În materialul de azi, mi-am propus să analizez o postare de pe X a celor de la The Kobeissi Letter postată pe rețeaua de socializare zilele trecute.
1. Acțiunile scad de parcă războiul comercial s-ar intensifica
Cei de la Kobeissi au dreptate când spun că piețele reacționează ca și cum ne-am îndrepta către un conflict comercial sever. Însă această explicație este insuficientă. Scăderea acțiunilor vine dintr-un cumul de factori – șocul extern al tarifelor a lovit o piață deja fragilizată: întârzieri în relaxarea monetară anticipată, evaluări excesive ale companiilor, temeri legate de o recesiune iminentă. Cu alte cuvinte, taxele vamale au fost doar scânteia; combustibilul era deja prezent în contextul macroeconomic tensionat.
2. Dolarul american scade de parcă acordurile comerciale ar fi iminente
Kobeissi Letter evidențiază o anomalie aparentă: dolarul se depreciază, deși conflictul comercial se adâncește. Realitatea este că Statele Unite și China sunt departe de o înțelegere. Declinul dolarului reflectă, mai degrabă, o pierdere de încredere în SUA ca destinație sigură pentru capital. Evenimente recente – escaladarea protecționismului și interferențele politice asupra Fed – au deteriorat imaginea SUA în ochii investitorilor.
Vidul de credibilitate astfel creat amintește de crizele din piețele emergente: scăderi simultane ale acțiunilor, obligațiunilor și monedei. Investitorii reduc expunerea pe activele denominate în dolari, iar avantajele tradiționale ale acestuia – lichiditate, siguranță, randament – sunt erodate.
3. Prețurile petrolului scad de parcă reducerile de dobândă nu ar mai veni
Afirmația celor de la Kobeissi surprinde un punct valid: piețele par să creadă că băncile centrale nu vor putea sau nu vor dori să stimuleze economia, deoarece inflația este reaprinsă de tarifele comerciale. Acest blocaj al politicii monetare implică riscul unui scenariu stagflaționist – scădere economică în paralel cu inflație crescută.
Totuși, trebuie menționat că dacă teama dominantă este colapsul cererii globale, atunci prețul petrolului poate scădea chiar și într-un context inflaționist. Așadar, scăderea petrolului reflectă în principal așteptări sumbre privind cererea, nu doar lipsa reducerilor de dobândă.
4. Prețul aurului crește de parcă reducerile de dobândă ar fi pe drum
Kobeissi subliniază că piața aurului semnalează o posibilă relaxare monetară. Într-adevăr, așteptările privind tăieri de dobândă reduc randamentele reale și pot slăbi dolarul, ceea ce favorizează aurul. Faptul că acesta a atins un nou maxim istoric în 2025 – peste 3500 USD/uncie – indică anticiparea unor intervenții de tip QE sau a devalorizării monedei fiduciare.
Dincolo de așteptările legate de dobânzi, creșterea aurului reflectă o stare generală de panică și căutare a unui refugiu. Într-un context în care și dolarul, și obligațiunile pierd teren, aurul reapare ca ultim bastion de încredere. El acționează ca avertizor al tensiunilor sistemice în creștere.
5. Acțiunile din tehnologie scad de parcă am intra în recesiune
Sectorul tehnologic, sensibil la ciclul economic și la dobânzi, este adesea un barometru pentru starea generală a economiei. Multe companii tech depind de consum și investiții, iar evaluările lor, adesea bazate pe câștiguri viitoare, sunt vulnerabile la creșterea costului capitalului.
Pe lângă această vulnerabilitate structurală, războiul comercial afectează în mod direct tehnologia – atât ca piață de desfacere, cât și în zona lanțurilor de aprovizionare. De aceea, scăderea acțiunilor din sector poate reflecta atât anticiparea unei recesiuni, cât și o reevaluare a profitabilității viitoare.
Totuși, prăbușirea acțiunilor tech nu indică automat o recesiune. Din punctul meu de vedere, asistăm la o corecție sănătoasă, cauzată de evaluări exagerate și de dobânzile ridicate. Combinația de scădere a cererii și normalizare a multiplilor este dureroasă, dar necesară.
Mesajul pentru investitorii din zona tech este clar: în actualul mediu, caracterizat de rate ridicate și incertitudine economică, vulnerabilitatea sectorului este accentuată. Lecția – una care amintește de perioada post-dot-com – este că entuziasmul speculativ nu poate ignora realitățile macro.
6. Randamentele titlurilor de trezorerie cresc de parcă economia ar fi puternică
În mod tradițional, randamentele obligațiunilor cresc într-o economie puternică sau cu inflație în urcare. Kobeissi observă că această mișcare pare a reflecta o economie rezilientă. Totuși, această interpretare poate fi înșelătoare.
Creșterea randamentelor nu reflectă neapărat optimism economic, ci mai degrabă o scădere a apetitului investitorilor pentru datoria SUA. Faptul că acțiunile și obligațiunile scad simultan sugerează un vid de încredere – capitalul fuge atât din activele riscante, cât și din cele considerate anterior sigure.
