Administrația Trump analizează posibilitatea de a lega prețurile medicamentelor din SUA de cele practicate în alte țări dezvoltate, o mișcare care ar putea reduce semnificativ costurile pentru contribuabili, dar care este percepută de industria farmaceutică drept cea mai mare amenințare la adresa sa, potrivit a două surse din companii farmaceutice, relatează Reuters.
Cele două surse, care au cerut anonimatul deoarece nu sunt autorizate să vorbească public, au declarat că se așteaptă ca inițiativa să vină din partea agenției care supervizează programele Medicare și Medicaid. Una dintre surse a spus că a fost informată direct de oficiali din domeniul sănătății că această politică este luată în calcul și că este considerată o prioritate de nivel mediu pentru administrația Trump, în contextul în care președintele încearcă să reducă prețurile la medicamente, scrie News.ro.
Statele Unite plătesc cele mai mari sume din lume pentru medicamente, uneori de aproape trei ori mai mult decât alte națiuni dezvoltate. Donald Trump a declarat în repetate rânduri că dorește să reducă acest decalaj, dar nu a oferit detalii concrete. În primul său mandat, propunerea sa privind o formulă de ”referință internațională a prețurilor” a fost blocată de instanțe.
Planul de acum cinci ani al administrației Trump era estimat să economisească peste 85 de miliarde de dolari în șapte ani, din cheltuielile anuale de peste 400 de miliarde ale SUA pentru medicamente.
”Nu cred că administrația înțelege pe deplin impactul pe care o astfel de politică l-ar putea avea asupra inovației în SUA. Ar putea perturba întregul sistem de sănătate, nu doar industria farmaceutică”, a spus prima sursă.
Aceeași sursă a menționat că se așteaptă ca agenția Medicare să lanseze un proiect pilot pentru această politică. Ambele surse au declarat că această măsură este mai îngrijorătoare pentru industrie decât alte inițiative aflate în discuție, precum taxele vamale pe medicamente importate.
”Este cea mai mare amenințare existențială la adresa industriei și a inovației bioștiințifice americane”, a spus prima sursă.
Asociația industriei farmaceutice PhRMA a făcut deja lobby pe acest subiect în Congres, potrivit înregistrărilor guvernamentale. Casa Albă, Departamentul pentru Sănătate și Servicii Umane și PhRMA nu au răspuns solicitărilor de comentarii.
Accent pe Medicare
Proiectele de reformă a prețurilor la medicamente sunt, de regulă, gestionate de Centrul pentru Inovare în cadrul Medicare și Medicaid (CMMI), iar implementarea lor poate dura ani.
Deși Trump nu a menționat public recent ideea plafonării prețurilor pe baza valorilor internaționale, think tank-ul conservator America First Policy Institute a readus-o în discuție într-un document distribuit larg luna trecută, susținând că politica ar putea fi aplicată în cadrul negocierilor privind prețurile Medicare.
Legea privind reducerea inflației, adoptată sub administrația Biden, permite guvernului să negocieze prețul celor mai scumpe medicamente. Cu toate acestea, prețurile obținute rămân, în medie, de două până la cinci ori mai mari decât cele practicate în alte patru țări dezvoltate, arată datele Reuters.
De exemplu, anticoagulantul Eliquis, produs de Bristol Myers Squibb, are un preț de listă de 606 dolari în SUA pentru o lună de tratament. Guvernul Biden a negociat acest preț la 295 dolari pentru beneficiarii Medicare, valabil din 2026, însă în Suedia costă 114 dolari, iar în Japonia doar 20 de dolari.
Deși ordinul executiv recent al lui Trump privind sănătatea nu a inclus explicit această măsură, un analist a observat că îndemnul guvernului de a obține ”o valoare mai bună” pentru Medicare ar putea deschide calea pentru aplicarea acestei politici.
Provocări în implementare
Specialiștii avertizează că implementarea va fi dificilă. Anna Kaltenboeck, economist în domeniul sănătății, spune că CMS nu dispune de personalul necesar pentru a susține o astfel de reformă complexă. Reducerile planificate de personal includ aproximativ 300 de angajați doar din cadrul agenției Medicare.
În plus, implementarea la scară largă ar fi complicată de faptul că multe medicamente nu sunt acoperite sau nu sunt disponibile în toate țările de referință. Rena Conti, profesor asociat la Universitatea Boston, subliniază că unele țări nu publică prețurile reale, iar datele disponibile public nu reflectă reducerile negociate.
O altă consecință posibilă: companiile farmaceutice ar putea renegocia contractele din țările de referință pentru a crește prețurile acolo, ceea ce ar ridica „ștacheta” și în SUA și ar permite industriei să obțină venituri mai mari pe plan internațional.
