legați de capital, management sau inovație, cum ar fi: tehnologia, însemnând proiecte noi, rezultate științifice, tehnici organizaționale și de management noi, eficiența din perspectiva eliminării deficiențelor de ordin tehnic sau organizatoric, implementarea celor mai bune practici în domeniu, standardizarea proceselor de producție sau corelația cu ciclul economic, reducerea costurilor reale etc.
Pe de altă parte, taxarea în România descurajează munca, după cum Profit.ro a scris aici, costul total pentru angajator ( taxe și contribuții) ajungând la 75-80% sin salariul net.
Dealtfel, România este printre statele europene care impozitează cel mai agresiv munca deși remunerarea angajaților este cea mai redusă din UE, surclasând doar Bulgaria.
Taxarea mare a muncii este în strânsă legătură cu numărul mare de pensionari în raport cu cel al salariaților (de 5,1 milioane față de 5,5 milioane persoane) și cu nevoia de a acoperi plata pensiilor. Deși contribuțiile de pensii sunt mari, acestea nu reușesc să susțină decât 70% din suma necesară pentru plată.
Iar numărul pensionarilor va crește substanțial în următoarele două decenii. Până acum, soluțiile găsite de guverne au echilibrat doar parțial bugetul de pensii, iar perspectiva este îngrijorătoare atât pentru salariați și pensionarii de acum, cât și pentru cei care vor intra pe piața muncii.