În acest sens, mișcarea randamentelor indică mai degrabă tensiuni financiare și temeri privind inflația persistentă, decât un boom economic.
În loc de încheiere:
Toate aceste puncte duc la concluzia că piețele financiare, în aprilie 2025, transmit mesaje mixte, uneori contradictorii. Motivul: investitorii se confruntă cu o situație fără precedent – șocuri în zona de cerere și ofertă, inflație persistentă, lipsa unei reacții clare din partea băncilor centrale și temeri legate de recesiune.
Postarea celor de la The Kobeissi Letter surprinde plastic acest haos informațional. Analiza mea arată însă că, dincolo de paradoxuri, există factori fundamentali care pot mișca activele în direcții aparent opuse.
Pentru investitorii educați, lecția principală este să nu se lase păcăliți de explicații simpliste. În 2025, dolarul nu mai este un refugiu automat, obligațiunile nu mai protejează, iar aurul revine în prim-plan. Sentimentul pieței este dominat de frică, nu de lăcomie. Iar riscurile sistemice – de încredere, de lichiditate, de natură politică – devin tot mai relevante.
Piața, într-adevăr, „nu mai știe ce să creadă”. Tocmai de aceea, vigilența și gândirea critică devin cele mai valoroase atuuri pentru orice investitor.
Radiografia piețelor financiare
Piețele bursiere din Asia au avut ieri o sesiune mixtă, reflectând incertitudinea investitorilor în fața tensiunilor comerciale și a divergențelor economice regionale. Nikkei 225 din Japonia a pierdut 0,17%, în timp ce bursele din China continentală și Hong Kong au reușit să avanseze moderat. India a continuat trendul pozitiv, în timp ce Australia a stagnat. Pe plan valutar, yenul s-a depreciat, iar yuanul a pierdut teren în fața dolarului american, indicând o înrăutățire a sentimentului față de activele asiatice.
În Statele Unite, bursele au înregistrat un raliu spectaculos. Dow Jones a câștigat peste 1.000 de puncte, Nasdaq a urcat cu aproape 2,7%, iar S&P 500 a avansat cu 2,5%. Acest entuziasm aparent contrazice fundamentele: tensiunile comerciale escaladează, iar incertitudinile legate de politica monetară persistă. Creșterile de azi pot reflecta mai degrabă un reflex tehnic de cumpărare după scăderile recente, decât o revenire susținută a încrederii.
Pe piața mărfurilor, ziua a fost caracterizată de mișcări divergente. Aurul a suferit o corecție de 1,38%, în ciuda unui context global încă tensionat, în timp ce argintul a urcat ușor. Mărfurile industriale și agricole au fost vedetele sesiunii: cafeaua a crescut cu 3,35%, cuprul cu 2,04%, iar cacaoa cu aproape 5,7%. În energie, petrolul Brent a urcat cu 1,47%, dar gazele naturale au rămas sub presiune, sugerând o percepție slabă asupra cererii globale.
Această dinamică volatilă nu poate fi explicată printr-o singură cauză. Așa cum remarcă și analiza Kobeissi Letter, piețele par să reacționeze simultan la semnale contradictorii: scăderi de acțiuni ca într-un război comercial, dar deprecierea dolarului ca și cum un acord ar fi iminent; prăbușirea prețului petrolului sugerând stagnare, în timp ce aurul semnalează panică monetară.
În realitate, aceste mișcări sunt simptomele unui dezechilibru macroeconomic profund. Tarifele vamale recente nu au făcut decât să amplifice vulnerabilități deja existente: întârzieri în relaxarea monetară, inflație persistentă, evaluări speculative și un deficit de încredere în politicile economice. Piețele reacționează nu doar la evenimente punctuale, ci la un mediu sistemic instabil, în care activele tradiționale – dolarul, obligațiunile, acțiunile – nu mai oferă protecția de altădată.
Mesajul-cheie este că volatilitatea actuală nu este întâmplătoare, ci reflectă o tranziție dureroasă către un nou regim de piață. În acest context, aurul devine un refugiu preferat, nu doar ca protecție împotriva inflației, ci și ca semnal al crizei de încredere în instituțiile monetare. Tehnologia, vedeta ultimului deceniu, suferă acum o recalibrare dură. Iar randamentele în creștere ale titlurilor de stat nu mai sugerează o economie puternică, ci o fugă de capital din datoria publică americană.
Pentru investitorii atenți, lecția este clară: în 2025, explicațiile simpliste nu mai funcționează. Piața este prinsă între forțe opuse – inflație și recesiune, intervenție și inacțiune, risc și incertitudine. Într-un astfel de climat, gândirea critică și capacitatea de a naviga între nuanțe devin esențiale. Piața nu oferă certitudini, ci doar semnale. Iar interpretarea corectă a acestor semnale este, poate, singurul avantaj real pe care un investitor conștient îl poate avea.
Acest material are scop exclusiv informativ și nu reprezintă un sfat de investiții.
Justin Ștefan – comentator financiar și investitor individual
