Bucureștiul este una dintre cele mai productive regiuni din Europa, cu un nivel al PIB/capita de peste două ori mai mari decât media. Este acest lucru adevărat? Mulți cred că e făcătură statistică, în care producția altor regiuni românești e mutată artificial în Capitală. Profit.ro a obținut lămuriri de la Eurostat și explică cum stă situația în realitate.
În fiecare an când apar datele de la Eurostat care arată un nou avans al producției economice regionale, Bucureștiul mai urcă câteva trepte și apare cu cifre astronomice raportat la media europeană. E o evoluție care e greu de înțeles de unii comentatori. Cum poate un oraș care are mari probleme cu apa caldă și încălzirea, cu clădiri de pe care cade tencuiala, să fie peste regiuni europene consacrate, pe care le vizităm în vacanțe?! Sigur e ceva a mijloc, își spune comentatorul!
De aici apar două mari teorii. Prima spune că firmele mari au sediul la București, deși au producție în toată țara unele dintre ele. Așa că Statistica oficială, în loc să calculeze PIB-ul unde se face efectiv banul, se uită doar la sediul principal și trece acolo toată activitatea economică. De aici rezultă un București umflat statistic, mai întreprinzător decât e în realitate.
O a doua teorie spune că având în vedere că firmele mari (unii vorbesc de 3.000) sunt gestionate de Direcția Mari Contribuabili a ANAF, care are sediul în București, atunci și PIB-ul e trecut tot aici, calculat din bilanțurile contabile și nu după locul fizic al activității economice.
Care e realitatea? Vom vedea mai jos, inclusiv cu o lămurire de la Eurostat, dar mai întâi să vedem câte de mirobolantă (și aparent inexplicabilă) e poziția Capitalei.
Situația pe regiuni mai mari
Regiunea București-Ilfov era în 2023 a șasea regiune a UE (din 240) după nivelul produsului intern brut/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, la 190% din media UE, pe clasificarea teritorială de nivel doi. În cazul României, la acest nivel de detaliu, vorbim de regiunile de dezvoltare (București – Ilfov, Nord-Est, Sud - Muntenia, Nord-Vest, Sud-Est, Centru, Sud-Vest, Oltenia, Vest), sub care se află județele și peste care se află cele patru macro regiuni.
PIB reprezintă valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse într-o țară într-un interval - un an în cazul calculelor noastre - și este unul dintre cei mai fiabili indicatori privind nivelul unei economii. Pentru a compara producția între țări (și nu numai), primul pas este ajustarea cu populația (adică PIB/capita), iar apoi se mai face și o ajustare cu puterea de cumpărare.
Astfel, București-Ilfov era în clasamentul anului 2023 doar sub regiunea Eastern and Midland din Irlanda (care cuprinde Dublinul), Luxemburg, Southern (tot Irlanda), Praga și Regiunea Capitalei belgiene Bruxelles. Regiuni foarte bogate precum Hamburg (189%), Ile de France (regiunea din jurul Parisului – 166%), Viena (138%), Lombardia (134%) sau Comunidad de Madrid (123%) se aflau sub București-Ilfov. Precum și regiunile capitalelor din țările vecine sau la un nivel similar de dezvoltare Bratislava (148%), Budapesta (168%), Varșovia (155%), Zagreb (125%).
Una dintre regiunile românești - Nord-Est (47%) - se afla considerabil sub media UE, dar era în fața altora din Bulgaria sau Grecia. Regiunile Sud – Muntenia (60%), Sud-Est (61%), Sud-Vest Oltenia (62%) se aflau peste multe regiuni din Grecia, Ungaria, Polonia sau chiar Calabria (Italia). Cele mai dezvoltate regiuni românești - Centru (70%), Nord-Vest (71%), Vest (78%) – erau în preajma sau peste unele regiuni din Polonia, Cehia, Spania sau chiar Franța.
