Deputații din Comisia juridică vor dezbate un proiect de lege care vizează conversia creditelor în valută peste două săptămâni. În forma adoptată de Senat, legea spune că debitorii cu credite în valută pot solicita conversia în moneda în care încasează veniturile, la cursul de schimb din data solicitării, fără costuri și garanții suplimentare. Împrumutații în franci elvețieni cer parlamentarilor ca rambursarea creditelor în valută să se facă fie la cursul de la data semnării contractului de credit, fie la un curs mai mic decât cel al pieței, pentru a atenua din impactul deprecierii leului.
În forma inițială, proiectul inițiat de deputatul PSD Ana Birchall și susținut de alți 130 de deputați și senatori nu prevede vreo înlesnire specială pentru debitori, ci doar dreptul acestora de a solicita conversia creditelor din monedă străină într-o valută alternativă. Acest lucru ar însemna pentru împrumutați să recunoască întreaga pierdere valutară în momentul conversiei.
Proiectul, care modifică OUG 50/2010 privind contractele pentru consumatori prin adăugarea unor paragrafe, a intrat în dezbatere la Senat în 2014. La începutul lui 2015, când francul s-a apreciat puternic față de leu, proiectul a fost dezbătut în mai multe ședințe la Comisia de buget-finanțe din Cameră, fără nicio concluzie. Deputații au propus diferite variante de conversie, fie prin reduceri aplicate cursului curent, fie prin medii aritmetice ale cursurilor de schimb valutar, însă discuțiile s-au răcit după opoziția sistemului bancar.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
BNR a propus o serie de modificări la lege, prin care consumatorii ar beneficia de ofertele curente ale băncilor privind dobânzile și comisioanele, dacă aleg să convertească creditele.
După adoptarea legii privind darea în plată, care a acaparat agenda Parlamentului pe partea de legislație bancară, debitorii cu credite în franci elvețieni, cei mai afectați de fluctuațiile valutare, au cerut Parlamentului să discute și legea conversiei.
Pe fir a intrat și deputatul liberal Daniel Zamfir, inițiator al legii dării în plată, care a promis celor cu credite în franci că va propune o soluție privind conversia, inclusiv prin armonizarea acestui proiect cu cel depus de deputatul UDMR Cseke Attila. Ultimul arată că debitorii pot converti creditul rămas la plată în lei, la cursul mediu de schimb din luna în care a fost semnat contractul.
În ședința de azi a Comisiei, Zamfir a cerut o amânare de două săptămâni.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Ce oferte face BCR clienților care s-au judecat pe clauze abuzive La începutul anului trecut, după ce Banca Centrală a Elveției a renunțat la politica unui curs fix față de euro, cursul francului a luat avânt și a ajuns de la 3,7 lei până la un maxim de 4,5 lei. În prezent, francul fluctuează în jurul a 4,1 lei. În 2007-2008, când aceste credite erau populare, francul era cotat în jurul a doi lei.
Aproape jumătate din stocul de credite al populației, de 108 miliarde de lei, e în valută, mai ales în euro. La finele anului trecut, aproape 60.500 de români aveau credite de 7,7 miliarde de lei echivalent în franci elvețieni. Numărul și soldul acestor împrumuturi au scăzut cu circa 20% față de 2014. Băncile au convertit 17.400 de credite, dintre care 14.700 doar Banca Transilvania pentru clienții preluați de la Volksbank, care au beneficiat și de un discount.
Între timp, mai multe bănci au lansat oferte pentru clienții îndatorați în franci. OTP Bank spune că, în acest trimestru, a convins peste 6.000 de clienți din cei 10.500 cu credite în franci să convertească în lei, cu un discount mediu de 17% al soldului.
Conversia creditelor în valută la alt curs decât cel al pieței este respinsă de sistemul bancar și de Banca Națională, care evalua impactul asupra bilanțurilor băncilor până la 5,7 miliarde de lei - date aferente anului 2014. Conversia este considerată de BNR, alături de darea în plată, ca parte a inițiativelor legislative care constituie risc sever la adresa stabilității financiare a României.
Deputații juriști au mai amânat și un proiect de lege care impune o limitare a sumelor pe care cesionarii de creanțe le pot cere debitorilor.
