Pe 15 august 1971, președintele Richard Nixon întrerupea un episod din serialul „Bonanza” pentru a anunța „o nouă politică economică” familiilor americane adunate în fața televizoarelor în acea duminică seara. Printre nenumăratele măsuri pe care președintele le-a subliniat era o taxă vamală de 10% pe importuri și suspendarea convertibilității dolarului american.
Nixon însuși era mai îngrijorat de reacția politică din partea americanilor decât de cea a „speculatorilor internaționali de bani” vizați de anunțul său. Cu toate acestea, consecințele au fost enorme. Deși formulată ca o măsură temporară, SUA nu s-a mai întors niciodată la așa-numitul etalon- aur, scrie Financial Times.
Dolarul, care în mod normal se întărește în perioadele de conflicte financiare sau economice, a scăzut
Ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „șocul Nixon” a marcat sfârșitul unei ere financiare și începutul unei ere noi, scrie Hotnews.ro.
O jumătate de secol mai târziu, lumea se confruntă cu un șoc de o amploare similară. La începutul acestei luni, administrația americană a lui Donald Trump a dezvăluit un regim tarifar agresiv în care atât mărimea taxelor, cât și metodologia care le susține au șocat chiar și pe mulți susținători ai președintelui.
Confruntat cu o revoltă a piețelor financiare, președintele a anunțat o pauză parțială de 90 de zile, dar investitorii sunt nervoși în continuare. Dolarul, care în mod normal se întărește în perioadele de conflicte financiare sau economice, a scăzut.
Venind pe fondul unei atitudini din ce în ce mai belicoase față de aliații istorici și a unei atitudini ambivalente față de hegemonia dolarului a unor figuri cheie din administrație, investitorii și analiștii din întreaga lume se confruntă cu o nouă paradigmă, în care dominația dolarului american s-ar putea estompa – sau chiar încheia.
Străinii dețin 19 trilioane de dolari în acțiuni, 7 trilioane de dolari în bonduri de trezorerie americane și 5 trilioane de dolari în obligațiuni corporative
„Războiul comercial este doar cel mai recent exemplu al disprețului acestei administrații față de restul lumii”, spune Mark Sobel, președintele american al OMFIF, un think-tank economic și un fost oficial înalt al Trezoreriei. „A fi un partener și un aliat de încredere este un pilon fndamental pe care se bazează dominația dolarului american, iar asta tocmai a fost aruncat la gunoi”.
Există două întrebări legate, dar subtil diferite, care se pun acum în centrele financiare ale lumii după acest „șoc Trump”. În primul rând, cât de departe poate merge recenta scădere a dolarului? Străinii dețin 19 trilioane de dolari în acțiuni din SUA, 7 trilioane de dolari în bonduri de trezorerie americane și 5 trilioane de dolari în obligațiuni corporative americane, potrivit economistului șef al Apollo, Torsten Sløk. Dacă unii dintre acești investitori încep să-și reducă pozițiile, valoarea dolarului va fi sub o puternică presiune.
Deși valoarea dolarului a crescut și a scăzut mereu, iar criticii au căutat constant să-l dărâme, dolarul a rămas „rege”. Cu toate acestea, unii analiști și investitori cred acum că amploarea șocului Trump ar putea pune capăt unui aproape secol de dominație a monedei americane.
„SUA a beneficiat de statutul de monedă de rezervă timp de 100 de ani. A fost nevoie de mai puțin de 100 de zile pentru a schimba asta”, spune Gregory Peters, co-șef de investiții la PGIM Fixed Income.
Când secretarul de Trezorerie al lui Nixon, John Connally, a participat la o reuniune a G10 la Roma, la scurt timp după ce SUA au pus capăt convertibilității dolarului, texanul i-a șocat pe participanți spunându-le: „Dolarul este moneda noastră, dar este problema voastră”.
Viziunea administrației Trump este inversă: dolarul este moneda tuturor, dar e problema Americii.
În ciuda faptului că Nixon a întrerupt legătura dolarului cu aurul în 1971, dolarul a rămas în centrul universului monetar. De fapt, datorită importanței dolarului în sistemul financiar global din ce în ce mai interconectat, importanța sa a crescut. Departe de a eroda importanța dolarului, șocul Nixon l-a ancorat în moduri noi.
În zilele noastre, SUA reprezintă doar aproximativ un sfert din economia globală, dar peste 57% din rezervele oficiale de valută ale lumii sunt în dolari, potrivit FMI . Există multe alte tipuri de instituții care nu sunt analizate de FMI și care își țin activele în dolari; fie că vorbim de o bancă din Mongolia, de un fond de pensii în Chile, de un grup european de asigurări sau un fond speculativ din Singapore. Dolarii sunt activul de rezervă suprem.
