Reprezentanții Uniunii Europene (UE) analizează opțiunea reluării achizițiilor de gaze rusești prin gazoducte, componentă a unei posibile reglementări a războiului din Ucraina, susține Financial Times. Potrivit informației “pe surse” publicată de FT, printre susținătorii propunerii se reprezentații Germaniei și Ungariei, iar printre opozanții ei, state membre estice, printre care probabil și România, dat fiind faptul că este cel mai puțin dependent stat european de importul de gaze.
De ce este important România a devenit, de anul trecut, cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană, depășind Olanda în ceea ce privește extracțiile raportate în terajouli (TJ) pe baza Puterii Calorice Superioare (PCS). În primele 10 luni ale acestui an, producția din România a fost de aproape 299 mii TJ, în timp ce cea din Olanda de 270 mii TJ
Mai este interesant O eventuală ridicare a sancțiunilor UE privind importul de gaze rusești ar afecta interesele producătorilor din România. Începând cu declanșarea producției din Neptun Deep de către OMV Petrom și Romgaz în 2027 producția autohtonă va depăși cu aproximativ 30 TWh/an (sau aproximativ 28%) consumul intern. Cu alte cuvinte, companiile autohtone - nu numai OMV Petrom, ci și Romgaz - vor fi nevoite să exporte gazul produs suplimentar, acesta neputând fi consumat intern. Și asta în pofida majorării actualului consum, care în 2023 s-a situat la 102 TWh, într-un ritm estimat de operatorul de sistem Transgaz la 0,9% pe an în perioada 2025-2027. Producția, în schimb va exploda, odată cu declanșarea Neptun Deep, ajungând de la 85 TWh în 2024 la un maxim de 141 TWh în 2028. Iar prețurile de export depind de sursele alternative de pe piața europeană și ar putea scădea considerabil dacă va fi reluat fluxul gazelor rusești către Europa.
În prezent, singurul gazoduct funcțional care transportă gaze rusești pe Bătrânul Continent este TurkStream, tranzitul prin Ucraina fiind sistat.
Potrivit FT, susținătorii propunerii, inclusiv oficiali maghiari și germani, susțin că această mișcare ar putea oferi atât Rusiei, cât și Europei stimulente pentru a menține un acord de pace, stabilizând în același timp piața energetică de pe continent.
Știrea este cu atât mai surprinzătoare cu cât vine doar la o lună după ce Ucraina a oprit tranzitul gazului rusesc pe teritoriul său, punând capăt unei “colaborări”. Decizia a stârnit proteste din partea unora dintre membrii UE, în special Ungaria și Slovacia, care continuă să se bazeze pe gazul rusesc, în pofida eforturilor de diversificare a aprovizionării.
Propunerea de reluare a achizițiilor de gaze rusești s-a confruntat cu reacții din partea principalilor aliați ai Ucrainei în UE și a oficialilor din unele state membre „estice” susține FT.
La începutul acestei săptămâni, Ungaria a anunțat că a primit „garanțiile solicitate” din partea UE cu privire la asigurarea tranzitului energetic către țările europene, după ce a amenințat cu exprimarea dreptului de veto la noul val de sancțiuni impuse Moscovei. La scurt timp după, Reuters a anunțat că Bruxelles-ul va continua discuțiile privind aprovizionarea cu gaze naturale cu Ucraina, Slovacia și Ungaria.
Înainte de declanșarea războiului din Ucraina, gazele rusești reprezentau aproximativ 40% din achizițiile totale ale UE, Germania fiind principalul cumpărător.
Exporturile de combustibili fosili reprezintă o parte cheie a veniturilor la bugetul de stat rus și contribuie la menținerea actualului nivel ridicat al cheltuielilor militare ale Moscovei.
UE a redus toate importurile rusești de cărbune, majoritatea importurilor de petrol rusești și peste două treimi din importurile de gaze rusești către UE, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei la începutul lunii ianuarie, adăugând că blocul comunitar își propune să elimine toți combustibilii fosili din Rusia de pe piața sa până în 2027.
Noul președinte american Donald Trump, care s-a angajat să negocieze un acord de pace în Ucraina, a îndemnat Europa să cumpere mai mult gaz natural lichefiat (LNG) american și a cerut creșterea producției de hidrocarburi pentru a pune presiune pe prețuri și a reduce veniturile Rusiei, forțând-o astfel să se așeze la masa negocierilor.
