Șoferii au toate motivele să exulte, iar companiile petroliere să regrete decizia de vineri a Organizației Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), care a renunțat, începând de anul viitor, la limitarea producției proprii.
Chiar dacă ținta OPEC nu era respectată de membrii cartelului (în acest an limita de 30 de milioane de barili pe zi a fost depășită cu 1,5 milioane de barili pe zi), ea transmitea un semnal de oarecare stabilitate pe piața petrolului.
Cotațiile companiilor energetice - în declin
Drept urmare, imediat după anunțul renunțării de către OPEC la impunerea unei limite propriei producții, prețul țițeiului Brent a atins minimul ultimilor 7 ani (coborând în apropierea nivelului de 40 de dolari pe baril), iar cotațiile principalelor companii petroliere la nivel global au pierdut teren. Royal Dutch Shell a pierdut luni 4,1%, BP 3,4%, în timp ce giganții americani ExxonMobil și Chevron s-au depreciat cu 2,9, respectiv 3,2%.
Pe Bursa de Valori București (BVB), principalul producător de petrol din România, OMV Petrom scăzuse marți (ora 12) cu 1,62%.
În SUA, cotațiile futures ale petrolului West Texas Intermediate (WTI) au scăzut la rândul lor la un nivel nemaintâlnit din februarie 2009 (37,63 $/baril, în scădere cu 5.8% față ziua precedentă), în timp ce gazul natural a atins nivelul din luna octombrie, în pofida faptului că a început iarna.
Drept urmare, cotațiile principalelor companii energetice au suferit. Consol Energy Inc., cel mai mare producător de gaz natural și cărbune din Bazinul Applachian, a pierdut într-o singură zi 15%, iar Tulsa, operatorul cu sediul în Oklahoma al sistemului de transport de produse petroliere și de gaz, 13%.
Indezul NYSE Alerian MLP, format din principalele companii din domeniul transportului de produse petroliere (operatoare de gazoducte sau de trenuri/camioane) s-a depreciat luni cu 6,2%.
Tendința de depreciere a acțiunilor din sectorul energetic, dar și a petrolului pare a fi susținută și de pozițiile mai multor fonduri speculative, echivalente cu 360 milioane de barili de petrol, care, potrivit The Financial Times, ar avea de câștigat în urma unei deprecieri mai accentuate a prețului țițeiului.
Cartelul OPEC mai controlează doar 37% din piața globală
Decizia OPEC transmite un semnal extrem de clar pieței: actualul război al cotelor de piață nu se mai desfășoară doar între OPEC și producătorii americani de petrol din formațiuni de șist, ci se mută chiar în interiorul cartelului OPEC.
Totodată, decizia OPEC arată și o oarecare resemnare a cartelului cu privire la puterea sa de a influența prețurile de pe piața petrolului. După majorarea spectaculoasă a producției din resurse neconvenționale din SUA, cartelul mai “controlează” doar 37% din piața globală.
Așa se face că inamicii geopolitici istorici din OPEC, Arabia Saudită și Iran, vor fi principalii actori care-și vor majora capacitățile de export în 2016. Iranul va profita de ridicarea sancțiunilor occidentale și va vrea să exporte o capacitate suplimentară de minim un milion de barili pe zi, în timp ce Arabia Saudită este statul cu cea mai mare capacitate de producție neutilizată.
Libia este un alt stat care, în ultimii ani, a exportat o capacitate de petrol sub nivelul obișnuit, ca urmare a războiului civil, urmând însă ca anul viitor să revină, foarte probabil, pe piață. În prezent, Libia produce doar o pătrime din capacitatea de 1,6 milioane de barili pe zi pe care o deținea înainte de declanșarea războiului civil.
Arabia Saudită, cel mai puternic și influent membru OPEC, are o capacitate de producție superioară cu 2 milioane de barili pe zi (sau 16%) celei utilizate în prezent.
“Dacă Iranul se va demonstra extrem de agresiv în revenirea sa pe piață, este foarte probabil ca Arabia Saudită să-și majoreze la rândul său producția”, pentru a nu-și pierde o cota de piață, susține Mike Wittner, oficial al Societe Generale SA., citat de Bloomberg.