Județ bogat, județ sărac
La un nivel mai ridicat de detaliu (NUTS 3, adică la nivel de județe), Bucureștiul era în 2022 regiunea cu al 23-lea cel mai ridicat nivel al produsului intern brut/locuitor din UE, nivel ajustat cu puterea de cumpărare. Capitala României genera un PIB/capita ajustat de echivalent cu 213% din media UE (76.600 de euro echivalenți), iar în 2023 a ajuns la 229% (87.400 de euro echivalenți). Pentru 2023 nu există însă date pentru toate regiunile europene.
Bucureștiul se plasează peste multe dintre regiunile țărilor vestice – spre exemplu sub unele regiuni ale capitalei din Irlanda (Dublin), Franței (Paris, Hauts-de-Seine), Olandei (Groot-Amsterdam) și sub cele mai bogate regiuni ale Germaniei (Wolfsburg, Ingolstad, Munchen, Mains, Coburg, Erlangen, Frankfurt, Schweingurt, Dusseldorf, Regensburg, Stuttgart, Darmstadt), organizate în orașe independente (kreisfreie Städte), dar peste toate cele din Italia (cu Milano cel mai sus, la 192%) sau Spania (cu Madrid la 120% sau Barcelona la 102%).
Între județele românești, cel mai bine stăteau Cluj (PIB/capita ajustat de 108% din media UE în 2022, 114% în 2023), Timiș (95%, respectiv 104%), Gorj (92%, respectiv 95%), Constanța (87%, respectiv 91%), Brașov (83%, respectiv 87%) și Prahova (81%, respectiv 85%). La aceste nivel al PIB/capita ajustat găsim multe regiuni din țări precum Germania, Austria, Spania sau Italia.
Cele mai puțin productive județe erau Vrancea (40% în 2022, 42% în 2023), Suceava (39%, respectiv 41%), Călărași (38%, respectiv 40%), Giurgiu (34%, respectiv 37%), Botoșani (32%, respectiv 34%) și Vaslui (30%, respectiv 32%). Ultimele două se află într-o stagnare relativă începând cu 2017-2018. Județele sărace au crescut în general în ultimii ani, dar mai puțin decât cele mai bogate. 12 se găseau sub jumătate din media UE.
Mai sărace decât Vasluiul sunt trei județe din Bulgaria, iar sub Vrancea, pe lângă 17 regiuni bulgărești, se regăsesc și două din Grecia, și câte una din Ungaria, Croația și Letonia.
Deci, se trece PIB-ul în dreptul Bucureștiului?
Profit.ro a solicitat Eurostat să ofere clarificări cu privire la modul în care se calculează PIB/capita. Întrebările și răspunsurile complete sunt mai jos.
Pe scurt, PIB e calculat acolo unde are loc efectiv activitatea economică. Dacă datele nu sunt disponibile la detaliu, atunci acestea sunt estimate utilizând alte variabile ale indicatorilor economici (ocuparea, salarii). Statistica românească folosește mai mult aproximările, astfel încât să prevină concentrarea datelor în Capitală. Datele fiscale nu ar trebui să fie luate în seamă în calculul PIB.
1. Cum ține cont Eurostat de locația sediului central al companiei în comparație cu locația reală a activităților de producție/operaționale atunci când întocmește statisticile regionale privind PIB-ul?
Principiul fundamental al întocmirii conturilor regionale prevede că tranzacțiile trebuie alocate regiunii în care este rezidentă unitatea de producție sau gospodăria (SEC 2010, alin. 2.01, 2.04 și 13.24). Termenul „reședință” se referă la teritoriul economic pe care se află unitatea de producție. În cazul în care o întreprindere sau o entitate economică operează în mai multe regiuni, activitățile sunt alocate regiunii în care se desfășoară efectiv, mai degrabă decât sediului central sau locațiilor administrative ale întreprinderii.
