În urma șocurilor generate de pandemia de COVID-19 și a turbulențelor economice ulterioare, băncile centrale din întreaga lume au trecut printr-o reevaluare profundă a politicilor de rezervă valutară. După 2020, s-au conturat trei tendințe majore: o diversificare atentă a rezervelor, o diminuare treptată a dependenței de dolarul american și o revenire accelerată a aurului ca activ strategic defensiv.
Marile economii și datoria SUA – dependență în scădere, dar încă dominantă
Titlurile de stat americane rămân o componentă cheie a rezervelor internaționale, datorită lichidității excepționale și încrederii instituționale. La finalul lui 2024, Japonia deținea peste 1.000 de miliarde USD în obligațiuni americane, iar China aproximativ 759 miliarde, în scădere față de vârful istoric de 1.317 miliarde USD din 2013. Beijingul a continuat să își reducă expunerea, invocând atât tensiunile geopolitice, cât și riscurile financiare asociate sancțiunilor.
16 aprilie - Maratonul de Educație Financiară
Cu toate acestea, dolarul rămâne dominant. Aproximativ 58-60% din rezervele valutare globale sunt încă denominate în dolari, urmate de euro (20%) și alte valute precum yenul, lira sterlină sau yuanul. Totuși, această dominanță se erodează lent pe măsură ce băncile centrale caută alternative mai sigure sau mai bine aliniate strategic.
Yuanul chinez – o promisiune încă neîmplinită
După includerea yuanului în coșul valutelor FMI în 2016, existau așteptări ca moneda chineză să devină o opțiune reală de diversificare. Ponderea RMB în rezervele globale a atins un maxim de 2,8% în 2022, dar a scăzut la doar 2% în 2024. Această tendință descendentă este explicată atât prin pierderea avantajului de randament, cât și prin riscurile geopolitice și lipsa de încredere instituțională.
Astăzi, majoritatea țărilor evită expunerea semnificativă pe active financiare chinezești, cu excepția câtorva parteneri strategici ai Beijingului. RMB rămâne un jucător minor în arhitectura rezervelor globale.
Aurul – revenirea spectaculoasă a unui activ vechi
Cea mai remarcabilă schimbare în strategia de rezervă a fost, însă, în creșterea masivă a deținerilor de aur. După șocurile pandemice, urmate de sancțiuni internaționale, precum cele asupra Rusiei, și instabilitate geopolitică, aurul a fost revalorizat ca instrument de protecție și diversificare.
În 2022, achizițiile de aur ale băncilor centrale au atins un record istoric de 1.136 tone, cel mai mare nivel din 1950. În 2023 și 2024, tendința a continuat, cu achiziții nete de peste 1.000 tone în fiecare an. În 2024, băncile centrale au cumpărat 1.045 tone, marcând al treilea an consecutiv peste acest prag simbolic.
Polonia a condus clasamentul achizițiilor în 2024 cu 90 tone, urmată de India (73t), Turcia (75t), Republica Cehă (20t), Ungaria (16t), Azerbaidjan (25t), China (44t) și alte economii emergente precum Irak, Uzbekistan sau Ghana. În total, 2024 a marcat al 15-lea an consecutiv în care băncile centrale globale au generat un bilanț net pozitiv în ceea ce privește cumpărarea de aur.
Pe lângă achizițiile directe, s-a evidențiat și dorința unor state de a-și repatria aurul din străinătate, semnalând o preferință pentru control și siguranță sporită. India și Nigeria au fost printre țările care au adus înapoi cantități semnificative de aur din centre financiare externe.
Rezerve valutare și strategia de echilibru
Pentru marile economii, lecția post-pandemie este clară: în fața incertitudinii, trebuie adoptată o abordare precaută, bazată pe diversificare și echilibru. Rezervele valutare considerabile, de ordinul trilioanelor USD, oferă o plasă de siguranță, dar structura acestora devine tot mai complexă: mai puțin dolar, puțin yuan și tot mai mult aur.
Aurul are o caracteristică unică: este un activ apolitic, care nu depinde de emitent și care, teoretic nu poate fi înghețat sau confiscat, spre deosebire de rezervele în valută. De aceea, multe state îl consideră un activ esențial pentru stabilitatea financiară în vremuri de risc.
Concluzii și recomandări pentru investitori
Pentru investitorii individuali, comportamentul recent al băncilor centrale oferă câteva învățăminte importante:
- Diversificare prudentă: Exact cum băncile centrale își răspândesc riscurile între valute, obligațiuni și aur, și investitorii ar trebui să își construiască portofolii echilibrate între active tradiționale și alternative.
- Aurul ca activ defensiv: Alocarea unei ponderi moderate din portofoliu către aur sau ETF-uri bazate pe aur poate fi o strategie eficientă împotriva inflației și incertitudinilor geopolitice.
- Monitorizarea ciclurilor macro: Deciziile de alocare ale băncilor centrale reflectă adesea schimbări în ciclul datoriilor suverane, politicile de dobândă și climatul geopolitic. Investitorii pot beneficia de o înțelegere mai profundă a acestor factori atunci când își ajustează strategiile.
În concluzie, peisajul global post-COVID arată o tranziție clară: de la încrederea exclusivă în dolar, la o arhitectură de rezervă mai echilibrată, unde aurul joacă un rol central. Într-o lume instabilă, băncile centrale transmit un mesaj simplu, dar puternic: diversifică, protejează și pregătește-te pentru incertitudine.
Acest material este oferit doar în scopuri educaționale și nu trebuie interpretat ca un sfat de investiții.
Justin Ștefan este comentator financiar și investitor retail.
