Primul satelit din lemn din lume, LignoSat, o colaborare între NASA și Agenția spațială niponă, JAXA, se află pe orbita circumterestră după ce a fost lansat de la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS) în decembrie 2024, conform unui anunț făcut de NASA la 7 ianuarie, transmite site-ul Live Science.
LignoSat este un microsatelit, de dimensiunea unei căni de cafea și este realizat din lemn de magnolie. El a fost creat de JAXA și transportat în spațiu de NASA în cadrul unui experiment menit să demonstreze modul în care se comportă lemnul în spațiu, parte a unei strategii de a face sateliții mai sustenabili, scrie Agerpres.
Lemnul nu arde și nici nu putrezește în lipsa atmosferei și are avantajul că la reintrarea în atmosferă va arde complet, ceea ce-l recomandă ca material biodegradabil pentru viitorii sateliți.
După ce au testat câteva mostre de lemn prin expunerea la condițiile din spațiu, de la bordul ISS, în cursul anului 2024, cercetătorii au ajuns la concluzia că satelitul construit din lemn poate fi lansat pe orbită.
„Trei mostre de lemn au fost testate pentru a vedea dacă prezintă deformări după expunerea la spațiul cosmic”, conform unui comunicat al cercetătorilor din luna mai 2024. „În pofida mediului extrem reprezentat de spațiul cosmic, ce implică variații uriașe de temperatură și expunere la radiații cosmice timp de 10 luni, testele au confirmat că materialul nu se descompune și nu prezintă deformări de tipul fisurării, îndoirii, decojirii sau alte deteriorări ale suprafeței”, se mai arată în comunicat.
Cele trei mostre de lemn testate au fost lemnul de cireș, de magnolie și de mesteacăn. Până la urmă a fost ales lemnul de magnolie pentru realizarea satelitului pentru că acest lemn este mai rezistent la procesele de producție.
Peste 8.440 de tone de deșeuri spațiale, printre care sateliți scoși din uz și trepte folosite de rachete, aglomerează orbita terestră joasă. Metalele strălucitoare din care sunt făcute aceste deșeuri spațiale, în special titaniu și aluminiu, afectează vizibilitatea astronomică, mărind luminozitatea totală a cerului nopții cu peste 10% deasupra unor mari întinderi ale planetei și producând astfel poluare luminoasă.