Supraproducție de 1,5 milioane de barili/zi în 2015
Potrivit unui document al OPEC, dacă actualul nivel al producției OPEC rămânea neschimbat la 31,5 milioane de barili pe zi, oferta ar fi depășit cererea de petrol în 2016 cu 700.000 de barili. În acest an, la nivel global, s-a înregistrat o supraproducție de 1,8 milioane de barili pe zi, supraproducție care ar putea fi depășită anul viitor, ca urmare a deciziei OPEC de a nu-și mai propune nicio țintă de producție și a concurenței dintre Iran și Arabia Saudită. Dacă numai Arabia Saudită, Iranul și Libia și-ar exporta capacitățile neutilizate de două, unul respectiv 1,2 milioane de barili pe zi, am putea asista la o supraproducție de aproximativ 5 milioane de barili pe zi, cantitate care ar putea trimite prețul petrolului la cel mai redus nivel din toate timpurile.
Petrolul de șist - greu de ucis
Vești proaste pentru companiile petroliere vin și din America de Nord. Războiul declanșat de OPEC împotriva producătorilor de petrol din formațiuni de șisturi cristaline pare a fi eșuat, cel puțin deocamdată. Producția de petrol din SUA a scăzut doar cu 0,2% în luna septembrie, ultima lună pentru care există date disponibile, în timp ce în prezent se află la 9,3 milioane de barili pe zi, cu doar 3% sub nivelul maxim înregistrat în aprilie.
Situația s-ar putea schimba, însă, anul viitor, companiile americane fiind ținute pe linia de plutire, în 2015, de contractele de hedging prin care s-au protejat împotriva unei scăderi excesive a prețului petrolului. Acestea expiră, însă, în 2016, iar noile condiții de pe piață vor scumpi orice formă de protecție pe care companiile ar putea să și-o asigure. De aceea, analiștii chestionați de The Wall Street Journal consideră că producția de petrol din formațiuni de șisturi cristaline ar putea scădea cu cel puțin 10%.
Majorarea producției offshore din Golful Mexic
Însă această scădere a producției dintr-o resursă neconvențională ar putea fi compensată, cu vârf și îndesat, cu o majorare a producției din altă resursă neconvențională, cea din offshore-urile din Golful Mexic.
În ultimii ani, Chevron, Royal Dutch Shell și Anadarko Petroleum au cheltuit miliarde de dolari în mega-proiecte în regiune care încep să devină productive. Analiștii anticipează o majorare cu 10% a producției din Golful Mexic, față de nivelul din 2014. În septembrie, Golful Mexic a produs 1,7 milioane de barili de petrol pe zi.
În plus, actualul preț al petrolului nu afectează aceste proiecte. Cheltuielile majore au fost efectuate cu 5-10 ani în urmă, iar infrastructura de transport există deja. Cu alte cuvinte, în prezent, respectivele companii nu au costuri prea mari pentru a trece direct la producția de petrol.
În plus, în SUA există nu mai puțin de 1.200 de zăcăminte trecute în conservare, cu puțurile săpate, și care așteaptă doar o revenire a prețului petrolului la un nivel de la care ele devin exploatabile comercial pentru a fi redeschise. Capacitatea de producție a acestora este estimată la peste 200.000 de barili pe zi.
Concurență acerbă pentru cotă de piață între primii zece producători globali
De altfel, industria din SUA este pricipala responsabilă pentru evoluția din ultimul timp a prețului petrolului și de supraproducția înregistrată în prezent la nivel global. O analiză a evoluției producției în lume arată că producția de țiței a fost relativ constantă în cea mai mare parte din 2012 și 2013, însă, la finalul lui 2013, ea a decolat, majorându-se cu mai mult de 3 milioane de barili pe zi peste media din 2012 și 2013. În decembrie 2014, producția la nivel global era de 79,3 milioane de barili pe zi, cu aproape 4 milioane de barili mai mare decât minimul de 75,5 milioane barili pe zi înregistrat în septembrie 2012.
Interesant este că, în timp ce producția de petrol la nivel global s-a majorat cu 3 milioane de barili pe zi, producția primilor 10 jucători de pe piață s-a mărit într-un ritm dublu, la 6 milioane de barili pe zi.
Cel mai mare producător care și-a majorat oferta de petrol a fost SUA, producția crescând cu peste 3,2 milioane de barili pe zi, urmat la distanță de Irak (cu un milion de barili pe zi) și Canada (cu 500 de mii de barili pe zi).
