Economia americană joacă un rol important în consumul global. La sfârșitul anului 2024, consumul reprezenta 68% din PIB-ul Statelor Unite. În valoare absolută, consumul gospodăriilor americane a atins circa 17.5 trilioane USD în 2022, în timp ce zona euro a înregistrat 7.4 trilioane USD, iar China 6.7 trilioane USD. Consumatorii americani generează aproximativ 30% din consumul global, zona euro contribuie cu 13%, iar China reprezintă aproximativ 12% din consumul global. În concluzie, Statele Unite reprezintă cea mai mare piață de consum din lume, cererea internă americană având o pondere importantă în cadrul economiei globale.
Dacă ținem cont de această realitate, înseamnă că multe economii, ale unor state prietene sau rivale, depind de consumatorii americani. Prin urmare atunci când analizăm narațiunile despre un colaps iminent al dolarului trebuie să avem în vedere rolul central al SUA în cadrul cererii globale. Restul lumii are tot interesul ca economia americană și moneda sa să rămână stabile, cât timp o bună parte din exporturile lor servesc consumului Statelor Unite.
Din nou despre deținerile Chinei în obligațiuni americane
O temă frecvent vehiculată este că renunțarea statului chinez la obligațiunile americane va provoca prăbușirea dolarului. Într-adevăr, China și-a redus deținerile în titluri de stat americane în ultimii ani. După vârful de 1.3 trilioane USD atins în perioada 2012-2016, Beijingul a început să își diversifice treptat rezervele, nivelul de obligațiuni americane deținute scăzând sub pragul de 1 trilion USD în 2022, pentru prima dată din 2010 încoace. Potrivit datelor oficiale americane, la sfârșitul lui 2024 China mai deținea 759 de miliarde USD în obligațiuni ale Statelor Unite, valoare care plasează în continuare China pe locul al doilea între creditorii externi ai SUA, însă mult în urma Japonie care deține obligațiuni în valoare de 1.06 trilioane USD.
Trebuie remarcat că această reducere a expunerii Chinei s-a realizat treptat, tocmai pentru a nu determina o destabilizare a dolarului. În paralel, piața totală a datoriilor SUA a continuat să crească, ajungând la aproximativ 28 de trilioane de dolari, ceea ce a determinat reducerea ponderi Chinei în această piață. Chiar dacă China a vândut volume semnificative, au existat în continuare investitori interesați de obligațiunile americane, randamentul acestora reflectând mai degrabă politica Fed-ului și, în niciun caz, ”dumping”-ul chinez.
Oricum, China are puține opțiuni mai sigure pentru plasarea rezervelor sale. Dolarul și titlurile de stat americane rămân dominante, reprezentând în continuare circa 60% din rezervele mondiale, chiar dacă într-o ușoară scădere. În plus, orice vânzare agresivă a Chinei i-ar genera chiar acesteia pierderi importante prin scăderea prețului obligațiunilor rămase în portofoliul său, dar și prin aprecierea yuanului, ceea ce ar afecta exporturile chineze. Din acest motiv, scenariul extrem în care Beijingul ar provoca intenționat un colaps al dolarului prin vânzări masive de obligațiuni americane este considerat puțin probabil de majoritatea analiștilor.
În schimb, asistăm la o recalibrare treptată a rezervelor Chinei care își înlocuiește o parte din activele în dolari cu aur și alte valute, ca măsură de protecție pe fondul tensiunilor geopolitice, dar fără a renunța complet la dolar. De exemplu, proporția aurului în rezervele Chinei a urcat de la sub 2% în 2015 la 4.3% în 2023, în timp ce proporția titlurilor americane a scăzut de la 44% la 30% în aceeași perioadă. Aceste tendințe se reflectă, bineînțeles, în evoluția prețului aurului și a dolarului american.
În concluzie, reducerea deținerilor Chinei în obligațiuni americane este reală și semnificativă, dar nu a determinat până acum un șoc sistemic pentru dolar, care continuă să își mențină un rol predominant în comerțul și finanțele internaționale.
Aurul în vremuri tulburi: evoluție recentă și corelația cu activele de risc
În contextul creșterii fricțiunilor geopolitice și al riscurilor de escaladare militară, aurul a revenit în atenție în ultimii ani, ca activ de refugiu, atingând noi maxime istorice. Conflictele și tensiunile internaționale, precum războiul din Ucraina, crizele din Orientul Mijlociu și rivalitatea SUA - China au amplificat atractivitatea aurului ca activ de hedging în fața unor riscuri tot mai greu de cuantificat. Am mai spus-o și simt nevoia să o repet: prețul aurului a crescut nu datorită temerilor privind inflația, ci ca urmare a amplificării riscului de a avea un război major în următorii ani.
