Un acord internațional extrem de important între România și Federația Rusă cu privire la importul în și tranzitul prin România al gazelor naturale rusești va ieși din vigoare la finalul acestui an, iar un altul, similar, va expira la 31 decembrie 2016.
Potrivit unui ordin recent al Ministerului Afacerilor Externe, la 31 decembrie 2015 va ieși din vigoare Convenția dintre Guvernul României și Guvernul Federației Ruse privind extinderea capacităților conductelor de tranzit gaze pe teritoriul României pentru creșterea livrărilor de gaze naturale din Federația Rusă în terțe țări și în România.
Convenția a fost semnată la Moscova la 25 octombrie 1996 și aprobată prin HG 1.369/1996, când premier era Nicolae Văcăroiu. Ulterior, convenția a fost amendată prin HG 656/2001, semnată de premierul de atunci, Adrian Năstase.
În plus, la finalul anului viitor, va ieși din vigoare Convenția dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind tranzitul prin teritoriul Republicii Socialiste România al gazelor naturale din URSS către Turcia, Grecia și alte țări, semnată la Moscova la 29 decembrie 1986 și aprobată prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 25 din 24 februarie 1987.
"(...) părțile au îndeplinit procedurile legale necesare privind ieșirea din vigoare a tratatelor internaționale enumerate mai jos", se precizează în preambulul ordinului emis de Ministerul Afacerilor Externe, semnat de secretarul de stat George Ciamba.
În dezacord cu legislația UE
Ambele convenții cu Rusia privind importul și tranzitul de gaze rusești au fost denunțate de către România în 2011, prin HG nr. 1.278/2011, însă, ca urmare a mecanismelor de denunțare prevăzute în textele convențiilor, acestea au rămas în vigoare până la sfârșitul lui 2015, respectiv 2016. Convențiile au fost denunțate din cauza incompatibilității lor cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Principlul motiv de incompatibilitate era faptul că, prin aceste convenții, se bloca accesul terților, cum ar fi potențialii exportatori de gaze din România, la conductele românești de gaze, capacitatea lor de transport fiind rezervată în exclusivitate de către Gazprom, chiar dacă rușii erau și sunt departe de a folosi efectiv întreaga capacitate rezervată.
Un alt motiv de incompatibilitate era acela că, în convenții, se prevede că gazele naturale livrate din Rusia în România nu pot fi reexportate de partea română în terțe țări fără acordul Gazprom. Prevedere extrem de importantă, prezentă și în contractele Gazprom cu alte state din regiune și cu care gigantul rus a încercat să împiedice, iarna trecută, aprovizionarea Ucrainei de către state importatoare de gaze rusești precum Ungaria și Slovacia, într-un moment de maximă tensiune al conflictului ruso-ucrainean, când Kremlinul a oprit aprovizionarea cu gaze a regimului de la Kiev.
De altfel, Transgaz are în plan realizarea de modificări tehnice la stațiile de măsurare a gazelor Isaccea I și Isaccea II, pentru ca gazele să poartă curge și în sens invers, dinspre România în Ucraina, nu doar dinspre ucraineni spre noi, așa cum este cazul în momentul de față. În iunie anul acesta, Transgaz și transportatorul de gaze din Ucraina, Ukrtransgaz, au semnat un memorandul de înțelegere pentru dezvoltarea infrastructurii de gaze, astfel încât Ucraina să poată cumpăra gaze din România, memorandum care prevede că cele două companii vor colabora pentru încheierea de acorduri de interconectare a conductelor și pentru identificarea soluțiilor tehnice de inversare a fluxului de gaze. Cu o lună înainte, Ukrtransgaz anunțase că a început discuții cu Transgaz, Ucraina fiind interesată să importe din România 1-2 miliarde de metri cubi de gaze pe an.
Hotărârea prin care Guvernul a denunțat cele două convenții cu Rusia a fost adoptată în decembrie 2011, la o lună după ce Comisia Europeană a amenințat că va trimite România și Bulgaria în fața Curții Europene de Justiție tocmai pentru nealinierea deplină la normele UE privind piața internă de gaze naturale, în primul rând sub aspectul neasigurării accesului egal al tuturor participanților la piață la rețelele de transport de gaze, în scopul aprovizionării consumatorilor, prin punerea la dispoziție pe piață a capacității maxime a rețelelor.
Rămâne în vigoare convenția privind construirea unei conducte pe teritoriul Republicii Socialiste România pentru tranzitarea de gaze din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice în Republica Bulgaria, semnată la Giurgiu la 29 noiembrie 1970. Convenția a fost amendată în anul 2000, în mandatul de premier al guvernatorului BNR Mugur Isărescu, prin HG 479/2000 privind continuarea colaborării prevăzute în Convenție.
Ucrainenii vor un nou acord de interconectare
În ultimul raport semestrial al operatorului sistemului național de transport de gaze, Transgaz, se arată că, la finalul anului 2015, expiră contractul de tranzit de gaze cu Gazprom semnat pe 3 iunie 1987. Contractul trebuia inițial să expire la finalul lui 2011, însă a fost prelungit până la 31 decembrie 2015 prin două acte adiționale succesive.
În același document se arată că, în prima jumătate a lui 2015, a avut loc o întâlnire trilaterală între reprezentanți ai Transgaz și cei ai companiilor de transport omoloage din Bulgaria și Ucraina.
