Cererea globală de gaz natural lichefiat (GNL) este estimată să crească cu aproximativ 60% până în 2040, pe fondul creșterii economice din Asia, impactului inteligenței artificiale și eforturilor de reducere a emisiilor în industriile grele și transporturi, conform raportului anual publicat marți de Shell, citat de Reuters.
Cererea de gaze naturale continuă să crească la nivel global, pe măsură ce lumea face tranziția către combustibili mai curați. Shell estimează că cererea de GNL va atinge între 630 milioane și 718 milioane de tone metrice pe an până în 2040, conform LNG Outlook 2025.
Această prognoză este mai optimistă decât cea din anul precedent, care estima o cerere globală de GNL între 625 și 685 de milioane de tone pe an în 2040, scrie News.ro.
”Previziunile actualizate arată că lumea va avea nevoie de o cantitate mai mare de gaze pentru generarea de energie electrică, încălzire și răcire, industrie și transport, pentru a atinge obiectivele de dezvoltare și decarbonizare,” a declarat Tom Summers, vicepreședinte senior pentru marketing și tranzacționare LNG la Shell.
Cererea asiatică stimulează creșterea globală
China, cel mai mare importator de GNL din lume, și India își măresc capacitatea de import și infrastructura legată de gaze, pentru a satisface cererea în creștere, a adăugat Shell.
Importurile de gaze naturale ale Chinei sunt prognozate să crească anul acesta, pe fondul planurilor de stimulare economică, deși tensiunile comerciale cu SUA ar putea limita expansiunea.
În 2024, China a importat un total de 131,69 milioane de tone de gaze naturale, inclusiv din conducte, cel mai mare volum din cel puțin 2013. Din această cantitate, 76,65 milioane de tone au fost GNL, conform datelor vamale chineze.
În India, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) estimează că consumul de gaze naturale va crește cu 60% între 2023 și 2030, dublând necesarul de importuri de GNL, în condițiile în care producția internă nu va putea ține pasul cu cererea.
În piețele emergente din Algeria, Egipt, Malaysia și Indonezia, o populație tânără și creșterea economică alimentează cererea de gaze, însă producția internă în aceste țări este estimată să scadă în următorii 15 ani cu până la 50 de milioane de tone, ceea ce înseamnă mai puțin gaz disponibil pentru export.
Provocări pe partea de ofertă
Pentru a acoperi cererea în creștere, în special în Asia, Shell estimează că vor fi disponibile peste 170 de milioane de tone de GNL nou până în 2030. Cu toate acestea, termenele de începere a proiectelor noi sunt incerte.
Mai multe proiecte de GNL au fost amânate în ultimii doi ani din cauza tensiunilor geopolitice, obstacolelor de reglementare, deficitelor de forță de muncă și blocajelor în lanțurile de aprovizionare, întârziind disponibilitatea a aproximativ 30 de milioane de tone de GNL până în 2028, echivalentul importurilor anuale ale Indiei.
În 2024, tranzacțiile globale cu GNL au crescut cu doar 2 milioane de tone, ajungând la 407 milioane de tone, marcând cea mai mică creștere anuală din ultimul deceniu.
Raportul Shell prognozează o creștere a cererii de GNL în Europa în 2025 și în anii următori.
”Europa va continua să aibă nevoie de GNL până în anii 2030 pentru a echilibra creșterea ponderii surselor regenerabile intermitente în sectorul energetic. Pe termen lung, infrastructura existentă pentru gaze naturale ar putea fi utilizată pentru a importa bio-GNL sau GNL sintetic și ar putea fi reconfigurată pentru importul de hidrogen verde,” arată raportul.
SUA și Qatar – liderii globali ai ofertei de GNL
Creșterea semnificativă a ofertei de GNL va proveni din Statele Unite, care ar putea ajunge la 180 de milioane de tone pe an până în 2030, reprezentând o treime din oferta globală.
Analiștii estimează că, împreună cu proiectul de extindere a câmpului North Field din Qatar, care urmează să intre în funcțiune în 2026, SUA și Qatar ar putea furniza aproximativ 60% din oferta globală de GNL până în 2035.
Această creștere a capacităților de producție este considerată esențială pentru a susține tranziția energetică globală și a asigura securitatea energetică, în special în regiunile dependente de importuri de gaze naturale.