Un aspect notabil ester că, spre deosebire de tiparele istorice anterioare, în perioada 2023-2024 aurul a crescut concomitent cu piețele de acțiuni. În general, aurul avea o corelație scăzută sau chiar negativă cu bursele, crescând atunci când acțiunile erau în scădere și viceversa, având astfel potențial de diversificare pe portofolii. Însă anul 2024 a fost unul atipic, prețul aurului a urcat cu 27% în ceea ce s-a dovedit a fi cel mai bun an pentru aur din 2010 până în prezent, depășind chiar și creșterea de 25% a indicelui S&P 500.
Din punctul meu de vedere această corelație are cauze diferite: prețul activelor riscante a fost împins în sus de lichiditatea abundentă și de așteptările de relaxare a politici monetare a Fed-ului, în timp ce prețul aurului a crescut datorită amplificării riscului de conflict între marile puteri ale lumii.
Geopolitica și fluxurile de capital
Ca urmare a amplificării riscurilor conflictuale dintre statele lumii, factorul geopolitic a început să influențeze tot mai mult mișcarea capitalurilor și deciziile investiționale, atât la nivel de state, cât și în mediul privat. La nivel statal, exemplul elocvent este comportamentul băncilor centrale de a cumpăra, în ultima vreme, cantități record de aur pentru a-și reduce dependența de dolar și active americane, în vederea consolidării rezervelor de stat prin intermediul aurului, considerat activ neutru din punct de vedere politic.
La nivel privat, tensiunile geopolitice au determinat atât realocări în cadrul portofoliilor, cât și reorientarea fluxurilor de capital. Investitorii globali au început să sancționeze piețele percepute ca riscante politic: de exemplu, expunerea fondurilor internaționale de acțiuni pe China a scăzut în ultimul deceniu de la un maxim de 3% din portofoliu în 2015 la sub 2% în 2025, pe fondul temerilor legate de intervenționismul statului chinez și al decuplării SUA - China.
În schimb, piețele considerate refugii sigure au continuat să atragă capital. Chiar și în perioada 2022-23, când Fed-ul a majorat dobânzile și obligațiunile americane au pierdut din preț, au existat episoade de refugiere a capitalului în titluri americane la momente de șoc, cum a fost cel al izbucnirii războiului din Ucraina, când prețul dolarului și cererea pentru obligațiuni au crescut.
Totodată, datele FMI arată că începând cu anul 2022, comerțul și investițiile directe între blocurile de state aflate în conflict (blocul SUA vs. blocul sino - rusesc) au scăzut semnificativ, ceea ce indică o anumită fragmentare economică. Totuși această fragmentare este încă modestă, comparativ cu perioada Războiului Rece, datorită interdependențelor adânci create de globalizare.
Pentru investitori, geopolitica a devenit o variabilă de prin rang în cadrul deciziilor investiționale care astăzi trebuie calibrate și la riscul geopolitic. Deținerea de active denominate într-o singură monedă sau țară implică riscul crescut al unor evenimente exogene de genul sancțiunilor, controlului capitalului sau defaultului suveran.
Concluzii pentru investitori
Narațiunile alarmiste privind colapsul dolarului pe fondul acțiunilor Chinei necesită nuanțate. Datele actuale indică o reducere semnificativă, dar controlată, a expunerii chineze pe datoria SUA, un proces care reflectă repoziționarea strategică a Beijingului, nu un atac direct la adresa dolarului. Dolarul își menține statutul dominant de rezervă monetară, fiind susținut de dimensiunile piețele financiare americane și de faptul că SUA rămâne principalul motor al cererii globale, reprezentând circa o treime din consumul mondial.
Totuși, investitorii trebuie să urmărească cu atenție tendința de diversificare a rezervelor. Dacă mai multe țări vor imita China în a cumpăra aur și a vinde active americane, pe termen lung ar putea exista implicații asupra ratelor de dobândă și a cursului dolarului. Până acum, aceste mutări strategice au fost absorbite relativ ușor de către piață.
Important de reținut este că geopolitica a redevenit un factor cheie în deciziile investiționale. Investitorii inteligenți vor urmări cu atenția direcțiile politice ale marilor puteri - SUA, China, blocul statal al Uniunii Europeane - precum și alianțele și conflictele internaționale deoarece acestea vor influența fluxurile comerciale și preferințele de investiții la nivel global.
Un mediu geopolitic tensionat, cum este cel actual, nu înseamnă neapărat evitarea activelor americane, dimpotrivă, acestea vor continua să servească drept refugiu în fața incertitudinii. Totuși, diversificarea pe regiuni și clase de active, gestionarea riscului valutar și înțelegerea dimensiunilor strategice și politice, sunt la fel de importante ca și urmărirea indicatorilor economici fundamentali.
În concluzie, investitorii trebuie să rămână bine informați, mai ales din surse oficiale sau care acordă o importanță deosebită acestor surse (cum sunt analizele noastre), dar și flexibili. Chiar dacă narativele despre dolar sau aur pot fi exagerate, ele conțin totuși un sâmbure de adevăr despre schimbările de paradigmă din economia globală.
Acest material are scop exclusiv informativ și nu reprezintă un sfat de investiții.
Justin Ștefan este comentator financiar și investitor individual