"Întâlnirea a fost ocazionată de solicitarea Ukrtransgaz de a încheia un acord de interconectare cu Transgaz și de expirarea la data de 31.12.2015 a contractului de tranzit gaze pe firul II încheiat cu Gazprom. Totodată, s-a constituit un grup de lucru intern pentru negocierea prevederilor acordului de interconectare cu partea ucraineană, Directia Relații Internaționale asigurând suportul și interfața cu reprezentanții Ukrtransgaz și Naftogaz", se precizează în raportul Transgaz, care nu oferă detalii despre rezultatele respectivei întâlniri.
Este vorba despre firul II al interconectării cu sistemul de transport gaze al Ucrainei, punctul de interconectare fiind stația de măsurare a gazelor de la Isaccea. România importă gaze rusești care tranzitează Ucraina prin punctele de interconectare Isaccea și Medieșu Aurit.
Potrivit Transgaz, rămân în vigoare două contracte de tranzit de gaze rusești, unul semnat cu Gazprom Export, care expiră la finalul lui 2023, și unul semnat cu compania bulgară Bulgargaz EAD, valabil până la finalul anului viitor. Activitatea de transport internațional de gaze a Transgaz asigură tranzitarea gazelor naturale din Federația Rusă spre Bulgaria, Turcia, Grecia și alte țări, prin intermediul a trei conducte magistrale, între Isaccea și Negru-Vodă.
Intermediarii au umflat prețurile ani de zile
Convenția cu Rusia din 1996 prevede că partea rusă asigură condițiile privind livrarea de gaze naturale din Rusia în România, iar România condițiile de tranzit pe teritoriul românesc al gazelor rusești. Convenția prevede și că cele două guverne vor sprijini Romgaz și Gazprom în a crea o societate mixtă pe acțiuni în România, care să cunpere gaze rusești și să le vândă ulterior consumatorilor români.
După restructurarea Romgaz, însă, care a separat activitatea de producție de cea de transport, prin înființarea Transgaz, HG-urile de amendare a convenției cu Rusia din 1996 nu au mai făcut nici o mențiune cu privire la importul de gaze rusești direct de la Gazprom, ci doar la faptul că Transgaz prelua obligațiile Romgaz privind colaborarea cu Gazprom la tranzitul de gaze rusești prin România.
În acest fel, România a ajuns să importe gaze rusești de la Gazprom prin firme intermediare, la prețuri semnificativ mai mari decât dacă ar fi importat direct. În prezent, importurile se derulează prin intermediarii WIEE România, cu o cotă de piață de 94,73%, potrivit ultimelor date ale ANRE, aferente lunii mai, și Conef Gaz (5,27%). WIEE România este controlată indirect chiar de către Gazprom, iar Conef – de compania rusească Vimetco, acționarul majoritar al producătorului de aluminiu Alro Slatina.
În 2012, fiind amenințat de Comisia Europeană cu Curtea Europeană de Justiție din cauza convențiilor cu Rusia, guvernul de la București a dat un comunicat în care susținea că vrea să renegocieze cu Rusia prevederile celor două convenții, pentru a le aduce în acord cu legislația europeană. Asta după ce, în 2010, Ministerul Economiei transmitea că Gazprom ar fi dispusă să exporte gaze în România fără intermediari, direct către Romgaz, după expirarea contractelor cu firmele de intermediere. Nimic însă nu s-a schimbat între timp.
Avem putere mare de renegociere când nu ne mai trebuie gaze rusești
Între timp, însă, ca urmare a reducerii ample a consumului de gaze al României, cauzat în primul rând de dezindustrializare, amplificată și de criza economică, importurile de gaze din Rusia s-au redus masiv. Totodată, s-au diminuat semnificativ prețurile de import, atât ca urmare a scăderii cererii, cât și a prăbușirii cotațiilor mondiale la țiței, contractele pe termen lung ale Gazprom prevăzând, de cele mai multe ori, indexarea prețului gazelor la cel al petrolului, cu un decalaj de câteva luni.
În plus, ca urmare a sancțiunilor impuse Moscovei de SUA și UE pe fondul anexării Crimeii și conflictului din estul Ucrainei, dependența Rusiei de veniturile din exportul gazelor naturale a crescut și, deci, și flexibilitatea rușilor în negocierile asupra prețului. Sancțiunile au ocolit sectorul gazelor naturale, din cauza dependenței multor state UE de livrările de gaze din Rusia.
Astfel, este un bun moment pentru ca România să renegocieze contractele cu Gazprom, pentru a importa direct, fără intermediari, de la gigantul rus, la prețuri avantajoase, cantitățile de gaze de care ar mai putea avea nevoie, în special în timpul iernii.
Potrivit ANRE, iarna aceasta, România își va asigura din import doar 3% din necesarul de gaze. Iarna trecută, importurile au reprezentat circa 4% din consum. Scăderi masive față de anii anteriori, cum ar fi 2013, când importurile de la Gazprom au depășit 12% din consum. De anul viitor am putea renunța cu totul la importuri, întrucât producția internă ar putea fi capabilă să asigure integral consumul.
Și prețul importurile de gaze rusești a scăzut corespunzător. Astfel, în februarie 2015, gazele de import costau, în medie, 372 dolari/mia de metri cubi, în scădere cu aproape 10% față de prețul din februarie 2013.
