Statele mari exportatoare de petrol și-au dat ieri cu stângul în dreptul, anunțul privind înghețarea actualului nivel al producției întorcându-se împotriva lor ca un bumerang în cea de-a doua parte a ședinței de tranzacționare de marți.
În prima parte a zile, piața a primit vestea cu optimism, ceea ce arată mai mult așteptările sale. Piața spera în apariția unor amânunte suplimentare, menite să transforme “înghețarea” în “reducere” a producției.
După perioada de exuberanță care a împins prețul petrolului Brent la peste 35 de dolari pe baril, investitorii au procesat informațiile și au constatat că nu este vorba de o reducere a producției, ci de o “stabilizare”, una la valorile maxime atinse în istorie.
Cu alte cuvinte, Rusia, Arabia Saudită, Venezuela și Qatar, prin acordul de marți, în loc să stabilizeze cotațiile petrolului prin reducerea cantității extrase au menținut producția, ceea ce a deschis calea unor noi reduceri de prețuri.
Depreciere masivă a petrolului după anunțul “înghețării” producției
Așa se face că la ora 19:25 (ora României) petrolul West Texas Intermediate (WTI), de referință pe piața americană, pierduse 32 de cenți sau 1,09% și se tranzacționa la 29,12 dolari/baril, după ce în cursul zilei a atins un maxim de 31,53 dolari/baril.
Țițeiul Brent, de referință pe piața globală, s-a depreciat și mai accelerat. La aceeași oră, cotația era în coborâre cu 86 de cenți (2,56%), la 32,53 dolari/baril, după ce în cursul zilei se situase la un maxim de 35,55 dolari /baril.
Cele patru state semnatare ale acordului au produs împreună 25% din petrolul tranzacționat pe piață, și anume 23,75 milioane de barili pe zi. În plus, Rusia și Arabia Saudită au înregistrat în ultimele luni niveluri record ale producției, ceea ce face ca cele două state să se dueleze lună de lună pentru poziția de cel mai mare producător global de petrol. Rusia a atins în ianuarie un nivel al producției record pentru perioada post-sovietică, de 10,989 milioane barili pe zi, în timp ce Arabia Saudită a extras aproximativ 10 milioane de barili pe zi.
Iranul refuză să-și stabilizeze producția
În plus, acordul este condiționat de înghețarea producției și de ceilalți mari producători globali, dintre care cei mai importanți mai ales din punct de vedere geostrategic, sunt Irakul și Iranul. Dacă irakienii au anunțat deja că sunt dispuși să-și “stabilizeze” producția, Iranul a refuzat categoric, susținând că își păstrează țintele de export stabilite: majorarea de la 1,2 milioane de barili la 1,5 milioane de barili pe zi în această lună și revenirea la un volum de export de 2 milioane de barili pe zi în a doua jumătate a anului.
Exces de petrol pe piață
Petrolul s-a depreciat atât de agresiv în a doua jumătatea a zilei după ce investitorii au realizat că “înghețarea” anunțată păstrează actualul ecart dintre producție și cerere, la 1,8 milioane de barili pe zi, în condițiile în care și cantitățile stocate la nivel global se află la maximul ultimilor ani. În perioada 2014-2015, producția de petrol la nivel global a urcat de la 93,3 milioane de barili pe zi la 95,6 milioane de barili pe zi, în timp ce cererea s-a majorat de la 92,4 la 93,8 milioane de barili pe zi.
Pentru a fi înlăturată supraproducția existentă în prezent, cererea ar trebui să crească cu aproximativ două milioane de barili pe zi. Însă scăderea importurilor de petrol ale Chinei (cel mai mare importator la nivel global) din luna ianuarie arată o cu totul altă tendință.
Negocierile între marii producători sunt de obicei secrete și de lungă durată
Un fapt pozitiv însă este acela ca Rusia și Arabia Saudită au decis să negocieze în pofida divergențelor de politică externă, precum cele din Siria sau Yemen, unde cele două state susțin tabere diferite. În plus, istoria arată că o colaborare a marilor producători de petrol se realizează nu în public, ci în spatele ușilor închise. Iar aceste negocieri nu se desfășoară peste noapte, ci sunt de lungă durată.
Ultima astfel de colaborare datează din 1998-1999, când OPEC și alte state exportatoare, precum Mexic sau Norvegia, au negociat în secret timp de mai multe luni pentru a putea stopa prăbușirea prețului barilului, care atinsese un preț de 10 dolari. În urma negocierilor, membrii OPEC, dar și ceilalți mari exportatori, cu excepția Rusiei, și-au redus radical producția, mișcare care a dus în cele din urmă la o apreciere a petrolului la 140 de dolari pe baril.