Pentru a realiza această alocare, unitățile instituționale, care produc bunuri și servicii într-o combinație de activități în același timp, sunt împărțite în unități mai mici și mai omogene în ceea ce privește tipul de producție. Acestea sunt denumite tipuri de unități de activitate (UAE). Fiecare activitate este apoi legată de o anumită locație care corespunde UAE locală. Acest proces necesită informații complete și fiabile disponibile la nivelul UAE-urilor locale. Cu toate acestea, astfel de informații detaliate sunt adesea disponibile numai la nivel de întreprindere. Atunci când nu sunt disponibile date regionale detaliate, țările trebuie să aplice metode de estimare pentru calcularea valorii adăugate brute (VAB) pe activități economice și sectoare instituționale. Aceste tehnici folosesc indicatori economici, cum ar fi numărul de angajați, compensarea angajaților sau măsurile specifice activității industriei. Aceste estimări asigură că producția economică este distribuită între regiuni pe baza activității reale, mai degrabă decât să fie concentrată în locațiile sediului companiei.
Există un manual specific care intră în detalii suplimentare pentru conturile regionale (Manual on Regional Accounts Methods).
2. Administrarea fiscală a marilor contribuabili influențează alocarea regională a PIB-ului? Dacă da, cum este tratat acest lucru în metodologie?
VAB regional se bazează mai degrabă pe date legate de producție decât pe evidențe fiscale. Astfel se evită riscul ca VAB să se concentreze acolo unde sunt înregistrate companii, mai degrabă decât acolo unde are loc activitatea economică. Țările au trimis către Eurostat cifre regionale privind valoarea adăugată brută (VAB). Prin urmare, calitatea Produsului Intern Brut (PIB) regional depinde în mod clar de disponibilitatea și calitatea surselor statistice utilizate pentru estimarea valorii adăugate brute care este măsura activității economice a UAE locale dintr-o regiune.
3. Există măsuri specifice în vigoare pentru a atenua potențialele distorsiuni ale cifrelor PIB-ului regional cauzate de concentrarea sediilor sau a funcțiilor administrative în capitale precum București?
Pentru a atenua distorsiunile în cifrele VAB regionale cauzate de concentrarea sediilor în capitale precum București, Eurostat recomandă alocarea activității economice în funcție de locul unde are loc producția, mai degrabă decât de locul în care companiile sunt înregistrate legal. Acest lucru se realizează folosind metode de jos în sus, care se bazează pe date directe de la unitățile locale de producție. Atunci când astfel de date nu sunt disponibile, abordările de sus în jos alocă VAB regiunilor în funcție de ocuparea forței de muncă, salarii sau alți indicatori economici. O abordare mixtă, care combină ambele metode, ajută la îmbunătățirea acurateței și se asigură că VAB reflectă contribuțiile economice regionale reale, mai degrabă decât funcțiile administrative.
În România, alocarea regională a VAB urmează o abordare de sus în jos, cu o combinație de date directe și indicatori estimați. Regionalizarea VAB implică regionalizarea VAB, impozite pe produse și subvenții pe produse. PIB-ul este calculat în prețuri curente în milioane de lei. Pentru a preveni concentrarea disproporționată a VAB în capitală, Institutul Național de Statistică (INS) aplică chei de distribuție specifice pentru fiecare activitate economică pentru a aloca VAB între județe și regiuni. Acestea includ:
- Valoarea producției agricole (recolte și animale), pentru agricultură;
- valoarea producției forestiere și aprovizionării cu lemn, silvicultură;
- Cifra de afaceri, pentru activitățile de transport feroviar și aerian și de telecomunicații;
- valoarea producției fizice, pentru extracția și prepararea cărbunelui și extracția și prepararea țițeiului și a gazelor naturale;
- Salariile brute, pentru unele activități de producție, construcții, comerț, hoteluri și restaurante, activități financiare, servicii prestate în principal întreprinderilor, guvern, educație, sănătate și alte servicii colective, sociale și personale;
- Volumul gazelor naturale distribuite, pentru activitatea de transport prin conducte;
- Volumul de apă potabilă furnizată utilizatorilor, pentru activitatea de colectare, tratare și distribuție a apei;
- Energia termică furnizată, pentru activitatea de producere și distribuție a energiei electrice și a apei calde.
Taxele pe produs, inclusiv taxa pe valoarea adăugată și taxele vamale sunt repartizate pe regiuni conform structurii totale a VAB pentru județe și regiuni; Pentru alocarea acestor subvenții se folosește și cheia utilizată pentru regionalizarea VAB a fiecărei activități beneficiare a subvențiilor pe produs.