Dolarul este la fel de important în comerț, unde 54% din toate facturile de export sunt exprimate în dolari, potrivit Atlantic Council. În finanțe, dominația sa este și mai mare: aproximativ 60% din toate împrumuturile și depozitele internaționale sunt exprimate în dolari și 70% din emisiunile internaționale de obligațiuni. În valută, 88% din totalul tranzacțiilor implică dolarul.
Această cerere internațională enormă de dolari se traduce într-o primă încorporată pentru activele SUA și înseamnă că SUA se împrumută mai ieftin decât alții. De asemenea, dă SUA puterea de a sabota sistemul financiar al unei alte țări prin intermediul sancțiunilor.
Cu toate acestea, mulți din administrația Trump susțin că costurile statutului de monedă de rezervă al dolarului depășesc beneficiile, făcând moneda americană nejustificat de puternică și rănind exportatorii americani.
Indiferent dacă este accidental sau nu, aproape fiecare acțiune întreprinsă de administrația Trump în primele trei luni a lovit în dolar
„Deși este adevărat că cererea mare de dolari a menținut împrumuturile ieftine, ea impune greutăți nejustificate firmelor și lucrătorilor noștri, făcând produsele și munca lor necompetitive pe scena globală.”, explică un alt economist de top.
Indiferent dacă este accidental sau nu, aproape fiecare acțiune întreprinsă de administrația Trump în primele trei luni a lovit în dolar. Săptămâna trecută, indicele dolarului DXY – care măsoară puterea monedei în raport cu un coș al celor mai puternice monede – a scăzut cu 2,8%. Aceasta a fost a șaptea cea mai proastă săptămână din ultimele trei decenii. A continuat să scadă în această săptămână, extinzându-și declinul din 2025 la 8,2%.
„Nu este doar faptul că nu mai poți avea încredere în SUA, fie că este vorba de geopolitică sau de comerț”, spune un director financiar american. „De asemenea, am reușit să enervăm masiv restul lumii. Există o animozitate personală reală față de noi și asta dăunează dolarului.”
Cel mai important, dolarul a fost deosebit de slab față de alte valute de refugiu care se întăresc de obicei atunci când piețele sunt turbulente, cum ar fi francul elvețian și yenul japonez, dar și față de aur. Faptul că biletul verde este aparent exclus din acest club select de valute este o evoluție șocantă pentru mulți analiști și investitori.
„În ciuda amânării taxelor de către președintele Trump, daunele aduse USD au fost făcute”, a scris George Saravelos, șeful global al cercetării la Deutsche Bank, într-un raport vinerea trecută. „Piața reevaluează atractivitatea structurală a dolarului ca monedă de rezervă globală a lumii și trece printr-un proces de dedolarizare rapidă.”
Cu toate acestea, majoritatea analiștilor spun că statutul de rezervă al dolarului este puțin probabil să se încheie. Euro este o uniune monetară, dar acolo sunt 20 de țări diferite, China ține renminbi-ul strâns, limitându-și convertibilitatea, iar valutele precum francul elvețian și yenul japonez sunt mult prea mici pentru a concura cu dolarul ca importanță. Pentru a adapta un clișeu, dolarul nu este doar cămașa cel mai puțin mirositoare din dulap, este singura care se potrivește.
„Dominarea dolarului va rămâne în vigoare în viitorul apropiat, deoarece nu există alternative viabile”, prezice Sobel la OMFIF. „Mă întreb dacă Europa își poate acționa împreună și, în mod clar, China nu își va deschide contul de capital prea curând. Deci, care este alternativa? Pur și simplu nu există.”
Mai mult, dominația dolarului este atât de bine încorporată în țesătura economiei globale, datorită unei multitudini complexe de factori independenți, dar interconectați, încât chiar și administrația Trump este puțin probabil să reușească să modifice fundamental acest status quo.
Cu toate acestea, dolarul poate totuși pierde din valoare. Goldman Sachs – anterior optimist în privința dolarului – prezice acum că moneda americană va scădea la 1,20 USD față de euro și la 135 yeni japonezi în următoarele 12 luni, echivalentul unei alte slăbiri de 6% față de nivelurile actuale. „Tendințele negative ale guvernanței americane erodează privilegiul exorbitant de care se bucură activele americane, iar acest lucru afectează randamentul lor”, au avertizat analiștii Goldman.
După cum a observat odată Walter Wriston, regretatul șef Citicorp care a fost unul dintre titanii băncilor americane: „Capitalul merge acolo unde este binevenit și rămâne acolo unde este bine tratat”. Timp de aproape un secol, SUA au fost destinația finală a lumii pentru bani. Acum, investitorii se îngrijorează brusc că acest lucru nu mai este adevărat, iar ramificațiile ar putea fi dramatice.