Deci de ce e PIB per capita așa de mare în București comparativ cu restul țării?
Produsul intern brut este o măsură a activității economice și în general se corelează cu prosperitatea. Totuși, el nu reprezintă în mod direct bogăție sau avere. Pentru a ajunge la bogăția pe care o asociem cu țările Occidentale, fie că vorbim de infrastructură sau situația financiară, e nevoie de generații de acumulare accentuată.
Adică de creștere a PIB peste media țărilor țintă, astfel încât să existe surplusuri nu doar pentru infrastructura mare, ci și pentru apă caldă și orașe mai frumoase, pe de o parte, precum și pentru o mai mare putere de cumpărare a cetățeanului.
Al doilea factor de confuzie vine din ajustarea PIB cu prețurile.
Deși veniturile românilor au crescut relativ rapid în ultimul deceniu, salariul mediu net sărind de 1.000 de euro, acestea sunt considerabil sub cele din țările de vest, calculate euro la euro – salariile din Germania sunt de 3 ori mai mari, cele din Franța de 2,5 ori, cele din Italia de 2 ori mai mari, până și cele din Polonia sunt mai mari cu jumătate. Dar prețurile sunt mai mari în țările vestice, în special pentru servicii (unde costul salarial e unul important în preț), astfel că o comparație directă între țări se poate face doar ajustând cu nivelul prețurilor. Când românul cumpără însă produse sau servicii cu preț de piață internațională – spre exemplu, autovehicule, electronice și electrocasnice, bilete de avion sau excursii în țările vestice -, atunci ajustarea statistică a prețurilor nu-l încălzește cu nimic.
Revenind la clasamentul pe regiuni, salariile în București sunt mai mari cu un sfert decât media pe țară (6.700 de lei în noiembrie 2024, față de o medie pe țară de 5.400 de lei).
Dacă luăm PIB/capita neajustat cu prețurile, atunci nivelul de 50.100 de euro al Bucureștiului se păstrează în prima treime a regiunilor europene, fiind 131% din medie (Budapesta era la 118%, spre comparație, Varșovia la 129%), dar nu mai este la nivelul astronomic al cifrelor ajustate.
Bucureștiul este tras în sus și de efectul de centralizare al capitalei, instituțiile mari ale statului au acolo sediile și mulți angajați, iar consumul guvernamental se calculează la PIB.
Capitala beneficiază și de afluxul de navetiști, atrași de locurile de muncă mai bine plătite. Astfel, munca lor se calculează în datele Bucureștiului și nu în județele apropiate unde locuiesc de fapt.
Deși unii bucureșteni împrăștie semințe pe stradă, nu sunt agricultori
Dar poate cea mai importantă sursă discrepanță este una administrativă. Bucureștiul este o zonă dens populată, cu o ocupare mare a forței de muncă, în sectoare relativ productive, în timp ce restul regiunilor românești sunt mult mai amestecate.
România are doar două regiuni preponderent urbane: Bucureștiul și județul Ilfov. Mai există alte 12 regiuni intermediare: Arad, Timișoara, Cluj, Hunedoara, Sibiu, Brașov, Prahova, Dolj, Constanța, Brăila, Galați și Iași. Restul sunt regiuni preponderent rurale.
Regiunile preponderent urbane sunt cele în care mai mult de 80% din populație trăiește în centre urbane. Regiunile intermediare sunt cele în care între 50% și 80% din populație trăiește în orașe, iar cele rurale sunt cele în care cel puțin jumătate din populație trăiește la sate.
Regiunile urbane, deși concentrează mai puțin de 15% din forța de muncă, generează 28% din PIB. Regiunile intermediare au aproape 35% din forța de muncă și un procent similar în PIB, iar cele rurale 50% din forța de muncă și doar 37% din PIB.
În regiunile rurale, 31% din populația în vârstă de muncă se ocupa cu agricultura, cea mai mare cotă din UE și de aproape trei ori peste media europeană.
La nivelul UE, regiunile urbane generează 51% din PIB, cu 45% din populația ocupată, în timp ce regiunile intermediare generează 34% din PIB cu 37% din populația ocupată și regiunile preponderent rurale 15% din PIB cu 19% din forța de muncă.
Tocmai preponderența agriculturii în multe regiuni ale României face ca producția acestora, calculată în bani, să fie mult mai mică decât cea a Bucureștiului. Un calcul sumar al productivității muncii arată că valoarea adăugată brută în agricultură era de circa 6.700 de euro/lucrător în 2024, comparativ cu circa 37.300 de euro/lucrător în medie în economie. De altfel, nivelul productivității din industrie era similar celui general, în timp ce productivitatea din construcții și sectorul comercial era ușor mai redusă, la 32.000, respectiv 33.600 de euro/lucrător. În general, sectorul terțiar, cel al serviciilor, oferea cea mai ridicată productivitate cu un nivel mediu de 50.600 de euro/lucrător anul trecut.
În UE, industria are în general o valoare adăugată mai mare decât media din servicii (91.900 de euro/lucrător vs 73.000 de euro/lucrător). Situația diferită din România este explicabilă prin nivelul redus de sofisticare al industriei, deși aceasta e integrată în lanțul european de producție – valoare adăugată mică ce o face susceptibilă să sufere mai multe de pe urma unui război comercial cu SUA, de exemplu.
Între 2010 și 2024, productivitatea reală a muncii a crescut cu 55% în România, al doilea cel mai ridicat ritm după cel al Irlandei (60%) și cu mult peste media UE de 8%.
Revenind la comparațiile cu UE, chiar dacă ajustăm cu nivelul prețurilor (folosind de această dată informații disponibile pentru anul 2023), agricultura genera doar 12.400 de euro echivalent/lucrător, adică doar 40% din media UE de 31.200 de euro, al doilea cel mai redus nivel după cel al Bulgariei. Spre comparație, VAB/lucrător ajustat cu prețurile era de 61.000 de euro în România, 85% din media UE de 71.400 de euro.
VAB/lucrător din industrie era cu 34% sub media UE, la 62.500 de euro echivalent, și în servicii cu 17% peste, la 82.200 de euro echivalent, grație în principal producției foarte ridicate ajustate pentru sectorul IT&C, de 212.800 de euro echivalent/lucrător (cu 92% peste media UE), al doilea cel mai ridicat din Uniune sau al VAB la nivelul UE din retail, transporturi, cazare și alimentație sau al celui din activitățile profesionale și de suport sau din domeniul imobiliar (categorii cu o productivitate pe angajat ajustată cu prețurile cu 89%, respectiv 63% peste media UE).
Activitățile cu valoare adăugată mare se derulează aproape exclusiv la orașe în unele cazuri, unele doar în orașele mari, în timp ce agricultura rămâne în zona satelor și se bazează în continuare pe o forță disproporționat de ridicată de muncă manuală, după cum reiese din datele prezentate mai sus.
Mai mult, statisticile înregistrau ca lucrători pe cont propriu în agricultură peste 1,5 milioane de persoane în 2024, de departe cel mai mare număr din UE (urmează Polonia, cu 1 milion), și circa 27% din numărul lucrătorilor pe cont propriu din Uniune în domeniul agricol. Angajații din agricultură erau circa 7% din totalul UE, 217.000 din 3,06 milioane.
Privind însă pe termen lung, ponderea agriculturii scade treptat în economia românească, pe măsură ce aceasta migrează spre sectorul terțiar. Agricultura furniza 9,6% din VAB în 2005, însă ponderea s-a redus la 4,3% în 2023.
Deci, până la urmă, există o distorsiune statistică din modul în care sunt trasate regiunile țării. Dacă regiunea Capitalei ar fi fost mai extinsă, cu mai multe zone mai puțin dens populate, atunci și PIB per capita ar fi fost mai apropiat de restul regiunilor și ar fi existat mai puține motive ca miticii să fie acuzați că fură PIB-ul la cântar.
